ACŢIUNE EVALUABILĂ ÎN BANI. NULITATEA CONTRACTULUI DE VÂNZARE CUMPĂRARE ŞI RESTABILIREA SITUAŢIEI ANTERIOARE
| Comentarii |
|
ACŢIUNE EVALUABILĂ ÎN BANI. NULITATEACONTRACTULUI DE VÂNZARE CUMPĂRARE ŞIRESTABILIREA SITUAŢIEI ANTERIOARE.
Art.2821 Cod procedură civilă.
Potrivit dispoziţiilor art.2821Cod procedură civilă, hotărârile prin carese soluţionează, în primă instanţă, pe cale principală, litigii al căror obiect are ovaloare de până la un miliard lei inclusiv, nu sunt supuse apelului.
(Decizia nr.1200/R din 22 septrembrie 2006 pronunţatăde Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte de muncă şi deasigurări sociale)
Prin cererea înregistrată la data de 22.10.2004 subnr.10432/2004, reclamanta PRIMĂRIA ORAŞULUI MIOVENI,reprezentată prin primar, a chemat în judecată pe pârâţii UDROIUNICOLAE şi UDROIU RODICA, solicitând instanţei ca prin hotărâreace se va pronunţa să se dispună în principal anularea contractului devânzare-cumpărare nr.106/10.05.2002 şi restabilirea situaţiei anterioare,iar în subsidiar obligarea pârâţilor la plata sumei de 4.694.531 leireprezentând diferenţă de preţ a apartamentului şi 2.148.217 leireprezentând dobânda legală percepută pentru suma neîncasată labugetul local, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul devânzare-cumpărare nr.106/10.05.2002 pârâta a cumpărat din fondullocativ de stat apartamentul nr.1, situat în Bl.A3II, sc.B, Mioveni pentrupreţul de 18.778.125 lei, care este mai mic decât preţul legal de23.472.656 lei, calculat conform art.7 alin.4 din Legea nr. 85/1992.
Dintr-o eroare de calcul apărută şi din cauza faptului căfuncţionarii debutanţi nu au avut îndrumare profesională de specialitate,preţul apartamentului s-a calculat în funcţie de salariul minim brut pe ţarăcorespunzător anului 2001, deşi apartamentul a fost cumpărat în anul2002, încălcându-se astfel art.19 din Legea nr.85/1992, conform căruiacontractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispoziţiilorDecretului Lege nr.61/1990 şi ale prezentei legi sunt lovite de nulitateabsolută.
Prin sentinţa civilă nr.751 din 21 februarie 2005 a JudecătorieiPiteşti a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta PrimăriaOraşului Mioveni şi pe cale de consecinţă, pârâţii au fost obligaţi la platasumei de 4.694.531 lei reprezentând diferenţa de preţ legal cătrereclamantă. Totodată, a fost respinsă cererea privind constatarea nulităţiiabsolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.106/10.05.2002, precumşi cererea privind acordarea dobânzii legale în cuantum de 2.148.217 lei.
Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.106/10 mai 2002 între reclamanta Primăria OraşuluiMioveni, în calitate de vânzătoare şi pârâţii Udroiu Nicolae Adrian şiUdroiu Rodica, în calitate de cumpărători, aceştia din urmă au dobânditdreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 situat în Mioveni,Str.Petre Zugravu, Bl.A3II, sc.B, compus din 4 camere, în suprafaţă de76,83 m.p. Preţul apartamentului prevăzut în contract a fost de18.778.125 lei, stabilit conform fişei tehnice de calcul din data de29.04.2002, din care suma de 281.672 lei reprezentând comision.
Potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992, evaluarea şivânzarea apartamentelor pentru care nu s-au încheiat contracte devânzare-cumpărare, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se vor faceîn condiţiile Decretului-Lege nr.61/1990 şi ale prezentei legi, la un preţindexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la datacumpărării faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legiinr.85/1992.
Potrivit art.2 din H.G.nr.218/1992, începând cu data de01.05.1992, salariul minim brut pe ţară se stabileşte la 11.200 lei. Deasemenea, potrivit H.G.nr.1037/2001 pentru perioada 01.03.2002 -01.03.2003, salariul de bază minim brut pe ţară se stabileşte la 1.750.000lei lunar. Înmulţind coeficientul de indexare cu valoarea apartamentuluireţinută mai sus, reiese că preţul legal al apartamentului este de23.472.656 lei (150.225 x 156,25).
În ceea ce priveşte cererea privind constatarea nulităţiiabsolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.106/10.05.2002,Judecătoria Piteşti a reţinut că în temeiul art.19 din Legea nr.85/1992,contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispoziţiilorDecretului-Lege nr.61/1990 şi ale Legii nr.85/1992 sunt lovite denulitate absolută.
În speţă, având în vedere că reclamantei îi aparţine culpapentru calcularea greşită a preţului, aceasta din urmă nu poate invocanulitatea absolută a contractului pentru acest motiv, întrucât ar echivalacu invocarea propriei culpe în constatarea nulităţii actului.
Făcându-se aplicarea principiului nemo auditur propriamturpitudinem allegans" instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată,cererea privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.106/10.05.2002.
Referitor la cererea privind obligarea la plata sumei de4.694.531 lei a dobânzii legale în cuantum de 2.148.217 lei, instanţa areţinut că art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992 stabileşte un preţ legalobligatoriu pentru apartamentele vândute în regimul stabilit de acest actnormativ, astfel încât, dacă părţile au prevăzut un alt preţ, acesta seînlocuieşte de drept cu preţul legal, iar dacă contractul a fost executat cuplata unui alt preţ, diferenţa urmează să fie plătită, răspunderea fiindcontractuală.
În concret, instanţa a apreciat ca întemeiată în parte cerereasubsidiară a reclamantei şi a obligat pârâţii la plata sumei de 4.694.531 leireprezentând diferenţa de preţ legal către reclamantă.
S-a notat, de asemenea, că reclamanta nu este îndreptăţită şi ladobânda legală, întrucât se află în culpă, ca urmare a calculării greşite apreţului de vânzare a apartamentului în discuţie.
Reclamanta a declarat apel prin care a formulat o singurăcritică pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că instanţa de fond aconsiderat aplicabile dispoziţiile art.1088 cod civil privind dobânzilecare curg de la data formulării cererii de chemare în judecată, dar anesocotit dispoziţiile art.1 din H.G.nr.67/2004 şi art.21 Cod procedurăfiscală.
Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr.250 din 28 februarie2006, a respins ca nefondat apelul, reţinându-se că prin faptul căreclamantei îi aparţine culpa datorită calculului greşit al preţuluiapartamentului în litigiu, aceasta nu poate invoca faptul că esteîndreptăţită la repararea pierderii suferite care include şi beneficiul decare a fost lipsită (dobânzile).
S-a mai reţinut că, în situaţia în care cererea de complinire apreţului prevăzut în contract în raport de preţul legal s-a constatat a fifondată, reclamanta nu era îndreptăţită să pretindă atât preţul cât şibeneficiul de care a fost lipsită de 2.148.217 lei, neputând invoca propriaculpă pentru obţinerea unui drept.
Ca urmare, soluţia de respingere a cererii de acordare adobânzii legale de la data notificării obligaţiei de plată a fost privită canefondată, neputându-se invoca de către apelantă producerea unei culpereale prin neplata preţului.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând-opentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedurăcivilă, susţinând că s-a încălcat legea, respectiv dispoziţiile art.7 alin.4 şiart.19 din Legea nr.85/1992, republicată, precum şi dispoziţiile Coduluide procedură fiscală.
La termenul de astăzi, Curtea a pus în discuţie excepţia deinadmisibilitate a recursului şi excepţia greşitei compuneri a instanţei carea soluţionat calea de atac în raport de dispoziţiile art.2821 Cod procedurăcivilă.
Analizând cu prioritate aceste excepţii, se constatăurmătoarele:
Excepţia inadmisibilităţii recursului urmează a fi respinsă caneîntemeiată şi a se aprecia ca fondat motivul de recurs prevăzut deart.304 pct.1 Cod procedură civilă referitor la nelegala alcătuire ainstanţei care a pronunţat decizia recurată, pentru considerentele ce sevor arăta în continuare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art.2821 Cod procedură civilă,hotărârile prin care se soluţionează, în primă instanţă, pe cale principală,litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, nu suntsupuse apelului.
În speţă, sunt incidente prevederile art.2821 Cod procedurăcivilă, întrucât obiectul cererii este evaluabil în bani, acţiunea ce are caobiect nulitatea unui contract de vânzare-cumpărare, precum şirestabilirea situaţiei anterioare, respectiv reintrarea în proprietateavânzătorului a imobilului vândut, este evaluabilă în bani, întrucât prinhotărârea pronunţată şi numai pe baza ei se redobândeşte dreptul deproprietate asupra bunului, iar evaluarea se face în raport cu valoareaimobilului.
Aşa fiind, se va reţine că în cauză sunt incidente prevederileart.2821 Cod procedură civilă mai sus-menţionate, hotărârea pronunţatăde judecătorie fiind supusă numai recursului, iar această cale de atac estede competenţa tribunalului, valoarea imobilului fiind sub 1 miliard lei.
Potrivit principiului legalităţii, hotărârile judecătoreşti suntsupuse căilor de atac stabilite de lege, menţionarea greşită în dispozitivulhotărârii a altei căi de atac neacordând părţii dreptul de a uza de ea,fiindcă legea, ci nu instanţa de judecată, le determină.
Tribunalul a ignorat dispoziţiile şi principiul mai sus-menţionate şi a soluţionat calea de atac în compunerea prevăzută pentruapel, de doi judecători, încălcându-se prevederile art.54 alin.2 din Legeanr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Soluţionarea cauzei de către o instanţă, alcătuită cu un numărde judecători mai mare sau mai mic decât cel prevăzut de lege, constituienulitatea hotărârii, ce se poate înlătura prin măsura casării. Măsura casăriideciziei se impune în această fază procesuală, întrucât este contrarprincipiului legalităţii şi scopului urmărit prin promovarea căii de atac arecursului, a menţine o hotărâre pronunţată cu încălcarea normelorimperative de organizare judiciară privitoare la compunerea completelorde judecată.
A pronunţa o altă soluţie, presupune confirmarea uneihotărâri vădit nelegale şi sancţionarea în mod nejustificat a părţii căreianu i se poate reţine nici o culpă pentru eroarea săvârşită de către instanţăcu privire la calea de atac.
De asemenea, s-ar încălca în mod grav dreptul părţii la unproces echitabil, prin promovarea unui formalism excesiv privindcalificarea căilor de atac şi stadiul procesual în care s-a invocat excepţianelegalităţii, încălcându-se astfel şi dispoziţiile art.6 din ConvenţiaEuropeană a Drepturilor Omului şi art.6 din Legea de organizarejudiciară.
Pentru toate aceste argumente, se impune ca, în temeiulart.312 alin.3 Cod procedură civilă, să se admită recursul şi să se casezedecizia, cu trimitere spre rejudecare.
| ← TERMEN DE DEPUNERE A NOTIFICĂRILOR ÎN BAZA LEGII NR.10/2001. | 1. Promovarea unei noi acţiuni în revendicare în baza art.480... → |
|---|
