Calitatea procesuală pasivă a statului în uzucapiune, când există certificat de vacanță succesorală, este justificată chiar în lipsa menționării în certificat, la cuprinsul masei partajabile, a bunului care face obiectul uzucapiunii.
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.03.2004, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta H.F., în contradictoriu cu pârâții F.E., E.G. și E.B., a solicitat instanței să constate că a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 312 mp, situat în (...), sector 1, București.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a intrat în posesia terenului de 312 mp, situat în București (...), sector 1, la data de 03.04.1979, prin încheierea unei chitanțe de mână cu E.G. și E.B., care, la rândul lor, au intrat în posesia terenului la data de 04.08.1969, prin încheierea unei chitanțe de mână cu F.E., fostă F., care moștenise acest teren de pe urma defunctului F.B., potrivit certificatului de moștenitor nr. 2130/1959. Acesta din urmă a dobândit terenul prin cumpărare conform actului de vânzare-cumpărare nr. 1209/16.01.1941; între anii 1979-1982 a construit pe teren o casă compusă din două camere și dependințe.
La data de 07.09.2006, reclamanta a depus o cerere de completare a acțiunii principale, prin care a solicitat să se constate că a dobândit prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcției amplasate pe terenul sus-menționat.
La data de 21.09.2006, reclamanta a depus o cerere de introducere în cauză a pârâților Statul român, reprezentat de Municipiul București prin Primarul General, Consiliul local al Sectorului 1 București, Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, E.J. și E.O.
La data de 30.11.2006, pârâtul Consiliul local al Sectorului 1 B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 26.04.2007, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul local al Sectorului 1 B. și a Statului Român, reprezentat de Municipiul B.
Prin sentința civilă nr. 13949/11.10.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților E.F., E.G., E.B.; a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate de folosință; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Municipiul B. -prin Primarul General și a pârâtului Consiliul local al Sectorului 1 B.; a fost respinsă acțiunea față de acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta H.F., în contradictoriu cu pârâtul E.J. și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; s-a constatat că reclamanta este proprietar al terenului situat în B., (...), sector 1, în suprafață de 303,28 mp, astfel cum a fost identificat de expert H.T., ca efect al uzucapiunii și s-a constatat că reclamanta este proprietar al construcției amplasate pe terenul din B. (...), sector 1, în suprafață de 88 mp, astfel cum a fost identificată de expert construcții E.D., ca efect al accesiunii imobiliare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1209/16.01.1941, B.F. a cumpărat de la E.I.T., un loc în suprafață de 312 mp, situat în comuna suburbană H., lotul nr. 152. La data de 09.10.1952, F.B. a decedat, rămânând ca moștenitori F.E., F.F., F.S., F.O., D.E. și U.E. La data de 04.01.1974, E.F. a decedat, iar în lipsa moștenitorilor legali testamentari s-a eliberat certificatul de vacantă succesorală 38/29.03.2007, J 1 moștenitor fiind Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prima instanță a reținut că, la data de 04.08.1969, între F.E., fostă F.F., pe de o parte, și E.G., pe de altă parte, s-a încheiat un act sub semnătură privată, conform căruia F.E. a cedat terenul din (...), sectorul 8 și că, la data de 03.04.1979, E.G. și E.B. au încheiat un act sub semnătură privată, prin care au arătat că vând terenul (...) cu construcția ce se găsește în incinta d-nei H.F., după care, la data de 27.07.2000, E.G. a decedat, rămânând ca moștenitoare E.B. Aceasta din urmă a decedat la 08.09.2001, rămânând ca moștenitori, conform certificatului de moștenitor nr. 164/2001, E.J. și E.O.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a respins-o, reținând că, potrivit certificatului de vacanță succesorală nr. 38/29.03.2007, moștenitor al defunctei E.(F.)F. este Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; în baza acestui certificat de vacantă succesorală, calitatea procesuală pasivă a Statului Român este justificată în cauză.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că, începând cu anul 1979 și până în prezent, reclamanta a posedat personal și sub nume de proprietar terenul în suprafață de 303,28 mp, situat în B., (...), sector 1. Anterior anului 1979, respectiv începând cu anul 1969, imobilul a fost stăpânit de E.G. și E.B., cu care reclamanta a încheiat un act sub semnătură privată, fiind incidente dispozițiile art. 1860 C. proc. civ. cu privire la joncțiunea posesiilor și dispozițiile art. 1890 C. civ. De atunci și până în prezent, reclamanta a posedat terenul în mod continuu, netulburat, fiind cunoscută ca proprietar al terenului, nu au avut litigii cu nicio persoană și a cules fructele acestui bun în interes personal. Declarațiile martorilor se coroborează cu evidențele istoricului de rol fiscal nr. 7875/08.05.2002.
Instanța a reținut, de asemenea, că pe terenul descris mai sus este amplasată o construcție cu destinația de locuință, formată din parter în suprafață de 88 mp, conform raportului de expertiză construcții, realizat în cauză de expert construcții D.E. și că anul construirii acestei locuințe a fost stabilit de expert ca fiind 1953-1955.
Instanța a reținut și că, prin sentința civilă nr. 983/20.01.1992, pronunțată în dosar nr. 1429/1990, s-a constatat că reclamanta H.F. este constructor de bună-credință pe terenul altuia, în ceea ce privește imobilul compus din 2 camere și dependințe situat în B., (...), sector 1. (...) în cauză s-a făcut dovada că reclamanta a posedat imobilul -teren, identificat prin expertiză topografică - din anul 1969 și până în prezent, deci mai mult de 30 de ani, fiind incidente și dispozițiile art. 1890 C. civ., astfel că posesia exercitată de reclamantă asupra imobilului a întrunit ambele elemente, atât animus, cât și corpus, a fost continuă, neîntreruptă, pașnică și sub nume de proprietar, întrunind condițiile prevăzute de art. 1846 și art. 1847 C. civ. și fiind utilă și aptă să ducă la uzucapiune.
Instanța a constatat că reclamanta are asupra imobilului teren, în suprafață de 303,28 mp, situat în B., (...), sector 1, un drept preexistent dobândit prin uzucapiune și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 111 C. proc. civ., acțiunea promovată fiind întemeiată, fiind admisă și s-a constat că reclamanta este proprietara imobilului descris mai sus. În ce privește capătul de cerere privind accesiunea imobiliară, instanța a reținut că reclamanta, proprietar al terenului ca efect al uzucapiunii, a edificat pe acesta o construcție fără a obține în prealabil autorizație de construire potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1991.
Potrivit art. 492 C. civ., orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până ce se dovedește din contră.
Prezumția relativă instituită de art. 492 C. civ. nu a fost răsturnată în cauză, astfel că a admis cererea și a constatat că reclamanta este proprietarul construcțiilor amplasate pe terenul în suprafață de 88 mp, astfel cum au fost identificate de expert construcții E.D., ca efect al accesiunii imobiliare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Primăria Municipiului B., prin Primarul General.
Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a criticat hotărârea pentru că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocate, iar cu privire la fondul pricinii, pentru că a reținut în mod greșit că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 C. civ.
Apelanta Primăria Municipiului B., prin Primarul General, a criticat hotărârea pentru că prima instanță în mod greșit a stabilit că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii prevăzute de art. 1847 C. civ.
Prin decizia civilă nr. 1046/07.07.2008, Tribunalul București, Secția a V-a civilă, a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții-pârâți Primăria Municipiului B., prin Primarul General și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că excepția calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost în mod corect respinsă, deoarece acesta este moștenitor al defunctei E.(F.)F., conform certificatului de vacanță succesorală nr. 38/29.03.2007.
Criticile referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1847 C. civ. au fost înlăturate, reținându-se că prin Decizia nr. IV/2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a stabilit că, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legii nr. 58/1974 și a Legii nr. 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea în vigoare a acestor legi, astfel că posesorii acestor terenuri pot solicita instanțelor să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.
În plus, din probele administrate în cauză (declarațiile martorilor și înscrisuri) rezultă că, în speță, sunt întrunite condițiile cerute de art. 1846, art. 1847, art. 1848, art. 1860, art. 1890 și urm. C. civ., pentru a se opera dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum corect a reținut prima instanță.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., recurenții-pârâți Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Primăria Municipiului B., reprezentată prin Primarul General.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborate cu art. 1847 și art. 1890 C. civ., recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a arătat că decizia ce face obiectul recursului a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent-pârât, în cererea de chemare în judecată, și sub aspectul aplicabilității dispozițiilor art. 1847 și art. 1890 C. civ.
Astfel, a susținut acest recurent-pârât că în mod greșit instanța de apel a reținut că are calitate procesuală pasivă în considerarea certificatului de vacanță succesorală nr. 38/29.03.2007, întrucât Statul Român nu a moștenit niciun bun prin acest certificat de vacanță succesorală; s-a mai arătat că notarul public trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 36/1995, care prevăd că „dacă notarul public constată că în masa succesorală nu există bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale și clasează cauza ca fiind fără obiect”.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că, în speță, nu se poate reține dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 C. civ.
Pentru a se putea face aplicabilitatea dispozițiilor art. 1890 C. civ., este necesar ca bunul posedat să fie în circuitul civil. Anterior consacrării legale a proprietății private a statului prin art. 6 din Legea nr. 18/1991, art. 81 din Legea nr. 69/1991 și art. 4 din Legea nr. 213/1998, bunurile aparținând statului și unităților administrativ-teritoriale nu puteau fi dobândite prin uzucapiune.
Prin urmare, nu se poate opune o posesie utilă statului cel puțin până în anul 1989, întrucât proprietara socialistă era insesizabilă, imprescriptibilă și inalienabilă, iar Constituțiile anterioare anului 1991 nu au făcut distincție între domeniul public și cel privat al statului, bunurile intrate în proprietatea statului făcând parte din domeniul public și fiind astfel insesizabile, inalienabile și imprescriptibile.
Or, având în vedere faptul că terenul în cauză a intrat în domeniul public al statului și că toate categoriile de terenuri au fost scoase din circuitul civil, recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, apreciază că, în acest caz, prezumția de proprietate, ca efect al posesiei, nu poate opera în favoarea reclamantului.
Astfel, recurentul-pârât a susținut că posesia exercitată de către autorii reclamantei a fost viciată în sensul că aceasta nu a fost continuă, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1890 C. civ., întrucât întreruperea prescripției achizitive are drept consecință înlăturarea oricăror efecte ale posesiei anterioare, iar reclamanta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
Recurenta-pârâtă Primăria Municipiului B., reprezentată prin Primarul General, a susținut că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, atât în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B., în cererea de chemare în judecată, cât și în ceea ce privește soluția de admitere a cererii de chemare în judecată. (...)
În ședința publică de la 24.02.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția lipsei de interes a recurentei-pârâte Primăria Municipiului B., în formularea cererii de recurs, excepție pe care, analizând-o cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a admis-o, având în vedere că prin sentința civilă nr. 13949/11.10.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, cererea de chemare în judecată a fost admisă, în contradictoriu cu pârâții E.J., E.O. și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor; prin încheierea de ședință de la 26.04.2007, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B. față de existența certificatului de vacanță succesorală nr. 38/29.03.2007, emis de Biroul Notarilor Publici Asociați U.E.E. și U.E.N., prin care s-a constatat că succesiunea defunctei E.F. este vacantă, astfel că are vocație suc-cesorală concretă Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, conform dispozițiilor art. 477 și art. 680 C. civ. și ale art. 85 din Legea nr. 36/1995. Prin urmare, cererea de chemare în judecată nu a fost admisă în contradictoriu cu recurenta-pârâtă Primăria Municipiului B. Ca formă de manifestare a acțiunii civile, și cererea de recurs trebuie să se circumscrie condițiilor generale de exercițiu ale acțiunii civile. Or, recurenta-pârâtă Primăria Municipiului B., reprezentată prin Primarul General, nu justifică un interes în formularea cererii de recurs, întrucât la judecata de fond s-a reținut lipsa calității sale procesuale pasive. Față de această împrejurare, aceasta nu justifică un interes nici în formularea criticilor care vizează soluția dată cererii de chemare în judecată, întrucât nu acestuia i-a fost aplicată sancțiunea civilă constând în pierderea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii. Pentru aceste considerente, recursul formulat de recurenta-pârâtă Primăria Municipiului B., prin Primarul General, a fost respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca fiind lipsit de interes.
Analizând cererea de recurs formulată de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea a reținut că cele două critici întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt fondate.
Astfel, susținerile recurentului-pârât, în sensul că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât în certificatul de vacanță succesorală nu au fost menționate niciun fel de bunuri care urmau să intre în proprietatea Statului Român, sunt nefondate, deoarece calitatea de moștenitor nu este condiționată de înscrierea în certificatul de moștenitor a bunurilor moștenite.
Curtea a reținut că defuncta a avut în patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 312 mp, situat în B., (...), sector 1; deși efectul uzucapiunii este retroactiv, în sensul că uzucapantul va fi considerat proprietar, nu de la momentul împlinirii termenului, ci chiar din ziua în care a început posesia, constatarea uzucapiunii neputându-se face decât pe cale judiciară, după trecerea termenului prevăzut de lege.
Pe de altă parte, certificatul de vacanță succesorală atestă calitatea de moștenitor a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv prin Decizia Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B. și produce efecte până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, conform dispozițiilor art. 88 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale.
Întrucât legea specială (Legea nr. 36/1995) dă posibilitatea exercitării acțiunii în anulare împotriva certificatului de moștenitor, deci inclusiv împotriva certificatului de vacanță succesorală, Curtea a apreciat că invocarea nerespectării dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 36/1995 nu poate fi făcută în recursul pendinte.
De asemenea, nu este fondată nici critica potrivit căreia în speță nu sunt incidente prevederile art. 1847 și art. 1890 C. civ., deoarece prin dobândirea moștenirii vacante de către Statul Român, terenul în litigiu ar fi devenit imprescriptibil.
Curtea a reținut că, deși o parte a termenului de prescripție achizitivă, respectiv cel care a curs de la data decesului F.E. (04.01.1974) se situează sub imperiul Constituției din 1965, constatarea uzucapiunii are efect retroactiv, cu consecința că intimata-reclamantă este consi-derată proprietară de la momentul la care posesia începută de autorul acesteia a început să curgă (04.08.1969).
Nu se poate reține că prin dobândirea succesiunii vacante de către Stat s-a schimbat regimul juridic al terenului. În acest sens sunt și dispozițiile art. 1845 C. civ., conform cărora „statul, stabilimentele publice și comunale, în ceea ce privește domeniul lor privat, sunt supuse la aceleași prescripții ca particularii și, ca și aceștia, le pot opune”.
Statul Român, prin reprezentanții săi legali, avea posibilitatea, după dobândirea succesiunii vacante, să facă acte de întrerupere a termenului de prescripție achizitivă, neputând invoca împrejurarea că terenul ce face obiectul cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii a devenit imprescriptibil.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor (C.A. București, s. a III-a civ., min. și fam., decizia nr. 376/24.02.2009, http://legeaz.net).
| ← Uzucapiunea de 30 de ani. Calitate procesuală pasivă a... | Ferestre spre curtea vecinului. Posesia. Servitute de lumină.... → |
|---|
