LEGEA NR.10/2001. IMOBIL EXPROPRIAT. NEREALIZAREA SCOPULUI CE A DETERMINAT EXPROPRIEREA. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
LEGEA NR.10/2001. IMOBIL EXPROPRIAT.
NEREALIZAREA SCOPULUI CE A DETERMINAT
EXPROPRIEREA. CONSECINŢE.
Art.3 alin.(1) lit.a), 16 şi 23 din Legea nr.10/2001
Art.2 din Normele de aplicare unitară a Legii nr.10/2001
Legea nr.30/1994
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă căterenul proprietatea petenţilor a fost expropriat, construcţia aflatăpe teren demolată, iar lucrările avute în vedere cu ocaziaexproprierii nu au fost finalizate.
În consecinţă, în conformitate cu prevederile art.23 dinLegea nr.10/2001, este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de221,38 m.p., amenajările terenului ulterior anilor 1990 nu îiîndreptăţeşte pe pârâţi să respingă cererea petenţilor.
Prezintă relevanţă deosebită pentru domeniul deaplicare al Legii nr.10/2001 şi respectarea exigenţelor art.1 dinPrimul protocol adiţional la Convenţie, potrivit căruia oricepersoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilorsale.
(Decizia civilă nr.88/A din 03 aprilie 2008, pronunţată de Curtea deApel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi AsigurăriSociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Reclamanţii B.D. şi D.D.E. au solicitat anularea Dispoziţieinr.3898/30.12.2005 emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi restituireaîn natură a terenului în suprafaţă de 240 m.p. situat în Municipiul Piteşti,str.Doaga nr.9, judeţul Argeş.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul solicitat a aparţinutautoarei lor, S.C., dovada dreptului de proprietate fiind contractul devânzare-cumpărare autentificat sub nr.4041/20.06.1975 probând calitatealor de succesori în drepturi ai proprietarei imobilului, calitate conferităprin testamentul autentificat sub nr.4281/25.09.1978.
Imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în bazaDecretului nr.331/28.10.1988 prin expropriere, iar restituirea în naturăeste posibilă, în condiţiile Legii nr.10/2001, preluarea fiind abuzivă.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.225 din 26 octombrie2006, a respins contestaţia formulată de reclamanţi, reţinând, în esenţă,că imobilul situat în Piteşti a fost preluat în patrimoniul Statului Român,în temeiul Decretului nr.331/28.10.1988 din proprietatea autoareiacestora.
Cu prilejul exproprierii a trecut în proprietatea statuluisuprafaţa de 240 m.p. teren şi 177,93 m.p. construcţii.
Prin dispoziţia nr.3898/2005, Primarul Municipiului Piteşti arespins cererea de restituire în natură pentru suprafaţa de 30 m.p., terensituat în Piteşti, deoarece acesta este afectat de amenajări de utilitatepublică şi a stabilit măsuri reparatorii prin echivalent, pentru 30 m.p.teren şi 92,94 m.p. construcţii.
În ce priveşte suprafaţa de 114,9 m.p., o parte din terenuldeţinut de notificatori în proprietate la data exproprierii s-a dispustransmiterea notificării către Universitatea din Piteşti, str.Tg. din Valenr.1, ca unitate deţinătoare.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de ing.D.C. şi schiţa aflată la dosar a rezultat că zona este sistematizată, terenulîn litigiu, în suprafaţă de 205,40 m.p., având destinaţie mixtă: de parcarestradală amenajată (23 m.p.) şi de parc în faţa Universităţii Piteşti (182,40m.p.) - ronduri de flori, arbuşti ornamentali şi spaţiu verde.
Din punct de vedere al regimului juridic al terenului îndiscuţie, instanţa a reţinut că imobilul face parte din categoria imobilelorpreluate abuziv, astfel cum sunt definite prin art.2 (1) din Legeanr.10/2001.
S-a reţinut că terenul în litigiu nu este liber şi restituirea înnatură nu este posibilă, iar în cadrul Legii nr.10/2001, acordarea demăsuri reparatorii prin echivalent constituie singura modalitate derezolvare a solicitării reclamanţilor.
Faţă de considerentele menţionate, tribunalul a respinsacţiunea formulată de reclamanţi, care nu a vizat decât restituirea înnatură a terenului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal,reclamanţii B.D. şi D.D.E., invocând următoarele motive:
Prin cererea adresată primei instanţe au contestat dispoziţianr.3898/30.12.2005 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, solicitând săle fie restituită în natură suprafaţa de 240 m.p. teren, situat în intravilanulMunicipiului Piteşti.
Proprietatea asupra terenului solicitat la restituire au făcut-ocu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4041/20.06.1974 (f.11,dosar fond), iar cu actele de la filele 13-14 acelaşi dosar au făcut dovadapreluării terenului.
S-a susţinut că terenul acestora (alături de alte proprietăţivecine) a fost preluat în baza Decretului nr.331/28.10.1988 în vedereaedificării unui ansamblu de locuinţe (f.35, 36 dosar fond), ce nu a maifost realizat datorită evenimentelor survenite un an mai târziu. Veciniidinspre estul proprietăţii lor, cărora le-au fost preluate terenurile odată cual apelanţilor, imediat după evenimentele din 1989, au reintrat în posesiaterenurilor, fără nici o formalitate, le-au împrejmuit şi au edificatconstrucţii.
Fosta lor proprietate, amplasată între alte proprietăţiparticulare şi învecinată cu Universitatea din Piteşti, fiind nefolosită, afost amenajată ca spaţiu verde, în continuarea celui deja deţinut deUniversitatea din Piteşti.
În urma expertizei tehnice efectuate în cauză s-au identificatîn teren numai 206,40 m.p., întrucât o parte din teren a fost ocupată delărgirea străzii Doaga, iar restul terenului este liber de construcţii saudetalii de sistematizare aprobate şi poate fi restituit în natură.
Universitatea din Piteşti a arătat că terenul litigios nu estedeţinut de aceasta, nu îi este necesar normalei funcţionări, întrucâtvecinătatea proprietăţii apelanţilor cu Universitatea din Piteşti a existatchiar de la data la care autoarea lor a cumpărat imobilul (actul de la f.11),iar construcţiile Universităţii din Piteşti sunt aceleaşi în prezent, aşa cumerau şi în anul 1974.
S-a concluzionat că hotărârea primei instanţe, prin care a fostrespinsă cererea de restituire în natură a terenului este netemeinică şinelegală, întrucât obiectivul pentru care s-a făcut preluarea nu s-a realizat,nu este afectat de construcţii sau detalii de sistematizare aprobate încondiţiile legii şi nu există impedimente legale la restituire.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţeiprimei instanţe, în sensul admiterii cererii reclamanţilor, cu consecinţarestituirii în natură a suprafeţei de 205,4 m.p., astfel cum a fostidentificată de expert, cu cheltuieli de judecată în fond şi apel.
Intimata Universitatea din Piteşti a solicitat respingereaapelului prin concluziile scrise depuse la data de 27 martie 2008 şi prinîntâmpinarea din 01 martie 2007, cu motivarea că suprafaţa de terenrevendicată nu poate fi restituită în natură, urmare afectării desistematizări şi amenajări de utilitate publică.
Totodată, s-a arătat că această instituţie foloseşte drept calede acces a doua din cele trei variante propuse de expertul cauzei, cudestinaţia de intrare principală în Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei şiDepartamentul de Formare Continuă, care este amenajată corespunzător.
Municipiul Piteşti, prin primar, cât şi instituţia primăriei, auformulat întâmpinare la data de 01 martie 2007, solicitând respingereacăii de atac, cu motivarea că zona este sistematizată, terenul în litigiuavând destinaţie mixtă, 23 m.p. parcare stradală amenajată şi parc în faţauniversităţii, 182,40 m.p. ronduri de flori, arbuşti ornamentali şi spaţiuverde.
Apelul a fost privit ca fondat pentru considerentele ce se vorprezenta.
Prima instanţă a stabilit în mod corect că imobilul în litigiu afost proprietatea autorilor reclamanţilor şi a intrat sub incidenţa Legiinr.10/2001.
Această lege statuează în art.1 că restituirea imobilelorpreluate în mod abuziv se face, de regulă, în natură, situaţiile în caremăsurile reparatorii se acordă prin echivalent reprezentând excepţiiprevăzute în mod expres, iar în speţă, imobilul nu se încadrează în astfelde excepţii.
Sub acest aspect, imobilul în litigiu nu intră sub incidenţaart.16 alin.(1) din Legea nr.10/2001, situaţie în care reclamanţii suntîndreptăţiţi la restituirea în natură.
Cu probele administrate în cauză s-a făcut dovada preluăriicasei şi a terenului, construcţia fiind demolată, fără ca în locul ei să seconstruiască ansamblul de locuinţe ce a generat preluarea de către stat.
Prin urmare, constatarea dreptului reclamanţilor ladespăgubiri nu are suport legal în dispoziţiile art.16 din Legeanr.10/2001.
Aşa cum au susţinut în mod constant reclamanţii, scopulexproprierii nu a mai fost realizat, iar imobilul revendicat face parte dincategoria celor preluate abuziv, astfel cum au fost definite prin art.2(1)din Legea nr.10/2001 şi cum corect a reţinut prima instanţă.
La momentul dobândirii proprietăţii de către autoareareclamanţilor, cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare,autentificat sub nr.4041/20.06.1974 (f.11, dosar fond), terenul ce faceobiectul acestui litigiu se învecina pe latura de sud cu Institutul deSubingineri. De aceea, se constată că această instituţie avea prevăzutăprin proiectul de construcţie o altă cale principală de acces decât ceapracticată în prezent, ca urmare a nerealizării unui ansamblu de locuinţeşi a dotărilor tehnico-edilitare aferente.
Prin dispoziţia atacată nr.3898/2005, Primarul MunicipiuluiPiteşti a dispus doar cu privire la terenul de 30 m.p. şi construcţii92,94 m.p., pentru diferenţa de 114,9 m.p. din terenul solicitat notificareaa fost transmisă Universităţii Piteşti.
Din actele aflate la filele 13-17, prin Decretul nr.331/1988, lapoziţia 57, rezultă că reclamanţilor le-a fost expropriată suprafaţa de240 m.p., suprafaţă ce a rezultat din însumarea terenului cămin de casă însuprafaţă de 144,90 m.p. şi a construcţiilor în suprafaţă de 92,94 m.p.,conform actului de vânzare-cumpărare nr.4041/1974.
La prima instanţă, Universitatea din Piteşti a considerat cafiind întemeiată solicitarea reclamanţilor cu privire la restituirea în naturăa terenului situat în faţa acestei instituţii. S-a motivat această susţinere însensul că vecinătatea proprietăţii imobilului dobândit de autoriireclamanţilor cu universitatea era evidenţiată în actul de dobândire alproprietăţii, în condiţiile în care construcţiile acesteia sunt aceleaşi ca şi ladata cumpărării imobilului în litigiu (f.24, dosar fond).
Prin aceeaşi întâmpinare, se atestă de către pârâtă că nu deţineterenul.
Cu ocazia cercetării locale, efectuată în apel, s-a constatat căfamilia R., care se învecina cu proprietatea reclamanţilor şi a pârâteiUniversitatea din Piteşti, deşi s-a aflat în aceeaşi situaţie, urmareaexproprierii, imediat după anul 1990 şi-a reconstruit gospodăria, pevechiul amplasament, fără a mai aştepta adoptarea legilor cu caracterreparatoriu.
A fost necesară completarea lucrării tehnice efectuată încauză, întrucât, cu aceeaşi ocazie, apelanţii au arătat că imobileleconstrucţii au avut un zid comun cu proprietatea R. şi se impunea camăsurătorile să înceapă de la gardul acestora, aşa cum s-a efectuatlucrarea în completarea de la filele 183 şi următoarele.
Instanţa a constatat că amenajările terenului ce a aparţinutreclamanţilor, ulterior anilor 1990, nu îi îndreptăţeşte pe pârâţi sărespingă cererile de restituire în natură, în condiţiile în care acestora lesunt aplicabile prevederile art.3 alin.(1) lit.a) din Legea nr.10/2001, iarscopul exproprierii nu a fost realizat.
În cauză nu s-au făcut dovezi că suprafaţa litigioasă aparţinedomeniului public, expertul numit în cauză a confirmat această situaţie,ca urmare a cercetărilor efectuate.
Din concluziile lucrării tehnice rezultă că terenul proprietateapetentilor a fost expropriat, construcţia aflată pe teren demolată, lucrărileavute în vedere cu ocazia exproprierii nemaifiind finalizate.
În conformitate cu prevederile art.23 din Legea nr.10/2001,este posibilă restituirea în natură şi a suprafeţei de 221,38 m.p., conformplanşei nr.1 (f.185), parte integrantă din completarea la raportul deexpertiză tehnică (f.183 şi urm.), evidenţiată cu culoarea albastră,suprafaţă la care apelanţii au achiesat.
Această soluţie se impune şi în raport de art.2 din Normelemetodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 privind regimuljuridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie1945-22 decembrie 1989, ce statuează persoanele şi entităţile implicateîn executarea legii vor avea în vedere respectarea reglementărilorreferitoare la proprietate, cuprinse în Convenţia pentru ApărareaDrepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi în protocoaleleadiţionale la această convenţie, ratificate de România prin Legeanr.30/1994, cu modificările ulterioare, precum şi soluţiilorjurisprudenţiale ale Curţii Europene a Drepturilor Omului".
Prezintă relevanţă deosebită pentru domeniul de aplicare alLegii nr.10/2001 respectarea exigenţelor art.1 din Primul protocoladiţional la Convenţie, potrivit căruia art.1 - orice persoană fizică saujuridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fiprivat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi încondiţiile prevăzute de lege şi principiile generale de drept internaţional".
Pentru aceste considerente, apelul a fost privit ca fondat şiadmis ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecinţaschimbării sentinţei în sensul admiterii contestaţiei, desfiinţării în parte aDispoziţiei nr.3898/30.12.2005 şi a constatării îndreptăţirii reclamanţilorla restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 221,38 m.p., identificatde expertul B.P., planşa 2 (f.186).
Faţă de apărările invocate de intimatul-pârât PrimarulMunicipiului Piteşti, pentru suprafaţa de 114,9 m.p., obligarea restituiriiîn natură revine celei de-a doua pârâte, respectiv Universitatea din Piteşti.Operaţiunea de restituire în natură pentru diferenţa până la 221,38 m.p.este în sarcina primei pârâte, respectiv Primăria Municipiului Piteşti.A fost menţinută în rest dispoziţia, respectiv pentru construcţii.
| ← Rang de prioritate. Dobânzi bancare aplicate creanţelor... | CARTE FUNCIARĂ. ACŢIUNE ÎN RECTIFICARE. CALIFICAREA GREŞITĂ... → |
|---|
