TERMEN DE DEPUNERE A NOTIFICĂRILOR ÎN BAZA LEGII NR.10/2001.
| Comentarii |
|
TERMEN DE DEPUNERE A NOTIFICĂRILOR ÎN BAZALEGII NR.10/2001.
Art.22 din Legea nr.10/2001
Prin Legea nr.247/2005, nu s-au adus modificări art.22 din Legeanr.10/2001 sub efectul prelungirii termenului de depunere a notificărilor, astfel că,instanţa de fond în mod greşit a apreciat că notificarea depusă la 13 septembrie 2005a fost formulată în termen, termenul prevăzut de lege fiind unul de decădere.
(Decizia civilă nr.171/A din 25 septembrie 2006pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, conflicte demuncă şi asigurări sociale).
Constată că prin acţiunea înregistrată la data de 1.02.2005reclamantul Matei Constantin a formulat contestaţie împotrivarăspunsului dat de Prefectul Judeţului Argeş la notificarea formulată şi asolicitat obligarea acestuia să emită o dispoziţie în baza Legii nr. 10/2001republicată.
In motivarea cererii a arătat că a formulat notificare prin carea solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 300 m.p situată în Piteşti,str. Dârzului, nr.9, iar în caz contrar să-i fie acordate măsuri reparatoriirespectiv despăgubiri băneşti.
La termenul din 14.12.2005 instanţa din oficiu a pus îndiscuţie citarea în calitate de pârât a Primarului Municipiului Piteşti.
Pârâtul Primarul Municipiului Piteşti a formulatîntâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii invocând lipsacalităţii procesuale pasive, întrucât obiectul cauzei îl reprezintăcontestaţie împotriva adresei emisă de Prefect şi nu de către PrimarulMunicipiului Piteşti.
Prin sentinţa civilă nr. 51/2006 pronunţată de TribunalulArgeş în dosarul nr. 5498/cv/2005, a fost admisă cererea formulată dereclamant în contradictoriu cu pârâţii PREFECTUL JUDETULUIARGES, si PRIMARUL MUNICIPIULUI PITESTI şi au fost obligaţisă-i emită petentului o dispoziţie scrisă cu privire la terenul în litigiu.
S-a reţinut de prima instanţă că, reclamantul MateiConstantin, în calitate de moştenitor al defunctei Matei Elena a solicitatîn temeiul art.11 din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată cuLegea nr. 247/2005 restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 300m.p situat în Piteşti, str. Dârzului, nr.9, iar în condiţiile în care restituireaîn natură nu mai este posibilă solicită despăgubiri băneşti.
Întrucât petentul a făcut dovada atât calităţii de moştenitor aautoarei sale cât şi asupra proprietăţii asupra terenului ce îl solicită întemeiul Legii nr. 10/2001 ce a fost completată cu disp. Legii nr.247/2005 acesta era în termen să solicite restituirea terenului.
Având în vedere că Legea nr. 247/2005 dă posibilitatea desoluţionare atât notificărilor şi cererilor depuse până la apariţia acesteilegi cât şi de formulare a altor cereri în temeiul Legii nr. 10/2001,tribunalul a constat că notificarea este formulată în termen.
Împotriva acestei sentinţa a formulat apel PrimarulMunicipiului Piteşti, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală suburmătoarele aspecte.
-hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 22 alin 5 din Lega nr.10/2001 modificată, în raport de care notificarea pentru acordareamăsurilor reparatorii se formulează în termen de 12 luni de la intrarea învigoare a legii, respectiv până la data de 14. februarie 2002, termenulfiind de decădere.
Prin titlul I al Legii nr. 247/2005, privind reforma îndomeniile proprietăţii şi justiţiei prin care s-au adus modificări LEGIINR. 10/2001, nu s-a avut în vedere introducerea unui nou termen dedepunere a notificărilor ci doar s-a înlăturat termenul de depunere aactelor doveditoare.
-cererea nu trebuia depusă la persoana juridică deţinătoare aimobilului ci trebuia trimisă potrivit art. 22 alin. 3 din Lege 10/2001 prinexecutorul judecătoresc, nerespectarea acestei dispoziţii atrăgândnulitatea notificării.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate,curtea constată următoarele:
Prima critică este fondată.
Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin titlul I al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şiunele măsuri adiacente, textele de lege fiind renumerotate. Textul art. 21alin. (5) a devenit art. 22 alin. (5), păstrându-şi aceeaşi redactare: "(5)Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificăriiatrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii înnatură sau prin echivalent."
Prin această lege s-a creat posibilitate pentru persoaneleinteresate de a exercita dreptul de a-şi recupera imobilele ce intră subincidenţa acestei legi. În lipsa acestor prevederi, bunurile imobile ar fiputut fi revendicate oricând, în condiţiile dreptului comun, inducându-seastfel o stare de insecuritate a circuitului civil.
În vederea asigurării posibilităţii exercitării dreptului larestituirea imobilelor prevăzute de legea în discuţie, termenul pentrudepunerea notificărilor a fost prelungit succesiv prin Ordonanţa deurgenţă a Guvernului nr. 109/2001 cu trei luni şi prin Ordonanţa deurgenţă a Guvernului nr. 145/2001 s-a mai prelungit cu încă trei luni,termenul de depunere a notificărilor fiind astfel de un an, până în lunafebruarie 2002.
Prin Legea nr. 247/2005, nu s-au adus modificări art. 22 dinlege sub aspectul prelungirii termenului de depunere a notificărilor, astfelcă, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că notificarea depusă la13.09.2005 a fost formulată în termen, termenul prevăzut de lege fiindunul de decădere.
Acest termen nu este însă de natură să aducă atingeredreptului de proprietate privată, deoarece s-a statuat de CurteaConstituţională că recunoaşterea sine die a posibilităţii persoaneiinteresate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluateabuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat deinsecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare."
Notificare reclamantului a fost formulată după expirareatermenului prevăzut de lege. Instanţa de fond cu aplicarea şi interpretareagreşită a legii a constatat că aceasta este formulată în termen, încondiţiile în care termenul la care s-a făcut referire în cele ce precedatrăgea sancţiunea decăderii.
Ce-a de-a doua critică este nefondată.
Este adevărat că prin alin.3 al art. 22 din lege se menţioneazăcă notificarea se comunică prin executorul judecătoresc, însăneîndeplinirea acestei condiţii nu atrage nulitatea absolută a notificării,deoarece prevalează principiul realizării dreptului în raport de cel alrespectării proceduri.
Cererea de restituire a unui imobil, întemeiată pe dispoziţiileLegii nr. 10/2001, expediată prin poştă, iar nu prin intermediul unuiexecutor judecătoresc, este asimilată notificării, în cazul în care esteînsoţită de actele necesare, cu condiţia, ca din cuprinsul ei şi acteleanexate să rezulte elemente de identificare a persoanei îndreptăţite, aimobilului a cărui restituire se cere şi valoarea aproximativă a acestuia,conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Faţă de considerentele mai sus expuse, apelul se priveşte cafondat şi urmează ca în temeiul art. 296 cod procedură civilă să fieadmis, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei în sensul înlăturăriiobligaţiei Primarului municipiului Piteşti să emită dispoziţia.Va fi menţinută în rest sentinţa.
| ← EXPROPRIERE. PARTICIPAREA OBLIGATORIE A PROCURORULUI LA PROCES. | ACŢIUNE EVALUABILĂ ÎN BANI. NULITATEA CONTRACTULUI DE... → |
|---|
