Uzucapiune. Calitate procesuală pasivă. Proba posesiei sub nume de proprietar.
| Comentarii |
|
Reclamanta S.M. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, solicitând să se constate că a devenit proprietara unui teren prin efectul uzucapiunii de 30 ani, invocând și joncțiunea posesiilor cu autorii săi S.G. și S.V. În fapt, reclamanta a primit în 1990 de la S.G. și S.V. (părinții săi), prin donație, un imobil construcție, terenul de sub construcție, în suprafață de 191 mp, fiind transmis în folosință pe durata construcției, deoarece donatorii dobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilului în 1977 (prin cumpărare de la N.C. și N.V.), cu mențiunea că terenul de sub construcție a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974. Asupra acestei suprafețe reclamantei i s-a constituit dreptul de proprietate potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991. Odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra construcției, autorilor reclamantei și, ulterior, reclamantei li s-a transmis și posesia asupra unei suprafețe de teren agricol de 1860 mp. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că această suprafață s-a aflat în posesia autoarei vânzătorilor din 1977, ca patrimoniu de fapt de peste 40 ani, pentru care nu a posedat titlu de proprietate, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor eliberat în urma lui N.M. nr. 97 din 31.01.1977. În acesta se menționează că succesorii N.C. și N.V. (vânzători ulterior) nu au avut autorizație de preluare a acestui teren, cerută de art. 45-46 din Legea nr. 59/1974. Față de cele arătate, prin sentința civilă nr. 755/01.02.2002, Judecătoria Sectorului 3 București a respins excepția invocată de către pârât a lipsei calității sale procesuale pasive, admițând cererea. În motivarea respingerii excepției, instanța de fond a reținut că terenul în suprafață de 1860 mp cu destinația de teren agricol nu numai că nu a fost în proprietatea autorilor reclamantei ci, mai mult, a devenit cu certitudine proprietatea statului în temeiul art. 45 din Legea nr. 59/1974, în 1977, când succesorii lui N.M. nu au avut autorizația cerută de lege pentru preluarea terenului, iar potrivit Legii nr. 18/1991, acesta a intrat în patrimoniul Municipiului București.
Tribunalul București a admis apelul pârâtului și a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, respingând cererea în consecință. Motivarea a fost aceea că din situația juridică a imobilului (rolul fiscal de la D.V.LT.L. Primăria Sectorului 3 București) rezultă că titular al partidei de rol figurează o persoană fizică S.G. (n.n. - donatorul mai sus arătat), cu teren de 100 mp, nefiind îndeplinită astfel condiția posesiei sub nume de proprietar (Trib. București, decizia civilă nr. 1504/A/20.06.2002, rămasă irevocabilă prin anularea ca netimbrat a recursului, nepublicată).
Comentariu. Motivarea eliptică nu are legătură cu dispozitivul hotărârii. Dacă instanța de apel a înțeles să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București pe motiv că titular de rol fiscal la adresa imobilului este o persoană fizică și deci aceasta ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, este de remarcat că rolul fiscal privea suprafața de teren de sub construcție deținut în folosință și apoi în proprietate în baza Legii nr. 18/1991, iar nu terenul pentru care s-a formulat cererea de uzucapiune, pe care această persoană fizică l-a deținut numai în posesie din 1977, deci calitatea procesuală pasivă a acestuia nu poate fi justificată astfel. Dacă instanța de apel a făcut aprecieri cu privire la fondul cauzei, aceasta intră în contradicție cu dispozitivul hotărârii în care s-a pronunțat pe excepție și de altfel proba posesiei sub nume de proprietar nu se face prin dovada înscrierii în evidențele fiscale, după cum vom vedea în secțiunea destinată analizării posesiei utile, ca o condiție a uzucapiunii.
| ← Uzucapiune. Calitate procesuală pasivă. Identitatea dintre... | Uzucapiunea de 30 de ani. Calitate procesuală pasivă a... → |
|---|
