CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. TERŢ. TEREN AFERENT CASEI DE LOCUIT ŞI ANEXELOR GOSPODĂREŞTI
| Comentarii |
|
1. CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. TERŢ. TERENAFERENT CASEI DE LOCUIT ŞI ANEXELORGOSPODĂREŞTI.
Legea nr.18/1991, republicată, art.35 devenit art.36
Având în vedere spiritul legii, precum şi conţinutul dispoziţiilorart.35alin.4 din Legea nr.18/1991, prin care se arată că dispoziţiile art.22 rămânaplicabile", se impune concluzia că dobânditorul unei construcţii trebuie să primeascăîn proprietate ceea ce a deţinut ca teren aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti,precum şi dacă este cazul, curtea şi grădina din jurul acestora, adică tot ce s-a avut învedere de părţile convenţiei de înstrăinare şi ca urmare a acesteia a deţinut în faptdobânditorul.
(Decizia civilă nr.1220/R din 25 septembrie 2006pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte demuncă şi asigurări sociale).
La data de 5 februarie 2003, contestatoarea VASILESCUMARIA, a chemat în judecată pe intimaţii VASILE GEORGES,VASILESCU ION - procuratorul primului pârât, VASILESCUGHEORGHE OCTAVIAN şi VASILESCU MARIA, pentru ca încontradictoriu cu aceştia să se dispună anularea formelor de executaresilită începute în dosarul de executare nr. 8/E/2003, pentru imobilulcasă cu patru camere şi terenul de 152 mp. situat în comuna Domneşti,judeţul ARGEŞ.
În motivare contestatoarea a arătat că este proprietaraexclusivă a imobilului cu care s-a garantat restituirea unui împrumut decătre creditorii-intimaţi Vasilescu Gheorghe Octavian şi Vasilescu Maria
Prin sentinţa civilă nr.635/2003, Judecătoria Curtea de Argeş,a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea VasilescuElena, în contradictoriu cu intimaţii Vasile Georges, Vasilescu N Ion -în calitate de procurator al intimatului Vasile Georges - VasilescuGheorghe Octavian şi Vasilescu Maria, având ca obiect anulareaformelor de executare silită începute în dosarul nr.8/E/2003 aleexecutorului judecătoresc Iordache Vasile.
Pe cale de consecinţă, au fost menţinute formele de executaresilită mai sus menţionate, pentru casa cu 4 camere şi dependinţe situatăpe terenul de 152 mp din com. Domneşti jud. Argeş.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut căVasilescu Elena este mama debitorului Vasilescu Gheorghe Octaviancare, împreună cu soţia sa, Vasilescu Maria şi numiţii Vasilescu Corneliaşi Vasilescu Livia, au primit cu titlul de împrumut de la intimatulVasile Georges, suma de 212.587 franci francezi şi 27.222 dolariamericani, pe care s-au obligat să o restituie la data de 31.12.2002.
A mai reţinut că restituirea împrumutului a fost garantată,printre altele, cu imobilul situat în com. Domneşti, jud. Argeş, compusdin suprafaţa de 152 mp cu teren şi o casă de locuit cu patru camere delocuit şi baie, cu o suprafaţă utilă de 55 mp, despre care s-a menţionat încontractul autentificat sub nr.657/2001, că sunt proprietatea intimaţilorVasilescu Gheorghe Octavian şi Vasilescu Maria.
A constatat că la expirarea termenului contractual, sumele debani împrumutate nu au fost restituire astfel că Vasile Georges, s-aadresat instanţei în conformitate cu dispoziţiile art.372 şi următoareleCod pr.civilă, cu cerere de încuviinţare a executării silite a imobileloripotecate, formându-se dosarul de executare nr.8/E/2003.
A mai constatat că formulând cererea de faţă, contestatoareaa invocat că este proprietara exclusivă a casei şi terenului în bazacontractului de vânzare cumpărare nr.636/1983, prin care, a cumpăratde la numita Stoicescu I Elena, un grajd din lemn situat încom.Domneşti, jud.Argeş, în baza art.30 alin.2 din Legea 58/1974, laacea dată terenul aferent, în suprafaţă de 250 mp, devenind proprietatede stat.
A concluzionat că Vasilescu Elena nu este proprietaraimobilelor urmărite întrucât, pe de o parte, contestatoarea nu a făcutdovada că a obţinut în condiţiile art.36 alin.3 din Legea 18/1991,constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, iar pe dealtă parte la data perfectării contractului de împrumut, imobilul înîntregul său figura înscris în registrul agricol, la rolul intimatuluiVasilescu Gheorghe Octavian.
Împotriva sentinţei civile nr.635/2003, a declarat apelcontestatoarea criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentruurmătoarele motive:
În mod nelegal a fost respinsă contestaţia la executare,deoarece, executarea silită nu poate fi înfăptuită asupra imobilelor caresunt proprietatea exclusivă a contestatoarei.
Contestarea a probat cu contractul de vânzare-cumpărareautentificat sub nr.636/1983 că a dobândit în proprietate un grajd dinlemn, pe care, după anul 1983, l-a transformat în casă.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărareautentificat sub nr.636/1983, terenul aferent grajdului a intrat înproprietatea statului, însă la apariţia Legii Fondului Funciar,contestatoarea a dobândit de drept proprietatea asupra acestui teren, întemeiul art.23 din Legea 18/1991.
S-a mai susţinut că în cauză se impune administrarea probeicu expertiză tehnică pentru a se stabili dacă există identitate întreconstrucţia cumpărată în anul 1983 şi imobilul supus executării silite şi deasemenea, că se impune şi audierea de martori, pentru a se verifica dacăimobilul grajd a fost transformat în casă.
Prin decizia civilă nr.1501/2003 Tribunalul Argeş a respinsapelul ca nefondat reţinând că apelanta-contestatoare nu este proprietaraexclusivă a imobilului supus executării.
Împotriva deciziei mai sus menţionată, a declarat recurscontestatoarea.
Prin decizia civilă nr.744/R/2004 Curtea de Apel Piteşti aadmis recursul, a casat decizia nr.1501/2003 şi a trimis cauza sprerejudecare prezentei instanţe.
S-a statuat, faţă de împrejurarea că în recurs contestatoarea adepus drept acte noi titlul de proprietate nr.123193/2004, pentru terenulîn suprafaţă de 250 mp şi un aviz tehnic favorabil pe care aceasta l-asolicitat pentru transformarea grajdului şi respectiv pentru edificarea unuiimobil parter şi etaj, depunând şi taxă în vederea eliberării autorizaţiei deconstrucţie, că în cauză este necesară efectuarea unei expertize tehnicecare să constate dacă imobilele aflate în titlul executoriu (casă şi teren),sunt identice cu imobilele pentru care în recurs s-au depus acte şi dacă înbaza autorizaţiei grajdul a fost transformat în imobil.
S-a mai recomandat, cu prilejul rejudecării, ca tribunalul săverifice şi actele primare avute în vedere la eliberarea titlului deproprietate, emis în favoarea contestatoarei şi să aprecieze cu privire laîndreptăţirea legală referitoare la terenul în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 146 din 03. februarie 2006, pronunţatăde tribunalul Argeş în dosarul nr. 1133/2005, a fost respins ca nefondatapelul reţinându-se că, la data de 26.01.2001 cât şi la data de 05.05.2003,imobilele în litigiu se aflau înscrise în registrul agricol la rolul intimatuluiVasilescu Gheorghe Octavian.
Prin actul de vânzare - cumpărare autentificat subnr.636/1983, Vasilescu Elena a dobândit în proprietate un grajd dinlemn situat în com. Domneşti jud. Argeş, iar terenul aferent acesteiconstrucţii, de 250 mp, a trecut în proprietatea statului, în conformitatecu dispoziţiile Legii 58/1974, iar aceasta nu a făcut dovada că terenul i-ereintrat în proprietate.
Astfel, chiar dacă prin expertiza tehnică completată, expertultehnic Matei Cristian a concluzionat, că pe terenul în suprafaţă reală de425,30 mp, titlul executoriu şi actele prezentate de contestatoare sesuprapun, titlul de proprietate nr.123193/2004 prin care s-a reconstituitacesteia, în condiţiile Legii 18/1991, dreptul de proprietate asupraterenului în suprafaţă de 250 mp, nu face dovada calităţii de proprietarexclusiv al terenului, deoarece titlul de proprietate nu a fost eliberat curespectarea dispoziţiilor art.36 alin.6 din Legea 18/1991 - republicată,potrivit cu care atribuirea în proprietate a terenurilor atribuite în folosinţăpe durata existenţei construcţiilor ca efect al preluării terenurilor încondiţiile art.30 din Legea 58/1974 se face prin ordinul prefectului, lapropunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice aterenurilor.
Titlul de proprietate nr.123193/2004 a fost eliberat pro causa,iar terenul în suprafaţă de 250 mp este distinct de terenul în suprafaţă de400 mp, fiind evidente neconcordanţele dintre fişele cu date pentru titlulde proprietate, fila 18 dosar fond şi fila 26A - dosar 1133/2005, în careterenul în suprafaţă de 250 mp a fost adăugat ulterior.
Contestatoarea nu este nici proprietara imobilului casăurmărit silit.
Astfel, nelegalitatea titlului de proprietate exclude aplicareaprezumţiei prevăzută de art.492 cod civil şi chiar dacă prin expertizatehnică efectuată în cauză de expertul Nicoară Titus s-a constatat că înbaza avizului nr.4570/1985 al fostului Consiliu Popular al Jud. Argeşobţinut de contestatoare, în locul grajdului ce a făcut obiectulcontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.636/1983 s-aconstruit o casă cu parter şi etaj, ce corespunde parţial cu imobilulidentificat în titlu executoriu, martorii audiaţi în cauză au confirmat căacest imobil, a fost realizat pentru a fi dat copiilor, astfel că, în speţăcontribuţia contestatoarei nu poate fi interpretată decât un sprijinmaterial, acordat fiului său ce poate naşte cel mult, un drept de creanţă şinu un drept de proprietate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoareacriticând-o ca fiind nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9cod procedură civilă.
O primă critică vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 36din Legea nr. 18/1991 republicată, în sensul că, imobilul a fost cumpăratîn anul 1983, sub incidenţa Legii nr. 58 şi 59 /1974, terenul în suprafaţăde 250 mp. trecând în proprietatea statului, dobânditorul păstrându-şidoar un drept de folosinţă. Potrivit disp. art. 36 alin. 3 din Legea nr.18/1991, aceste terenuri ce au trecut în proprietatea statului, trec înproprietatea actualilor proprietari, titulari ai dreptului de folosinţă aterenurilor, proprietari ai locuinţelor.
Mai arată recurenta că au fost îndeplinite cerinţele textuluimenţionat deoarece a avut folosinţa terenului, pe care a construit o casăcu autorizarea organelor locale, iar cu privire la termenul de formulare acererii de restituire a terenului, legiuitorul nu a prevăzut un termen, titlulemis în baza textului menţionat având caracter declarativ nu constitutiv.
Prin ce-a de-a doua critică recurenta apreciază ca s-auîncălcat dispoziţiile art. 480 şi următoarele din codul civil, întrucât deşi adovedit dreptul său de proprietate asupra terenului şi imobilului casă,instanţa a înlăturat în mod nejustificat prezumţia prevăzută de art. 492cod civil, potrivit cu care, proprietarul terenului beneficiază de prezumţiacă orice construcţie edificată pe teren s-a făcut pe cheltuiala sa. Motivareainstanţei de apel în sensul că, imobilul a fost realizat de recurentă pentrua fi dat copiilor nu are relevanţă juridică, deoarece înscrierea în evidenţafiscală nu transferă proprietate.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează a fiexpuse.
Ambele critici vizează interpretarea greşită de către instanţe adispoziţiilor legii fondului funciar precum şi ale art. 480 şi următoareledin codul civil, care reglementează instituţia proprietăţii, impunându-se afi analizate împreună.
Tribunalul a apreciat eronat că nu s-a făcut de cătrecontestatoare dovada dreptului de proprietate deşi la a dosar a fost depustitlul de proprietate pentru terenul revendicat, eliberat în baza Legii nr.18/1991 republicată, act ce nu poate fi considerat ca fi eliberat pro causa,titlul având efect declarativ şi nu constitutiv.
Astfel contestatoarea a dovedit cu actul de proprietate, fila 2din dosarul de fond că a dobândit prin cumpărare un grajd cu un terenaferent de 250 mp. care în baza Legii nr. 58/1974 a trecut în proprietateastatului, păstrându-şi doar un drept de folosinţă. Sunt incidente încauză dispoziţiile art. 35 devenit 36 din Legea nr. 18/1991, dupărepublicare, dreptul de proprietate fiind născut ope legis.
Tribunalul a apreciat că titlul contestatoarei este nelegal,ignorând normele legale ce reglementează restituirea proprietăţilor şi careau incidenţă în speţă..
Decretul-Lege nr. 42/1990, privind unele măsuri pentrustimularea ţărănimii, a fost abrogat prin Legea nr. 18/1991, cu excepţiaart. 8-11, care au fost preluate de această lege, precizându-se regimuljuridic al terenurilor aferente gospodăriei în noile articole, respectiv art.22 -23.
Potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 18/1991, sunt şirămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, amoştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau de domiciliul lor,terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şicurtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 dinDecretul-Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimulareaţărănimii".
Legiuitorul a urmărit pe lângă măsurile reparatorii menţionateîn Decretul-Lege nr. 42/1990 şi normalizarea situaţiei deţinătorilorterenurilor trecute în proprietatea statului ca urmare a cumpărăriiconstrucţiilor aflate pe ele.
Articolul 35 alin. 3, din Legea nr. 18/1991 statuează căterenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilordobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferenteconstrucţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, cuprivire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec înproprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă, proprietari ailocuinţelor", iar prin alin. 4 al aceluiaşi text de lege se arată cădispoziţiile art. 22 rămân aplicabile".
Având în vedere spiritul legii, precum şi conţinutuldispoziţiilor art. 35 alin.4 din Legea nr. 18/1991, prin care se arată cădispoziţiile art. 22 rămân aplicabile" se impune concluzia cădobânditorul unei construcţii trebuie să primească în proprietate ceea cea deţinut ca teren aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precumşi dacă este cazul, curtea şi grădina din jurul acestora, adică tot ce s-a avutîn vedere de părţile convenţiei de înstrăinare şi ca urmare a acesteia adeţinut în fapt dobânditorul.
Aceste terenuri fac excepţie de la reconstituire şi nu suntsupuse atribuirii în proprietate privată, întrucât dreptul de proprietate s-adobândit prin efectul Decretului-Lege nr. 42/1990, şi în toate cazurile dereconstituire de drept, prin efectul legii a proprietăţii private asupraterenurilor prevăzute de art. 22-25 din Legea nr. 18/1991, republicată, seeliberează, la cerere, doar titluri de proprietate cu caracter recognitiv şiconstatator.
Cererea de eliberare a titlului de proprietate se poate formulaoricând, deoarece legea nu prevede nici un termen, competenţa revenindcomisiilor judeţene de aplicare a legii fondului funciar sau, după caz,după ce acestea îşi vor înceta activitatea, prefectului, reglementându-seastfel, după aproape patru decenii, circulaţia juridică a terenurilor.
Existenţa unei identităţi între terenul în litigiu asupra căruias-a pornit executarea şi cel menţionat în titlul de proprietate eliberatcontestatoarei a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Atât înscrisurile aflate la dosar, respectiv chitanţa prin care s-aplătit taxa pentru emiterea autorizaţiei de construcţie, avizul tehnicpentru eliberarea autorizaţiei emise contestatoarei cât şi martorii audiaţi,au confirmat faptul că imobilul casă a fost edificat de contestatoare, fiindproprietatea acesteia, situaţie de fapt corect reţinută de instanţa de apel,dar în contradicţie cu soluţia adoptată. Chiar dacă imobilul a fostedificat pentru copiii săi, în lipsa unui act translativ de proprietate,dreptul contestatoarei nu s-a transmis legal în patrimoniul acestora,recurenta având calitatea de proprietar al imobilului supus executării.
Împrejurarea că imobilul supus executării figurează înscris înregistrul agricol pe numele debitorilor este neconcludentă cu privire ladreptul de proprietate, deoarece înscrierea în registrul agricol nuconstituie o dovadă în acest sens ci numai o evidenţă de natură fiscală.
Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procedural prinintermediul căruia oricare dintre părţi sau terţele persoane interesate potobţine desfiinţarea măsurilor ilegale de urmărire silită. Proceduraexecuţională se poate realiza numai cu respectarea condiţiilor şiformalităţilor legale, iar nu în mod arbitrar cu sau cu nesocotireadrepturilor unor persoane. Astfel potrivit art. 399 cod procedură civilă,împotriva executării silite însăşi, precum şi împotriva oricărui act deexecutare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţiprin executare.
Recurenta are calitatea de terţă persoană faţă de executareaîncepută, şi pretinde scoaterea de sub urmărire a bunurilor sale greşiturmărite, ca fiind ale debitorilor, aflându-ne astfel în faţa unei acţiuni deexcindere" prin care se tinde la scoaterea bunului de la executare prinrevendicarea acestuia. Se ajunge astfel la un adevărat litigiu petitoriu cuprivire la proprietatea bunului în cadrul căruia se pune în discuţie şitrebuie să se facă dovada dreptului de proprietate.
În cauză recurenta a dovedit pe deplin că este proprietaraimobilului casă şi teren supuse în mod greşit executării, contestaţia fiindastfel întemeiată.
Pentru aceste considerente recursul este privit ca fondat şi vafi admis ca atare în temeiul art. 312 alin. 1 combinat cu art. 304 pct. 9cod procedură civilă, cu consecinţa modificării deciziei în sensuladmiterii apelului.
În temeiul art. 399 şi urm. cod procedură civilă va fi admisăcontestaţia le executare şi anulate formele de executare pornite în dosarulde executare nr. 8/E/21.ian. 2003, vizând imobilul proprietatearecurentei-contestatoare situat în comuna Domneşti judeţul Argeş.
| ← Recurs civil. Partaj de bunuri comune. Lipsa incheierii de... | EXPROPRIERE. PARTICIPAREA OBLIGATORIE A PROCURORULUI LA PROCES. → |
|---|
