CONTENCIOS FISCAL. CONDIŢII PENTRU DEDUCEREA T.V.A. NECESITATEA EXISTENŢEI DOCUMENTELOR JUSTIFICATIVE PENTRU PRESTĂRILE DE SERVICII.
| Comentarii |
|
CONTENCIOS FISCAL. CONDIŢII PENTRU DEDUCEREAT.V.A. NECESITATEA EXISTENŢEI DOCUMENTELORJUSTIFICATIVE PENTRU PRESTĂRILE DE SERVICII.- art. 145 alin. 3 lit.a), alin. 8 lit.a), art. 185 alin. 8 lit.a) Codfiscal;- art.6 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea.
Condiţia de justificare cu acte a recepţiei de către reclamantă aserviciului efectuat nu este prevăzut în textul special ce reglementeazăcondiţiile de deductibilitate a TVA, mai exact art.145 alin.3 lit.a şialin.8 lit.a Cod fiscal. Ea este însă prevăzută ca o regulă generală aactivităţii contabile, fiind consacrată ca regulă generală în art.6 alin.1din Legea nr.82/1991 privind contabilitatea.
Pentru deducerea TVA, în afară de condiţiile prevăzute deart.185 alin.8 lit.a din Codul fiscal, autoritatea fiscală este îndreptăţităsă verifice realitatea prestării serviciului pentru care se pretinde aceastădeducere, această din urmă condiţie fiind o aplicare a regulii generaleprevăzute de art.6 din Legea nr.82/1991 privind necesitatea existenţeidocumentelor justificative.
(Curtea de Apel Piteşti - s.c.c.a.f., decizia nr. 707/R-C/5septembrie 2008)
Constată că, prin sentinţa nr.235/CF din 24 aprilie 2008 aTribunalului Argeş, a fost respinsă acţiunea formulată de SC R.I.R. SRLformulată in contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - DirecţiaGenerală a Finanţelor Publice Argeş
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că, la 15 02 2007,SC R.I.R. SRL a solicitat să se dispună 1) anularea: a) raportului deinspecţie fiscală nr. 12082 din 28.06.2006 al Direcţiei Generale aFinanţelor Publice Argeş; b) a deciziei de impunere nr. 215 din28.06.2006; c) a deciziei nr. 45 din 11.08.2006; 2) obligarea pârâtei larecunoaşterea caracterului deductibil al sumei de 26.045 lei şi larestituirea sumei respective, cu titlu de TVA, sub motiv că, greşit pârâta areţinut, prin raportul de inspecţie fiscală nr. 12082 din 28.06.2006, că înluna februarie 2006 reclamanta nu ar fi respectat dispoziţiile art. 145 alin.3 şi 8 şi art.21 lit.m din Codul fiscal şi că, în consecinţă, ea nu ar aveadreptul la deducerea TVA în sumă de 26.045 lei, cuprinsă în facturafiscală nr.AGYDI9965481PJ/28.02.2006 emisă de AD. SA deoarece nuar fi făcut dovada prestării serviciilor Dezvoltare proiect "; şi că, totgreşit a fost emisă şi decizia de impunere nr.215 din 28.06.2006 prin carepârâta a imputat suma arătată, soluţie ce ar fi fost menţinută greşit prindecizia nr. 45 din 11.08.2006 în care a fost respinsă contestaţiareclamantei.
Analizând în drept litigiul, tribunalul a constatat că, potrivit art.145alin.3 lit.a din Codul fiscal şi art.21 alin.4 lit.m din Codul fiscal următoarelecheltuieli nu sunt deductibile: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă,asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justificanecesitatea prestării acestora în scopul desfăşurării activităţii proprii şi pentru care nusunt încheiate contracte.
În concluzie, tribunalul a reţinut că reclamanta nu are dreptulla deducerea şi rambursarea TVA, hotărând să respingă acţiuneaacesteia, ca neîntemeiată.
La 03.06.2008 reclamanta a declarat recurs împotrivasentinţei nr. 235/CF/24.04.2004 a Tribunalului Argeş, solicitândadmiterea recursului, modificare sentinţei şi pe fond admiterea acţiunilor.
În esenţă, sentinţa instanţei de fond este criticată pentruurmătoarele:
I. Hotărârea a fost dată cu încălcare greşită a legii, art. 304pct. 7 Cod pr.civilă.
II. Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care sesprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii art. 304 pct. 7 Codpr. civilă.
Recursul nu este fondat.
I. Nu este fondată prima critică, încadrată greşit de recurentăîn motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă, deşi vorbeşte deîncălcarea şi aplicarea greşită a legii şi, în consecinţă, această critică seîncadrează corect în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În esenţă, recurenta susţine că instanţa a aplicat greşit art.145alin.8 lit.a şi d din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, deoarecejudecătorul a adăugat condiţiilor prevăzute de textul arătat, pentrudeducerea TVA, condiţiile suplimentare prevăzute de art.21 lit.m dinacelaşi act normativ, cu toate că acest din urmă text vizează stabilireaimpozitului pe profit.
Curtea constată că, în adevăr, instanţa de fond şi-a întemeiatsoluţia şi pe disp.art.21 lit.m din Codul fiscal, ea făcând referire la acesttext în considerentele sentinţei.
Curtea constată că, textul art.21 alin.4 lit.m din Codul fiscal,nu este aplicabil în cauză, însă, motivul reţinut de instanţa de fond şianume, lipsa documentelor de justificare a prestaţiei serviciului pentrucare reclamanta a dedus în speţă TVA, este just. Această condiţie dejustificare cu acte a recepţiei de către reclamantă a serviciului efectuat deSC Automobile Dacia SA nu este prevăzut în textul special cereglementează condiţiile de deductibilitate a TVA, mai exact art.145alin.3 lit.a şi alin.8 lit.a Cod fiscal. Ea este însă prevăzută ca o regulăgenerală a activităţii contabile, fiind consacrată ca regulă generală în art.6alin.1 din Legea nr.82/1991 privind contabilitatea. Potrivit acestui text,orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuăriiei într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind astfelcalitatea de document justificativ. În acelaşi sens, textul art.24 din aceeaşi legeprevede că documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitateafinanciară se păstrează în arhivă timp de 10 ani. În aplicarea acestei reguligenerale a activităţii contabile, aşa cum corect observă şi judecătorulinstanţei de fond, prin Ordinul MFP nr.1850/2004, dat în aplicarea Legiicontabilităţii nr.82/1991 se prevede că în cazul prestării de servicii ce implicărealizarea de lucrări, la procesul verbal de recepţie trebuie anexată lucrarea executată,arătându-se în ce constă aceasta, numărul paginilor acesteia, piese scrise şi desenate,dacă este cazul, etc..
În consecinţă, curtea consideră că, pentru deducerea TVA, înafară de condiţiile prevăzute de art.185 alin.8 lit.a din Codul fiscal,autoritatea fiscală este îndreptăţită să verifice realitatea prestăriiserviciului pentru care se pretinde această deducere, această din urmăcondiţie fiind o aplicare a regulii generale prevăzute de art.6 din Legeanr.82/1991 privind necesitatea existenţei documentelor justificative.
Curtea constată că, reclamanta nu are aceste documentejustificative, facturile fiscale invocate de aceasta nefiind suficiente pentrua justifica recepţia prestării serviciului.
II. Nu este fondată nici a doua critică, încadrată corect derecurentă în motivul prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
În esenţă, recurenta susţine că instanţa de fond nu a motivatsentinţa, deoarece, din conţinut acesteia nu rezultă motivele de fapt şi dedrept care au format convingerea acesteia şi că nu rezultă motivul pentrucare a fost înlăturată concluzia raportului de expertiză.
Curtea constată că, instanţa de fond şi-a motivat soluţiastabilind situaţia de fapt şi pe cea de drept aplicabilă în speţă, respectivart.145 alin.3 şi alin.8 din Codul fiscal ca şi Legea contabilităţii.
Cu privire la omisiunea instanţei de fond de a motivaconsiderentul pentru care nu a fost reţinută concluzia raportului deexpertiză, curtea constată că judecătorul instanţei de fond, chiar dacă nua arătat expres aceste motive, indirect el a înlăturat concluziile arătate, petemeiul textelor legale invocate în sentinţă, aşa cum au fost arătate maisus.
Curtea constată că, în concluziile raportului de expertiză seconchide că serviciul efectuat de prestator este real, deoarece el estejustificat prin beneficiul efectuat de recurenta-beneficiară a serviciului şică acest serviciu, având o altă natură decât cea de construcţii sau alteactivităţi materiale, poate fi justificat prin bugetul de cheltuieli pentrupersoanele care au efectuat serviciul, documentul de numire a unorpersoane în postul de director adjunct control gestiune, ar constituidocumente justificative.
Curtea consideră că o astfel de concluzie este neîntemeiată,deoarece prestarea unui serviciu nu poate fi justificată cu bugetul decheltuieli" sau cu documente de numire a unor persoane". În realitate,aşa cum a fost arătat mai sus, prestarea serviciului trebuie să fie justificatăcu documente scrise. Altfel, nu se poate reţine decât că acest serviciu estefictiv.
În concluzie, se va respinge şi această critică ca nefondată.Văzând şi dispoziţiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursulca nefondat.
| ← REGISTRUL COMERŢULUI. CERERI DE MENŢIONARE A ACTELOR.... | Suspendare executare act administrativ fiscal. Obligativitate... → |
|---|
