C.A. Braşov, decizia nr. 46 din 16 ianuarie 1998
Recurenta a pus în discuţie existenţa titlului executor şi modalităţile de plată stabilite în timp, invocând nelegalitatea declanşării procedurii de urmărire imobiliară. Criticile nu au fost acceptate. S-a reţinut că încheierea de ordonare a executării silite, emisă în cadrul procedurii execuţionale imobiliare în Ardeal, a mai fost atacată de recurentă iar instanţa a confirmat valabilitatea ei. Consecinţa necesară este că formularea într-un alt proces a susţinerii privind nevalabilitatea declanşării urmăririi imobiliare, nu era posibilă în raport cu statuarea hotărârii irevocabile anterioare. Împrejurarea că s-a formulat de către creditoare, o cerere privind continuarea urmăririi imobiliare, nu este de natură a justifica adoptarea altei soluţii, esenţială fiind validarea prin decizia tribunalului a măsurii de ordonare a executării silite. Eventualele incidente sau obiecţii privind desfăşurarea execuţiei însăşi, pot fi valorificate de către creditoare prin intermediul contestaţiei la executare.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Executare silită Modalităţi de contestare Distincţii
