EVACUARE. TEREN APARŢINÂND DOMENIULUI PUBLIC. CALIFICAREA GREŞITĂ A ACŢIUNII. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
EVACUARE. TEREN APARŢINÂND DOMENIULUI PUBLIC.CALIFICAREA GREŞITĂ A ACŢIUNII. CONSECINŢE.Dreptul civilDomeniu public.
Evacuare.
Lipsă de folosinţă.
Revendicare.
Art.1430, 1436 Cod civil
Art.129 alin.6 Cod procedură civilă
Chiar dacă reclamantul şi-a intitulat acţiunea greşit ca fiindde evacuare, întemeiată pe dispoziţiile art.1430 şi 1436 Cod civil,având în vedere scopul urmărit de acesta şi dispoziţiile art.129alin.6 Cod procedură civilă, acţiunea trebuia calificată ca fiind oacţiune în revendicare, întrucât obiectul acesteia îl constituieeliberarea unui teren, iar între părţi nu au existat raporturi deobligaţii derivate din locaţiune, ci raporturi de drept real, constândîn executarea fără drept de către pârâtă a folosinţei terenuluiproprietatea reclamantului.
Potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă, în toatecazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cereriideduse judecăţii, iar obiectul cererii se stabileşte după scopulurmărit de reclamant, în cauza de faţă scopul fiind eliberareaterenului.
Calificarea greşită a acţiunii reclamantului de cătreinstanţe echivalează cu soluţionarea cauzei fără a se intra încercetarea fondului, cu consecinţa casării şi trimiterii sprerejudecare la instanţa de fond.
(Decizia civilă nr.263/R din 10 septembrie 2008, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şiAsigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2006 şi completată la09.10.2006, reclamantul Oraşul M. prin reprezentant legal, a chemat înjudecată pe pârâta A.F. V.J. pentru a se dispune evacuarea acesteia de peterenul de 45 m.p., aparţinând domeniului public al reclamantului, terensituat în M., Piaţa Big.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a închiriatterenul în litigiu pârâtei, pe o perioadă de 2 ani, conform contractului deînchiriere nr.91/01.08.2002, iar la expirarea termenului, locatarul nu apredat terenul, ocupându-l fără drept, lipsindu-l pe reclamant de chiria pecare ar fi trebuit să o primească pentru teren, chirie ce constituie un venitla bugetul local.
Prin cererea reconvenţională formulată la data de 06.11.2006,pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 5000 lei,reprezentând contravaloarea construcţiei baracă din lemn, proprietateapârâtei, aflată pe terenul în litigiu, construcţie ce nu ar mai putea fiutilizată de pârâtă în situaţia admiterii acţiunii în evacuare.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr.4963/01.10.2007, aadmis acţiunea precizată, dispunând evacuarea pârâtei de pe terenul de48 m.p. din M., Piaţa Big, prin ridicarea construcţiei pe cheltuialaacesteia, obligând-o pe pârâtă şi la plata sumei de 8672,40 leireprezentând lipsa de folosinţă a terenului, pe perioada 2004-2006.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în baza contractului de închiriere nr.91/01.08.2002, reclamantul a pus ladispoziţia pârâtei, pe o perioadă de 2 ani, folosinţa terenului în suprafaţăde 45 mp situat în M., lângă Piaţa Big.
A mai reţinut că terenul face parte din domeniul public aloraşului M., fiind inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil, conform H.G.447/2002 - anexa 5 şi întrucât, la expirarea termenului, nu s-a solicitatreînnoirea contractului, prin notificări, reclamanta a solicitat pârâtei săelibereze terenul.
A constatat că apărarea pârâtei potrivit cu care, în bazafacturii fiscale nr.7797/90/04.07.2000 a dobândit în proprietate oconstrucţie (chioşc pâine), împrejurare ce ar justifica dreptul de a obţinecontravaloarea ei, nu poate fi reţinută în cauză, întrucât, chiar de lamomentul perfectării contractului de închiriere pârâta a avut cunoştinţăde caracterul determinat al locaţiunii, iar în plus, şi-a asumat risculcumpărării ei, deşi a cunoscut că terenul este proprietatea altei persoane.
A mai constatat că plata contravalorii construcţiei arreprezenta o soluţie păgubitoare pentru reclamant şi ar anihila reaua-credinţă a pârâtei care a folosit terenul, deşi terenul locaţiunii a expirat cumai bine de 3 ani în urmă, iar în plus, construcţia în discuţie este una dedimensiuni mici, fără fundaţie, fiind amplasată pe o platformă betonată,din panouri de dimensiuni mici, groase de 10 cm., toate permiţândridicarea ei fără operaţiuni de demolare costisitoare.
Cu privire la admisibilitatea acţiunii a observat că aceastăapărare de fond a pârâtei este neîntemeiată în raport cu dispoziţiileart.1431 cod civil şi art.8 lit.g din contract, potrivit cu care la expirarealocaţiunii s-a obligat să predea terenul în starea care l-a primit (fărăsarcini, construcţii, etc), iar în ce priveşte lipsa de folosinţă a terenului aobservat că a fost determinată prin expertiza tehnică, funcţie de nivelulchiriei practicat în anul 2005, când s-a încheiat contractul, la suma de8672,40 lei.
S-a concluzionat, în raport de dispoziţiile art.1431 coroboratcu art.970 Cod civil, că cererea principală astfel cum a fost precizată esteîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta, criticând-opentru nelegalitate şi netemeinicie arătând, în esenţă, că acţiunea înevacuare era inadmisibilă, faptul că reclamantul nu avea calitateprocesuală activă în cauză, faţă de contractul de concesiune încheiatpentru acelaşi teren, prima instanţă nu a analizat titlul reclamantului însituaţia în care a operat tacita relocaţiune, precum şi faptul că greşit a fostobligată la plata lipsei de folosinţă a terenului, iar cererea reconvenţionalăa fost respinsă greşit de către instanţă.
Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr.62/11.03.2008, arespins apelul ca nefondat, reţinând că acţiunea în evacuare esteadmisibilă, fiind o sancţiune civilă aplicabilă raporturilor de locaţiune sauocupării prin delict a unui imobil, iar terenul în litigiu a făcut obiectulcontractului de închiriere nr.91/01.08.2002.
Natura juridică a acestui contract nu a fost contestată de cătrepârâtă, care în plus, în apel, a invocat efectele tacitei relocaţiuni, cuconsecinţa rămânerii în folosinţa terenului, fără ca locatorul săprotesteze.
Mai mult, pârâta nu este detentor precar şi nu a pus îndiscuţie valabilitatea titlului reclamantului, nefiind în acest caz necesar,ca instanţa să compare titlurile invocate de părţi, operaţiune ce poate firealizată numai în cadrul acţiunii în revendicare.
Este real, astfel cum s-a dovedit în apel, că terenul în discuţiea făcut obiectul contractului de concesiune nr.70/2/27.04.2006, dar nuse poate reţine că reclamantul nu are calitate procesuală activă, atâtatimp cât, potrivit clauzelor acestui contract, are obligaţia să pună ladispoziţia concesionarului terenul liber de orice sarcini, ceea cepresupune îndeplinirea unor acte sau pozitive necesare pentru ca acestasă intre în stăpânirea efectivă a terenului, inclusiv prin eliberarea lui deterţe persoane ce nu au un drept opozabil concesionarului.
Potrivit aceloraşi clauze contractuale, reclamantul areobligaţia de garanţie a concesionarului şi trebuie să-i asigure acestuiaposesia liniştită şi utilă a terenului concesionat.
Este real de asemenea că rămânând în folosinţa terenului şidupă expirarea termenului prevăzut de contractul nr.91/01.08.2002pârâta a beneficiat de o nouă locaţiune, dar prin mai multe notificăriemise în perioada 2005 - 2006 (f.16, 17, 18, 20 dosar fond), prin cerereade chemare în judecată şi chiar prin organizarea la data de 16.03.2006 alicitaţiei privind concesionarea terenului, reclamantul a făcut clară intenţiade a denunţa contractul.
În aceste condiţii, pârâta nu mai poate invoca tacitarelocaţiune, cu atât mai mult cu cât nu a înţeles să-şi manifeste măcarintenţia de a participa la licitaţia organizată în acest scop (f.28-35).
Construcţia a fost identificată prin expertiza tehnică efectuatăla fond de expertul F.D., care a stabilit că aceasta are o vechime deaproximativ 20 ani, că nu are fundaţie, fiind amplasată pe o platformă debeton şi realizată din panouri confecţionate din lemn şi pal, cu tâmplăriesimplă, executată din scândură răşinoase.
În speţă este vorba de o construcţie provizorie, neputându-seîn acest caz reţine că cele două drepturi de proprietate - asupraconstrucţiei şi asupra fondului - sunt juxtapuse, legate şi dependenteîntre ele, şi există în mod perpetuu, adică atâta timp cât există construcţia,situaţie premisă necesară naşterii dreptului de superficie.
În contractul de închiriere nr.91/01.08.2002 nu s-a stipulat căla expirarea locaţiunii construcţia va rămâne chiriaşului, astfel încât nuexistă nici un impediment să se dispună ridicarea ei şi pe cale deconsecinţă, nici un temei în baza căruia să se dispună obligareareclamantului la plata contravalorii acesteia, în condiţiile în care din acteledosarului nu rezultă că reclamantul s-a subrogat în drepturile şi obligaţiilefostului deţinător al terenului, iar încheierea contractului de închirierenr.91/01.08.2002, nu este altceva decât rezultatul voinţei părţilor.
Aplicarea principiului general care domină materia accesiuniiimobiliare impune şi în speţă constatarea că pământul se considerătotdeauna ca lucrul principal şi nici măcar sporul adus prin amplasareaconstrucţiei nu justifică, în lipsa acordului proprietarului, folosinţaacestuia cu titlu gratuit.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, criticând-opentru nelegalitate sub motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Codprocedură civilă, arătând, în esenţă, următoarele:
- acţiunea în evacuare formulată de reclamant nu îndeplineştecondiţiile de admisibilitate, aceasta fiind o veritabilă acţiune înrevendicare, ce ar fi determinat obligativitatea achitării taxei de timbrucorespunzătoare;
- acţiunea în evacuare ar fi putut fi formulată doar de cătreS.C. A.D. S.A. căreia i-a fost concesionat terenul înainte de formulareaacţiunii principale de faţă, astfel că raportat la această acţiune reclamantulnici nu are calitate procesuală activă în cauză;
- în mod nelegal s-a dispus obligarea pârâtei la plata lipsei defolosinţă a terenului, reprezentând chiria pe care ar fi încasat-oreclamanta, în condiţiile în care terenul în litigiu a avut valoareeconomică şi a implicat încasarea chiriei doar în condiţiile existenţeiconstrucţiei proprietatea pârâtei pe acest teren;
- în mod greşit s-a respins cererea reconvenţională încondiţiile în care, la încheierea contractului de închiriere, construcţiaproprietatea pârâtei exista pe teren, astfel că prevederile art.8 lit.g dincontractul de închiriere, care prevedeau terenul în starea în care l-a primitpârâta, au fost aplicate greşit.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, reclamantul a solicitatrespingerea recursului ca nefondat arătând, în esenţă, că acţiunea înevacuare a fost admisă în mod legal deoarece pârâta nu a restituit terenulla expirarea contractului de închiriere, neoperând tacita relocaţiune,faptul că pârâta a cumpărat pe riscul său acea construcţie, iar lipsa defolosinţă a terenului la care a fost obligată pârâta constituie tocmai chiriape care aceasta nu a mai plătit-o reclamantului.
Recursul a fost privit ca fondat şi admis ca atare, cuconsecinţa casării deciziei şi a sentinţei şi a trimiterii cauzei sprerejudecare, la aceeaşi instanţă de fond.
În adoptarea acestei soluţii, s-a constatat că motivul de recursprevăzut de art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.5 Cod procedură civilăeste fondat pentru că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicareagreşită a legii.
Prin acţiunea iniţială, formulată la 30.06.2006, reclamantul aarătat că pârâta refuză să-i elibereze terenul proprietatea sa, pentru care,anterior, între părţi s-a încheiat un contract numit de închiriere, pentruperioada 2002-2004.
Chiar dacă reclamantul şi-a intitulat acţiunea greşit ca fiind deevacuare, întemeiată pe dispoziţiile art.1430 şi 1436 Cod civil, având învedere scopul urmărit de acesta şi dispoziţiile art.129 alin.6 Codprocedură civilă, acţiunea trebuia calificată ca fiind o acţiune înrevendicare, întrucât obiectul îl constituie eliberarea unui teren, iar întrepărţi nu au existat raporturi de obligaţii derivate din locaţiune, ciraporturi de drept real, constând în exercitarea fără drept de către pârâtăa folosinţei terenului proprietatea reclamantului.
Potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă, în toate cazurile,judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, iarobiectul cererii se stabileşte după scopul urmărit de reclamant, în cauzade faţă scopul fiind eliberarea terenului, dreptul real de proprietate alreclamantului asupra terenului în litigiu nu poate fi apărat pe caleaacţiunii în evacuare.
Pentru aceste considerente s-a constatat că urmare calificăriigreşite a acţiunii reclamantului, atât la fond cât şi în apel, cauza a fostsoluţionată fără a se intra în cercetarea fondului acţiunii reclamantului,fiind îndeplinite cerinţele art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
| ← DREPT DE AUTOR. DAUNE MORALE. CRITERII DE APRECIERE. | Culpa expertului tehnic în tegiversarea soluţionării unei cauze → |
|---|
