Uzucapiune. Calitate procesuală pasivă. Identitatea dintre subiectul pasiv al dreptului subiectiv afirmat sau pretins de reclamant și cel chemat în judecată. Sarcina probei.
| Comentarii |
|
Reclamanții M.A. și M.A. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, solicitând să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren situat în continuarea terenului deținut cu titlu. În fapt, reclamanții au intrat în posesia unei suprafețe de teren mai mari decât cea înscrisă în titlu, pe care au posedat-o sub nume de proprietar, ca și autorii lor A.G., N.A., LV., B.C. și B.G., pe care îi cheamă în judecată în calitate de persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamanții, în temeiul art. 57 C. proc. civ. Având în vedere că înscriși în evidențele autorităților locale privitoare la proprietate sunt chiar reclamanții, cu suprafața de teren menționată în titlul de proprietate, iar intervenienții nici ei nu au avut un titlu de proprietate asupra terenului pentru care s-a formulat cererea de uzucapiune și în baza probelor administrate, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea formulată împotriva pârâtului Municipiul București, pe care I-a considerat ca având legitimare procesuală pasivă în cauză, conform art. 646 C. civ. și dispozițiilor Legii nr. 18/1991, și în contradictoriu cu intervenienții.
Prin decizia civilă nr. 1572/02.10.2002, Tribunalul București a admis apelul pârâtului, a schimbat sentința, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și respingând cererea formulată în contradictoriu și cu intervenienții. În motivare, se arată următoarele: faptul că reclamanții stăpânesc o suprafață de teren mai mare decât
cea menționată în titlu nu poate conduce automat la justificarea calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București, cât timp nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu ar face parte din proprietatea privată a acestuia, acțiunea în constatarea uzucapiunii urmând a se formula în contradictoriu cu cei care au dreptul de proprietate asupra respectivului teren și care au avut o atitudine pasivă în ceea ce privește exercitarea acestui drept.
Prin decizia civilă nr. 638/18.03.2003, Curtea de Apel București a admis recursul reclamanților și a modificat decizia Tribunalului București, în sensul că a admis apelul și a schimbat în parte hotărârea de la fond, respingând acțiunea formulată împotriva pârâtului Municipiul București pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia și menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Curtea a motivat menținerea dispozițiilor din sentință privitoare la dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți prin efectul uzucapiunii față de intervenienți prin aceea că intervenienții nu au exercitat apelul și, neexistând o coparticipare procesuală, efectele declarării apelului de către pârât nu se puteau extinde asupra intervenienților principali, nefiind aplicabil art. 48 C. proc. civ. 8-a considerat astfel că, în mod greșit, instanța de apel, admițând apelul, a schimbat în tot sentința civilă, respingând acțiunea formulată și împotriva intervenienților. Pe de altă parte, apelul pârâtului Municipiul București a fost considerat corect admis, deoarece împrejurarea că există diferențe între suprafața de teren cuprinsă în actele de proprietate și cea deținută în fapt de reclamanți nu poate duce în mod automat la concluzia că Municipiul București are calitate procesuală pasivă în cauză. Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre subiectul pasiv al dreptului subiectiv afirmat sau pretins de reclamant și cel chemat în judecată, revenind reclamantului sarcina probării acestei identități. În cazul uzucapiunii, titularul dreptului de proprietate care s-a dezinteresat de bun, permițând în acest fel stăpânirea neîntreruptă a acestuia de o altă persoană are calitate procesuală pasivă, iar reclamantul nu a dovedit că terenul s-ar fi aflat în domeniul privat al statului (C.A. București, decizia civilă nr. 638/18.03.2003, nepublicată).
Comentariu. Apreciem că poate fi dovedită calitatea procesuală pasivă a unității administrativ-teritoriale nu numai prin înregistrarea terenului în evidențele sale ca făcând parte din patrimoniul propriu, ci și în cursul procesului, prin alte mijloace de probă. În această speță, în final, efectele admiterii uzucapiunii sunt suportate numai de către intervenienți, a căror posesie a trebuit să fie adăugată la posesia reclamanților pentru ca cererea acestora să fie admisă. Deci, există o neconcordanță (justificată prin neexercitarea căii de atac de către intervenienți) între considerentele hotărârii pronunțate în recurs, în care se arată că legitimare procesuală pasivă în cauză are proprietarul cu titlu și dispozitivul acesteia, care păstrează hotărârea de la fond numai în măsura admiterii cererii în contradictoriu cu intervenienții care nu aveau calitatea de proprietari cu titlu. Apreciem că nici din punct de vedere procesual soluția nu este corectă, pentru că dreptul reclamanților a fost stabilit, la fond, împotriva pârâtului, iar nu împotriva intervenienților.
| ← Uzucapiune teren fără stăpân. Calitate procesuală pasivă... | Uzucapiune. Calitate procesuală pasivă. Proba posesiei sub... → |
|---|
