Fiind dovedit că vătămarea relaţiilor dintre părţi se datorează manifestărilor violentele ale pârâtului şi, în genere, comportamentului său provocat de existenţa bolii, căsătoria trebuie desfăcută în baza dispoziţiilor art. 38 alin. (3) C.fam., fără a se putea reţine vina pârâtului, căci starea de boală este în afara vinovăţiei.
Este real că din examinarea motivelor care sustin cererea de divorţ formulată de reclamantă trimite la concluzia că, în aprecierea reclamantei, vătămarea relaţiilor de familie se datorează comportamentului pârâtului, acesta manifestându-se agresiv pe fondul declanşării crizelor specificeschizofreniei paranoide, ca boală de care el suferă, în condiţiile nerespectării tratamentului medicamentos care i-a fost prescris de către medic.Atât prima instanţă cât şi cea de apel au reţinut ca neîndoielnică existenţa bolii, Identificând însă şi o culpă a pârâtului, trasă din nerespectarea prescriptiilor medicale. Apreciază însă Curtea că în pofida existenţei unei asemenea vinovăţii, cauza primară - şi, juridic producătoare de efecte - a vătămării relaţiilor de familie o constituie însăşi starea de boală a pârâtului, atestată medical, nerespectarea tratamentului medical reprezentând doar o împrejurare derivată şi secundară.Aşa fiind, trebuie considerat că eronat au apreciat instanţele că cererea de divorţ a reclamantei este mcadrabllă în dispoziţiile art. 38 alin.(1) C.familiei, căci circumstanţele sus-evocate impun concluzia că fundamentul ei juridic exact este reprezentat de prevederile art. 38 alin. (3) C.fam., în raport de care oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sănătăţii sale ori a celuilalt soţ face imposibilă continuarea căsătoriei.Altfel s-ar ajunge la a da preferinţă unui element de simplă circumstanţiere, acela al neurmării de către pârât a tratamentului medical, ignorându-se cauza majoră şi principală, anume însuşi faptul bolii.întrucât stă în puterea instanţei de judecată, în general, să schimbe temeiul juridic al cererii reclamantului, urmează, în cauza de faţă, să fie avute în vedere, ca fundament de drept al acţiunii, evocatele dispoziţii ale art. 38 alin. (3) C.fam.Fiind dovedit, în sensul celor constatate prin probe în prima instanţă şi în apel, că vătămarea relaţiilor dintre părţi se datorează manifestărilor violente ale pârâtului şi, în genere, comportamentului său provocat de existenţa bolii, căsătoria trebuia desfăcută în baza dispoziţiilor art. 38 alin. (3) C.fam., fără a se putea reţine culpa vreunuia dintre soţi, căci starea de boală este în afara vinovăţiei.Este fără relevanţă că boala pârâtului preexista căsătoriei, întrucât legea nu impune condiţia ca debutul ei să fie ulterior încheierii căsătoriei, ci doar cerinţa ca starea sănătăţii soţului să facă imposibilă continuarea mariajului.Nu pot fi primite cererile recurentului potrivit cărora cererea reclamantei trebuie socotită una în nulitatea căsătoriei, cu consecinţa că judecarea ei în primă instanţă se impunea a fi făcută de către tribunal, fiind evident că ceea ce a solicitat reclamanta este desfacerea prin divorţ a căsătoriei, iar nu constatarea nulităţii ei. Or, în aplicarea principiului disponibilităţii reclamantul este acela care stabileşte obiectul cererii, instanţele fiind ţinute a-l respecta, astfel că, în speţă, ceea ce instanţele puteau dispune ar fi putut fi, cel mult, respingerea acţiunii cu argumentul că motivele invocate nu justifică divorţul, ci nulitatea căsătoriei.Cum s-a arătat însă mai sus, motivele invocate de reclamantă îngăduie pronunţarea divorţului-remedjj întemeiat pe dispoziţiile art. 38 alin. (3) C.fam., neputându-li-se da valoarea unor cauze de nulitate a căsătoriei conform art. 9 şi 19 C.fam., câtă vreme nu s-a dovedit lipsa discernământului pârâtului la încheierea căsătoriei, aceasta şi în condiţiile în care, .întrucât pârâtul nu este pus sub interdicţie, discernământul său era prezumat.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Sot bolnav de schizofrenie paranoidă Debut al bolii anterior căsătoriei Divort remediu
