LEGEA NR.10/2001. IMPOSIBILITATEA RESTITUIRII ÎN NATURĂ. ZONĂ SISTEMATIZATĂ.
| Comentarii |
|
LEGEA NR.10/2001. IMPOSIBILITATEA RESTITUIRII ÎN
NATURĂ. ZONĂ SISTEMATIZATĂ.
Art.11 pct.3 din Legea nr.10/2001
Legea nr.33/1994
Legea nr.247/2005
Art.166 Cod procedură civilă
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001
(H.G. nr.250/2007)
Entitatea învestită cu soluţionarea notificării are obligaţia,înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitateterenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actuală aterenului solicitat şi a suprafeţei acestuia, pentru a nu afecta căilede acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare,parcări amenajate şi altele asemenea). În acest sens sunt şiprevederile art.10 pct.3 din H.G. nr.250/2007 pentru aprobareaNormelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităţilorrurale şi urbane are în vedere acele suprafeţe de teren afectate uneiutilităţi publice, respectiv cele supuse unor amenajări destinate adeservi nevoile comunităţii şi anume căi de comunicaţie (străzi,alei, trotuare, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări despaţii verzi în jurul blocurilor de locuit, parcuri şi grădini publice,pieţe pietonale şi altele).
Zona la care se face referire în acord cu prevederileLegii nr.213/1998 aparţine domeniului public de interes local, fiindcuprinsă în planul urbanistic al oraşului.
(Decizia civilă nr.75/A din 20 martie 2008, pronunţată de Curtea deApel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi AsigurăriSociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Reclamanţii P.C., R.W., P.F., P.E., M.J., C.E. au solicitat încontradictoriu cu pârâţii Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar,Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, anularea dispoziţiilor nr.690 din23 februarie 2006 şi nr.469 din 23 februarie 2006, emise de PrimarulMunicipiul Râmnicu Vâlcea privind propunerea de acordare despăgubiriîn condiţiile Legii nr.10/2001 şi obligarea pârâţilor la restituirea în naturăa terenului situat în Râmnicu Vâlcea, str.Regina Maria (fostă strada Cozianr.3-5) care nu a fost afectat de obiectivele menţionate în decretul deexpropriere.
La data de 22 iunie 2007, reclamanţii R.W. şi P.C. au solicitatintroducerea în cauză, a lui C.G.R., în calitate de moştenitor alreclamantei C.E., decedată în timpul procesului.
S-a motivat acţiunea, în esenţă, în sensul că reclamanţii aufost proprietarii unui teren în suprafaţă totală de 821 m.p. situat înRâmnicu Vâlcea, str.Regina Maria, fostă I.C.Frimu nr.5-7 şi ulteriorstr.Cozia nr.3-5, potrivit sentinţei civile nr.2288/24 octombrie 1958 aJudecătoriei Râmnicu Vâlcea, iar prin Decretul nr.404/1978, poziţia 22,le-au fost expropriate atât terenul, cât şi construcţiile situate pe acesta.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr.10/2001 au notificat PrimăriaRâmnicu Vâlcea cu cererile înregistrate sub nr.999/2001 şi respectivPrefectura Vâlcea sub nr.407/2001, solicitând restituirea terenului înnatură, cereri respinse, cu justificarea că terenul este afectat prinamenajarea unei parcări publice betonate ce deserveşte ansamblul delocuinţe din zonă şi piaţa publică şi a unei staţii pentru transportul public.
S-a susţinut de către reclamanţi că dispoziţiile atacate suntnelegale întrucât scopul exproprierii a fost edificarea unui ansamblu deapartamente la bloc, astfel că finalitatea exproprierii nu a fost realizatădecât parţial.
În prezent terenul reclamanţilor este folosit ca parcare, aleede acces la parcare, trotuarul străzii, strada Cozia şi o suprafaţă esteînchiriată de către primărie unor comercianţi particulari, care au amplasato construcţie provizorie.
Prin modul de soluţionare al notificărilor au fost încălcatedispoziţiile art.6 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană aDrepturilor Omului, principiul prevalenţei restituirii în natură prevăzutde dispoziţiile art.9 din Legea nr.10/2001.
Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea cereriireclamanţilor privind anularea dispoziţiilor nr.690/2006 şi respectivnr.469/2006, întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat în raportde dispoziţia primarului nr.847/2002 şi sentinţa civilă nr.316/30 mai2003 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
S-a mai arată că pentru acelaşi teren reclamanţii au formulat şicerere de retrocedare în temeiul Legii nr.33/1994, cererea fiind respinsăprin sentinţa civilă nr.392/1997, cu motivarea că scopul pentru care s-a dispus exproprierea a fost respectat, iar terenul a primit afectaţiuneapentru care a fost expropriat şi nu poate fi restituit în natură.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.936 din 9 noiembrie2007, a respins excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâţi şi aadmis cererea reclamanţilor, cu consecinţa anulării dispoziţiilor nr.690 şi469 din 23 februarie 2006 emise de Primarul Municipiului RâmnicuVâlcea, în sensul obligării pârâţilor la restituirea în natură a suprafeţeitotale de 442 m.p., teren situat în strada Regina Maria, identificatăîn Anexa 3 la raportul de expertiză întocmit de expert R.S.A., respectivsuprafeţele de S1+S2+S7+S9+S8+S5 cuprinse între punctele K-E-B-114-115-X, haşurată în culoare galbenă (f.148 dosar).
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, căreclamanţii sunt proprietarii unei suprafeţe de 821 m.p. teren, situat laadresa mai sus enunţată, potrivit sentinţei civile nr.2228/24 octombrie1958, pronunţată de Tribunalul Popular Raional Râmnicu Vâlcea, îndosarul nr.5611/1957, iar prin Decretul Consiliului de Stat nr.404/1978 -Anexa poziţia 22 s-a dispus exproprierea atât a terenului, cât şi aconstrucţiilor situate pe acesta, în vederea construirii unui bloc delocuinţe.
După anul 1990, reclamanţii au formulat cerere deretrocedare în baza Legii nr.33/1994, cât şi în baza Legii nr.10/2001(împotriva dispoziţiei Primarului nr.847/2002), însă cererile lor au fostrespinse cu motivarea că terenul este afectat de utilităţi publice, respectivo parcare publică, iar altă parte ocupată de trotuar şi stradă.
Urmare notificării reclamanţilor, au fost emise dispoziţiilenr.469 şi nr.690/2006 de către Primarul Municipiul Râmnicu Vâlcea, princare au fost respinse cererile de restituire în natură a suprafeţelor de201 m.p. şi respectiv 251,68 m.p. (cota indiviză din suprafaţa totală de800 m.p.) cu motivarea că terenul este afectat prin amenajarea uneiparcări publice betonate ce deserveşte ansamblul de locuinţe din zonă şipiaţa publică a municipiului.
Prin expertiza efectuată în cauză de către expert R.S.A. s-auaplicat pe teren actele de proprietate primare ale reclamanţilor, actele deexpropriere, planul urbanistic zonal. S-a efectuat o cercetare locală,procesul-verbal şi schiţa fiind ataşate la dosarul cauzei.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reţinut că dinsuprafaţa totală a terenului proprietatea reclamanţilor, suprafaţa de442 m.p. nu a primit afectaţiunea pentru care a fost expropriat, fiind înprezent ocupată de către o parcare betonată cu plată, trotuar, alee şistradă. Parcarea este cuprinsă în inventarul bunurilor ce aparţindomeniului public Râmnicu Vâlcea potrivit H.C.L. nr.96/1999.
Terenul este cuprins în planul urbanistic zonal în sectorul 2c.şi se prevede construirea în acest sector a unui sediu bancar Credit Banc,parcări publice subterane şi pasaj pietonal subteran.
Potrivit însă Regulamentului local de urbanism, autorizaţieide construire emisă în august 2007 în zona centrală a MunicipiulRâmnicu Vâlcea se prevede construcţia acestei parcări în alte sectoare,respectiv sectorul 5, în partea de apus a pieţei centrale, de aceea esteposibilă restituirea în natură.
Totodată, s-a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiileart.166 Cod procedură civilă, neexistând identitate de cauză, atâta timpcât Dispoziţia Primarului nr.847/2002 a fost emisă în condiţiile Legiinr.10/2001 nemodificate şi în care nu era prevăzut expres principiulrestituirii imobilului în natură, iar prin sentinţa civilă nr.316/2003,pronunţată de aceeaşi instanţă, în raport de dispoziţiile Legiinr.213/1998, s-a reţinut că imobilul aparţine domeniului public şi nupoate fi restituit, în cauza dedusă judecăţii dispoziţiile atacate au fostemise ulterior modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin Legeanr.247/2005 ce conţine prevederi noi ce fac posibilă restituirea în naturăa imobilului.
Acţiunea a fost admisă în baza art.11 pct.3 din Legeanr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005 şi din NormeleMetodologice de aplicare unitară şi anume imobilele expropriate care nuau primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea şi sunt liberese restituie integral persoanei îndreptăţite.
Împotriva acestei sentinţe, în conformitate cu prevederileart.282 şi respectarea termenului statuat de art.284 Cod procedură civilă,au formulat apel reclamanta M.A.J. şi pârâţii Primarul MunicipiuluiRâmnicu Vâlcea şi Municipiul Râmnicu Vâlcea.
Reclamanta, în apelul său, declară că nu a înţeles să formulezeacţiunea dedusă judecăţii şi nici nu şi-o însuşeşte, solicitând să fie scoasădin litigiu, întrucât nu a intenţionat să atace decizia emisă de pârâţi.
Pârâţii au invocat următoarele critici:
- Greşita respingere a excepţiei autorităţii lucrului judecat,întrucât au fost îndeplinite cumulativ condiţiile de la art.166 Codprocedură civilă.
În dezvoltarea criticii s-a arătat că obiectul cererii este acelaşi,chiar dacă actele administrative sunt diferite, urmărindu-se restituirea înnatură pe fostul amplasament a terenului considerat liber, iniţial 800m.p., ulterior doar 420 m.p., litigiile fiind purtate între aceleaşi părţi.
- Instanţa a greşit admiţând cererea de restituire în natură, peconsiderentul că terenul nu a fost folosit scopului pentru care s-a dispusexproprierea, făcând o analiză superficială a planului de situaţie anexă laDecretul Consiliului de stat nr.404/1978, în baza căruia terenul a fostpreluat de către stat, întrucât anterior instanţele au stabilit în modirevocabil că scopul exproprierii a fost realizat, respectiv în hotărârilepronunţate în temeiul Legii nr.33/1994.
În sintagma amenajări de utilitate publică, susţin pârâţii, seinclud nu numai construcţiile de interes public, ci şi alte lucrări destinatea servi comunităţii: căi de comunicaţii, pasaje, spaţii verzi, etc.
Se dezvoltă critica în sensul că terenul solicitat a fi restituit înnatură are destinaţia de tranzit pietonal, parcare, petrecerii timpului liber,organizării de adunări publice, spectacole, fiind singura piaţă publică amunicipiului, iar planul urbanistic a fost aprobat înainte de anul 1994.
S-a solicitat admiterea apelului şi pe fond respingereacontestaţiei.
La data de 1 februarie 2008 a formulat întâmpinarereclamantul C.G.R., iar la 28 februarie 2008 reclamanţii P.C., R. W., P.F.,P.E., solicitând respingerea apelului formulat de pârâţi, cu motivarea că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, modificările aduse Legiinr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 făcând posibilă restituirea în natură aterenului solicitat, instanţa făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art.11pct.3 din Legea nr.10/2001, aşa cum a fost modificată, întrucât terenulexpropriat nu a primit afectaţiunea pentru care a fost expropriat, aşa cumde altfel rezultă şi din probele dosarului, cu referire la interogatoriul luatpârâtului şi expertiza tehnică efectuată, cât şi procesul-verbal încheiat cuocazia cercetării la faţa locului.
La data de 28 februarie 2008, apelanta M.A.J. a precizat căprin apelul declarat a solicitat excluderea din grupul reclamanţilor, cumotivarea că au apărut neînţelegeri între moştenitori şi a cerut pârâţilor,în cazul său, întocmirea unui dosar separat.
Curtea, văzând prevederile art.246 combinate cu art.267 Codprocedură civilă, a luat act de renunţarea reclamantei la judecareaapelului, instanţa, faţă de motivarea căii de atac, nemaifiind obligată săexpliciteze consecinţele juridice ce decurg din această renunţare.
Apelul declarat de pârâţi a fost privit ca fondat pentruconsiderentele ce se vor prezenta:
Este adevărat că în speţă nu este îndeplinită tripla identitatepentru existenţa autorităţii de lucru judecat, existând identitate de părţi şide obiect, cauza însă fiind diferită, aşa cum corect a stabilit şi instanţa defond.
Iniţial, reclamanţii au solicitat restituirea în natură a terenuluide 821 m.p. situat în Râmnicu Vâlcea, str.Regina Maria nr.3-5, terenexpropriat, iar prin dispoziţia nr.847/11 noiembrie 2002 a fost respinsăaceastă solicitare, cu motivarea că au fost respectate dispoziţiile art.16 dinDecretul nr.404/1978.
Contestaţia formulată de reclamanţi a fost respinsă prinsentinţa civilă nr.316/30 mai 2002 a Tribunalului Vâlcea, reţinându-se, înesenţă, că pe terenul revendicat se află o parcare publică betonată,inventariată în domeniul public al municipiului, situaţie faţă de care,nemaifiind posibilă restituirea în natură, s-au acordat despăgubiriconform art.9 alin.2, art.11 alin.4 şi 8 din Legea nr.10/2001.
Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilănr.30/A/22 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, princare s-a respins ca nefondat apelul şi irevocabilă prin decizia nr.5340/17iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele acestei din urmă decizii s-a statuat căsusţinerea reclamanţilor conform căreia obiectivele exproprierii nu aufost realizate, nu are suport real, întrucât prin Decretul nr.404/1978 s-aexpropriat suprafaţa de 12457 m.p. pentru a se edifica un ansamblu deconstrucţii cu 271 apartamente şi amenajări specifice, inclusiv parcarepublică ce face parte din domeniul public, ce prin caracterul său de a fiinalienabil, insesizabil şi imprescriptibil, nu poate fi sustras din acesta şiînapoiat proprietăţii private a persoanelor fizice.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat căansamblul de locuinţe ce a determinat exproprierea a fost realizat, iarzona este sistematizată, terenul reprezentând singura piaţă publică amunicipiului, cu o utilitate socială.
Terenul revendicat de reclamanţi este ocupat, astfel: parţial detrotuar, pe care este amplasată o construcţie metalică destinată activităţiide taxare pentru parcarea autovehiculelor; strada Cozia (fostă ReginaMaria); parcare inventariată în domeniul public; trotuar cu destinaţiepietonală; acces la scări şi parc (f.148, dosar fond).
În toate cazurile, entitatea învestită cu soluţionarea notificăriiare obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cuexactitate terenul şi vecinătăţile şi totodată de a verifica destinaţia actualăa terenului solicitat şi a suprafeţei acestuia, pentru a nu afecta căile deacces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcăriamenajate şi altele asemenea). În acest sens sunt şi prevederile art.10pct.3 din H.G. nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologicede aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităţilor ruraleşi urbane are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţipublice, respectiv cele supuse unor amenajări destinate a deservi nevoilecomunităţii şi anume căi de comunicaţie (străzi, alei, trotuare, dotăritehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi în jurul blocurilor delocuit, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele).
Zona la care se face referire în acord cu prevederile Legiinr.213/1998 aparţine domeniului public de interes local, fiind cuprinsă înplanul urbanistic al oraşului.
În interpretarea corectă a dispoziţiilor Legii nr.10/2001 estede reţinut că scopul şi raţiunea acesteia nu poate fi decât acela de a seretroceda proprietatea, când acest lucru este posibil în natură, în cazcontrar urmând a se acorda măsuri reparatorii, foştilor proprietari alecăror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referinţă, dispoziţiice concordă cu principiul respectării proprietăţii prevăzut de art.1 dinProtocolul 1 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omuluişi a Libertăţilor Fundamentale.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de către pârâţi afost privit ca fondat şi admis ca atare, în temeiul art.296 Cod procedurăcivilă, cu consecinţa schimbării sentinţei în sensul respingerii contestaţieişi a menţinerii ca legale şi temeinice a dispoziţiilor nr.690/23.02.2006 şinr.469/23.02.2006, emise de pârâţi.
| ← CARTE FUNCIARĂ. ACŢIUNE ÎN RECTIFICARE. CALIFICAREA GREŞITĂ... | IMPOZITE ŞI TAXE. SCUTIRE ACORDATĂ FUNCŢIONARILOR PUBLICI SAU... → |
|---|
