Violare de domiciliu. separarea în fapt a soţilor.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 675/A din data de 29.11.2016
Câtă vreme împotriva soțului-inculpat nu exista o dispoziție de evacuare din locuința comună la data incidentului, iar soția-parte civilă recunoaște că acesta revenea la orice oră dorea, inclusiv noaptea, pentru că în cealaltă locuință nu avea condiții normale de locuit, inculpatul urmează a fi achitat de sub acuza săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, în temeiul art. 16 lit. b C. pr. pen.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 30.06.2016 sub nr. 2651/326/2015 PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TOPLIȚA și inculpatul M. V. C. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 99/26.05.2016 pronunțată de Judecătoria Toplița.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița critică sentința sub aspectul nelegalității, în sensul că atât în considerentele sentinței cât și în dispozitiv s-au strecurat două greșeli în următorul alineat";în baza art.83 alin.1 noul Cod penal , amână aplicarea pedepsei închisorii de 11 luni pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art.82 noul Cod penal termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri";.
În loc de 11 luni închisoare, cum greșit s-a trecut, trebuia să se treacă 10 luni închisoare, și că loc de art.82 Cod penal cum greșit s-a trecut, trebuia să se treacă art.84 Cod penal.
Inculpatul a solicitat în principal achitarea sa de sub acuza săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu și de nerespectare a hotărârilor judecătorești și amânarea aplicării amenzii pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, iar în subsidiar amânarea aplicării pedepsei închisorii pentru această din urmă infracțiune, precum și respingerea acțiunii civile.
Inculpatul nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător ales.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 99/26.05.2016 pronunțată de Judecătoria Toplița, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 396 alin. 1 și alin. 4 noul Cod de procedură penală, raportat la art. 83 noul Cod penal, s-a stabilit pedeapsa de 7 luni închisoare în sarcina inculpatului M. V.-C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violarea de domiciliu, prevăzut de art. 224 alin. 2 noul Cod penal , cu aplicarea art. 38 alin. 1 noul Cod penal .
În temeiul art. 396 alin. 1 și alin. 4 noul Cod de procedură penală , raportat la art. 83 noul Cod penal , s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 2 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, prevăzută de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 cu ultima modificare prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 noul Cod penal .
În temeiul art. 396 alin. 1 și alin. 4 noul Cod de procedură penală , raportat la art. 83 noul Cod penal , s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 7 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 noul Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 noul Cod penal .
S-a constatat că infracțiunea de violarea de domiciliu, prevăzut de art. 224 alin. 2 noul Cod penal, nerespectarea hotărârii judecătorești, prevăzută de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 și infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 noul Cod penal, au fost săvârșite sub forma concursului real de infracțiuni.
În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b) din noul Cod penal, în aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea, de 7 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv, 3 luni închisoare, stabilind, în final pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 noul Cod penal , a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii de 11 luni pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 82 noul Cod penal - termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 noul Cod penal , pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 noul Cod penal , pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) s-a dispus a se comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita.
În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C.pen. i s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație:
- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Toplița pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare.
În baza art. 404 alin. 3 noul Cod de procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În temeiul art. 19 alin. 1 și alin. 5, art. 25 alin. 1 și art. 397 din Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și art. 1349 Cod civil, instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M. M. și a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea acestei părți civile în total suma de 2000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul daunelor morale solicitate, ca neîntemeiate.
În temeiul art. 19 alin. 1 și alin. 5, art. 25 alin. 1 și art. 397 din Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și art. 1349 Cod civil, instanța a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă R. R.-M. și a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea acestei părți civile în total suma de 3000 lei cu titlu de daune morale, respingând daunele materiale și restul daunelor morale solicitate, ca neîntemeiate.
În baza art. 398, raportat la art. 274 alin. 1 noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (400 lei aferente cheltuielilor judiciare din cursul urmăririi penale și 200 lei din cursul judecății).
În temeiul art. 276 alin. 2 noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească persoanei vătămate/părții civile M. M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
Inculpatul M. V.C., la data de 18 aprilie 2015, între orele 00,00 și 01,00, fiind mutat, în fapt, de la fostul domiciliu conjugal, situat pe strada xxx, județul Harghita, s-a deplasat la această adresă, unde locuiește persoana vătămată M. M., a pătruns fără drept ori consimțământul persoanei vătămate în curtea locuinței, după care a intrat în interiorul locuinței prin ușa din spate, de acces în centrala termică, neasigurată, apoi a pătruns în dormitorul de la etajul imobilului situat pe partea stângă a scărilor, unde se afla fosta soție - persoana vătămată M. M. cu prietenul său - persoana vătămată R. R.-M., unde inculpatul 1-a lovit de mai multe ori pe persoana vătămată R. R.-M. După ce inculpatul a început să aplice lovituri persoanei vătămate R. R. M., persoana vătămată M. M. s-a ridicat din pat și a părăsit dormitorul în căutarea telefonului mobil pentru a suna după ajutor. Inculpatul M. V.-C. după ce i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate R. R.-M., a fugit din locuință, iar când s-a întors persoana vătămată M. M., a găsit ușa ținută închisă cu mâna de persoana vătămată R. R.-M., însă după ce a intrat a văzut pe acesta că era plin de sânge pe față și prin dormitor, 1-a ajutat pe acesta să meargă la baie unde s-a spălat de sângele ce îl avea pe suprafața capului, după care acesta s-a îmbrăcat și s-a urcat la volanul autoturismului său și s-a deplasat la Spitalul municipal Toplița pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale urmare a agresiunii fizice suferite și de unde a anunțat organele de poliție despre cele întâmplate. Prin fapta sa inculpatul a încălcat dispozițiile sentinței civile nr. 144/13.02.2015 a Judecătoriei Toplița prin care a fost emis Ordinul de protecție, dispunându-se reintegrarea persoanei vătămate M. M. și a minorilor, în locuința familiei situată în municipiul Toplița, strada xxx județul Harghita, obligarea inculpatului M. V.-C., la păstrarea unei distanțe minime de 10 m. în cadrul locuinței, și de 50 m. în afara acesteia, față de M. M., pentru o perioadă de 3 luni.
Starea de fapt reținută mai sus a rezultat din declarațiile persoanelor vătămate (f. 51-57 din dosarul de urmărire penală, f. 135-137 din dosarul instanței), coroborate cu declarația de suspect al lui M. V.-C. (f. 46-48 din dosarul de urmărire penală) declarația inculpatului M. V.-C. (f. 133-134 din dosarul instanței).
În drept, fapta inculpatului M. V.-C., care la data de Prin nesocotirea și nerespectarea ordinului de protecție instituit prin Sentința civilă nr. 144/13.02.2015 a Judecătoriei Toplița, la data de 18 aprilie 2015, între orele 00,00 și 01,00 s-a deplasat la fostul domiciliu conjugal, situat pe strada xxx, județul Harghita, unde locuiește persoana vătămată M. M., a pătruns fără drept ori consimțământul persoanei vătămate în curtea locuinței, după care a intrat în interiorul locuinței și apoi a pătruns în dormitorul de la etajul imobilului situat pe partea stângă a scărilor, unde se afla fosta soție - persoana vătămată M. M. cu prietenul său - persoana vătămată R.R.-M., aplicând mai multe lovituri persoanei vătămate R. R.-M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 224 alin. 2 din C. pen., nerespectarea hotărârii judecătorești prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. l din Legea nr. 217/2003 și lovirea sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art.193 alin. 2 din C. pen., toate în concurs real de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin. l din C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a săvârșit faptele prin pătrunderea fără drept și fără consimțământul persoanei vătămate M. M. în locuința pe care aceasta o folosește, prin lovirea de mai multe ori a persoanei vătămate R. R. M., și prin nerespectarea ordinului de protecție instituit prin sentința civilă nr. 144/13.02.2015 a Judecătoriei Toplița.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește fondate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută de către prima instanță - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică (cu excepția soluției de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și a erorii de redactare a art. 82 în loc de art. 84 C. pen), fiind justă soluția la care s-a oprit judecătoria, respectiv la stabilirea pedepselor pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectare a hotărârilor judecătorești și de loviri sau alte violențe, la contopirea lor, și la amânarea aplicării pedepsei rezultante.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, a considerat că din conținutul materialului probator administrat, rezulta fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor de nerespectare a hotărârilor judecătorești și de loviri sau alte violențe în modalitatea descrisă.
Și încadrarea în drept stabilită prin actul de sesizare și menținută în primă instanță, este una corectă.
Criticile aduse de parchet sunt întemeiate, în sensul că în mod greșit s-a redactat "…pedeapsa închisorii de 11 luni …"; în loc de "… 10 luni închisoare";, precum și art. "82 C. pen"; în loc de art. "84 C. pen";.
Analizând criticile aduse de inculpat, Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate doar sub aspectul infracțiunii de violare de domiciliu.
În motivarea soluției de condamnare, prima instanță a reținut că la data de 18.04.2015 inculpatul nu mai locuia în locuința situată pe strada xxx, mun. Toplița, județul Harghita, fiind mutat la adresa din municipiul Toplița, strada xxx, județul Harghita. Chiar dacă inculpatul după ce s-a mutat de la fostul domiciliu conjugal nu s-a adresat instituțiilor publice competente în vederea modificării adresei de domiciliu și în actul său de identitate, aceasta în fapt era schimbată, astfel încât singura care la data de 18.04.2015 folosea imobilul de pe strada xxx era persoana vătămată M. M. Ori, pentru existența infracțiunii de violarea de domiciliu este necesar ca pătrunderea într-o locuință să fie săvârșită fără drept și fără consimțământul persoanei care o folosește. Prin mutarea sa de bună voie a inculpatului este evident că persoana vătămată M. M. a rămas singura îndreptățită să folosească imobilul în cauză și inculpatul trebuia să-i ceară consimțământul acesteia în vederea pătrunderii în acel imobil, deoarece infracțiunea de violare de domiciliu poate fi săvârșită chiar și de către proprietar. Prin fapta sa de a pătrunde între orele 00,00 și 01,00 fără consimțământul persoanei vătămate M. M., inculpatul a săvârșit infracțiunea de violarea de domiciliu în forma agravată constând în pătrunderea fără drept în timpul nopții în locuința acestei persoane vătămate.
Curtea a constatat că, în mod greșit, a fost apreciat materialul probator existent la dosar și se impune achitarea inculpatului de sub acuza săvârșirii acestei infracțiuni, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 144/13.02.2015 a Judecătoriei Toplița s-a dispus reintegrarea reclamantei și a minorilor în locuința familiei situată în mun. Toplița, xxx, precum și obligarea agresorului (inculpat în prezenta cauză) la păstrarea unei distanțe de minim 10 m, în cadrul locuinței și de 50 m în afara acesteia, față de reclamantă.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că la data de 13.02.2015, inculpatul locuia la adresa din xxx.
Abia prin decizia civilă nr. 324/22.04.2015 a Tribunalului Harghita s-a dispus și "evacuarea pârâtului M. V.C. din locuința comună situată în municipiul Toplița, str. xxx, județul Harghita, pe o perioadă de 3 luni";.
Incidentul pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a avut loc la data de 18.04.2015, respectiv anterior evacuării lui din locuința comună, dispusă prin decizia civilă nr. 324/22.04.2015 a Tribunalului Harghita.
În mod eronat a apreciat prima instanță că la data săvârșirii faptelor, inculpatul nu mai locuia la respectiva adresă de o lună de zile.
Este adevărat că acesta a recunoscut în fața instanței civile că "de o lună este mutat";, însă la dosar nu există dovezi în acest sens.
Dimpotrivă, inculpatul nu numai că nu și-a schimbat adresa de pe actele de identitate, dar însăși partea civilă din prezenta cauză a recunoscut în fața instanței civile că inculpatul "…revine în locuință la orice oră dorește, revine și în timpul nopții …";, iar inculpatul a precizat că el nu avea interdicția să intre în casă, iar în cealaltă locuința (unde s-a mutat de o lună) nu are condiții normale de locuit.
Așadar, câtă vreme împotriva inculpatului nu exista o dispoziție de evacuare din locuința comună la data incidentului, iar partea civilă recunoaște că acesta revenea la orice oră dorea, inclusiv noaptea, pentru că în cealaltă locuință nu avea condiții normale de locuit, inculpatul urmează a fi achitat de sub acuza săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, în temeiul art. 16 lit. b C. pr. pen.
În schimb, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de partea civilă R. R.M., iar în privința infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, având în vedere că la data de 13.02.2015 a fost pronunțată sentința civilă nr. 144 a Judecătoriei Toplița, prin care s-a dispus obligarea inculpatului M. V.-C., la păstrarea unei distanțe minime de 10 m. în cadrul locuinței, și de 50 m. în afara acesteia, față de persoana vătămată M.M., pentru o perioadă de 3 luni, iar inculpatul la data de 18.04.2016 a pătruns în dormitorul unde se aflau persoanele vătămate M. M. și R.R. M., rezultă că a fost încălcat acest ordin de protecție.
Această stare de fapt rezultă atât din declarația persoanelor vătămate care au arătat că numai după ce inculpatul a început să o lovească pe persoana vătămată R. R.M. a fugit din dormitor persoana vătămată M. M. cât și din declarația de suspect dată în fața organelor de cercetare penală la data de 20.10.2015, prin care inculpatul a arătat că după ce a ajuns până la marginea patului unde erau cele două persoane vătămate i-a întrebat "ce faceți puișorilor";, moment în care persoana vătămată M. M. i-a recunoscut vocea și a fugit din camera respectiv. Astfel, rezultă că inculpatul a încălcat obligația de a respecta o distanță de 10 metri față de persoana vătămată M. M. stabilită prin ordinul de protecție.
În privința cuantumului pedepselor stabilite de prima instanță pentru cele două infracțiuni, Curtea a constatat că judecătorul fondului a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a criteriilor prev. de art. 74 C. pen, iar în apel nu au fost reținute alte circumstanțe reale sau personale care să justifice reducerea acestor pedepse.
Și sub aspectul laturii civile, prima instanță a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1357 și art. 1349 C. civ. și a admis în parte acțiunile civile formulate, urmând ca soluționarea cauzei pe latura civilă să fie menținută.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița și de inculpatul M. V. C. împotriva sentinței penale nr. 99/26.05.2016 pronunțată de Judecătoria Toplița.
Au fost desființate în parte sentința penală apelată și rejudecând cauza:
În baza art. 396 alin. 1, 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C. pr. pen a fost achitat inculpatului M. V. C. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 2 C. pen.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b rap. la art. 38 alin. 1 C. pen, i-a fost stabilită inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare stabilită de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, respectiv 20 zile închisoare, stabilind pedeapsa de 7 luni și 20 zile închisoare.
În baza art. 83 C. pen, s-a amânat aplicarea pedepsei de 7 luni și 20 de zile închisoare stabilită prin prezenta decizie, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în baza art. 84 C. pen.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
| ← Decizia ccr nr. 405/15.06.2016. încălcarea unui act... | îmbogățirea fără just temei. condiții. art. 1345 cod civil. → |
|---|
