Incredinţare minor Ocrotirea minorilor Incredinţarea unuia dintre părinţi Inţelesul noţiunii de interes al copilului
| Comentarii |
|
Condiţia esenţială în funcţie de care instanţele judecătoreşti au îndatorirea să hotărască încredinţarea copiilor minori constă în interesul acestora. Interesele copiilor ce urmează a fi avute în vedere cu ocazia încredinţării acestora conform art. 42 C.fam., prezintă importanţă deosebită, fiind legate nu numai de posibilităţile materiale ale părinţilor şi de vârsta copiilor, dar şi de comportamentul părinţilor, de gradul de ataşament şi de interes pe care ei l-au manifestat faţă de copii şi de legăturile afective ce s-au stabilit între părinţi şi copii.
Secţia civilă, decizia nr. 902 din 26 mai 2003
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C.pr.civ., Curtea de apel reţine că recursurile formulate de pârâtul B.G. şi primăria Municipiului Vişeu de Sus - autoritatea tutelară, sunt nefondate pentru următoarele considerente:Minorul G.A., (născut la 7 februarie 1996), rezultat din căsătoria părţilor, figurează în evidenţele medicale cu diagnosticul epilepsie secundară - retard neuropsihic.Laîncredinţarea copilului minor, instanţa trebuie să ţină seama de interesul exclusiv alminoruluideterminat atât de condiţiile materiale pe care le oferă părinţii, cât şi de comportarea lor faţă de copii, de vârsta copilului şi de ataşamentul faţă de fiecare dintre părinţi.în ceea ce priveşte precizarea înţelesului noţiunii de interes al copilului urmează a se avea în vedere în primul rând prevederea legală în baza căreia părinţii sunt obligaţi să-l crească, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea sa fizică, morală şi intelectuală, potrivit cu însuşirile sale.Vârsta copiilor constituie unul dintre criteriile ce se au în vedere în aprecierea intereselor lor, dar aceasta trebuie analizată în contextul celorlalte criterii, printre care posibilitatea fiecărui părinte de a acorda supravegherea, de a se îngriji de copil.Or, raportând aceste aspecte la cauză, este de reţinut că aşa cum rezultă din chiar ancheta socială efectuată în anul 2001 de Autoritatea Tutelară Vişeu de Sus, tatăl minorului este plecat la muncă în Italia din anul 2000, unde se află şi în prezent.în aceste condiţii, minorul a rămas în îngrijirea bunicilor paterni şi a unei îngrijitoare-supraveghetor.Faţă de vârsta minorului de 7 ani, de starea sănătăţii acestuia, care este în evidenţele medicale cu diagnosticul retard neuropsihic gradul I, instanţa de apel în mod corect şi legal a apreciat interesul efectiv al minorului, dispunând încredinţarea lui spre creştere şi educare la mama sa. în starea în care minorul se află, el are nevoie în mare măsură de grija şi afecţiunea maternă. Or, lăsarea minorului doar în îngrijirea supraveghetoarei, în condiţiile în care tatăl este plecat din ţară, ar însemna ca minorul să fie lipsit de orice afecţiune părintească.Aspectele învederate de recurenţi cu privire la persoana reclamantei, sunt neavenite, câtă vreme în sarcina acesteia nu s-a făcut dovada unui comportament imoral, care să afecteze interesele minorului, şi chiar acest interes al minorului reclamă prezenţa efectivă a mamei faţă de handicapul minorului. (Judecător Eugenia Puşcaşiu)
| ← Punerea sub interdicţie Condiţii Neîndeplinire | Divorţ Ocrotirea minorului Părinte care suferă de boală... → |
|---|
