Aplicarea Legii nr 112 din 1995 Distincţii şi limitări
| Comentarii |
|
C.A. Braşov, sentinţa nr. 192 din 1 noiembrie 1996
Reclamanta a solicitat anularea actului administrativ şi recunoaşterea dreptului său de cumpărare a apartamentului, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 112/1995. S-a susţinut că, prin hotărârea atacată, s-a restituit fostului proprietar întregul imobil, compus din 4 apartamente, deşi acesta ocupa numai un singur apartament (fostul proprietar introducând cerere de intervenţie principală în cauză). Problema determinantă în speţă a fost dacă reclamanta era îndreptăţită a opta, în condiţiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, pentru cumpărarea apartamentului deţinut în calitate de chiriaşă. S-a reţinut că, din conţinutul hotărârii atacate, rezultă că s-a restituit intervenientului întregul imobil compus din demisol, parter, etaj şi teren, în suprafaţă de 360 m.p. Documentaţia în temeiul căreia s-a făcut trecerea în proprietatea statului, în anul 1950, nu lasă, nici o îndoială asupra împrejurării că, prin construcţia sa, la acea dată, clădirea constituia o singură unitate locativă, de sine stătătoare şi, deci, forma un singur apartament, astfel cum este definit prin art. 3 alin. 1 din lege, fiind fără importanţă faptul că încăperile respective se află la niveluri diferite. Efectuarea, ulterior trecerii în proprietatea statului, a unor modificări constructive interioare prin care s-a permis luarea în evidenţă şi închirierea mai multor suprafeţe locative ca apartamente distincte, nu are, potrivit art. 3 alin. 2 din lege, nici un efect asupra caracterizării iniţiale a imobilului, ca reprezentând un singur apartament. Faptul că, la data de 22 decembrie 1989, fostul proprietar sau moştenitorii săi locuiau în imobilul ce constituia iniţial un singur apartament, împreună cu alţi chiriaşi, nu modifică stabilirile de mai sus, fostul proprietar devenind, conform art.5 alin.3 din lege, proprietarul întregului apartament, astfel cum este definit în art.3. În consecinţă, este evident că reclamanta nu este beneficiara opţiunii prevăzute de lege pentru cumpărarea locuinţei deţinute, iar dreptul său de locaţiune nu este afectat, ea neputând fi evacuată, potrivit art. 5 alin. 2 fraza a doua din lege, decât după acordarea efectivă a unei locuinţe corespunzătoare de către autorităţile publice sau de către proprietar.
Comentariu:
Sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a acţiunilor privind hotărârile emise în temeiul art. 18 dinLegea nr. 112/1995,soluţia este singulară, practica instanţei fiind în sensul aplicării dreptului comun, respectiv competenţa aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află imobilul.
| ← Încheierea de şedinţă conţinând consemnarea dezbaterilor... | Succesor cu titlu particular Opozabilitatea dispoziţiilor luate... → |
|---|
