Obligaţie de a face Desfiinţare lucrare fara autorizatie de constructie Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
C.A. Piteşti, nr. 1217 din 25.09.2006
Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 republicată, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de către autoritatea administraţiei publice locale competentă, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.
Prin sentinţa civilă nr. 872 din 21 decembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Brezoi, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Oraşul Brezoi – prin Primar şi obligată pârâta G.M. să sisteze lucrările de construire şi să demoleze construcţia edificată fără autorizaţie pe un teren pentru care nu deţine act de proprietate. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie nr. 5/2005 pârâta a fost sancţionată cu 1000 RON în baza art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, dispunându-se totodată desfiinţarea construcţiilor executate şi acordându-se termen la data de 31 octombrie 2005. Deşi termenul acordat în desfiinţarea lucrării a expirat, pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie, situaţie ce impune intervenţia coercitivă a legii.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinţe pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând, în primul motiv, lipsa calităţii procesuale pasive în acţiunea de sistare şi demolare a lucrării, cu motivarea că titularul dreptului de proprietate al imobilului în cauză este soţul său, G.I., care nu figurează ca parte în proces, iar în al doilea motiv, împrejurări de ordin umanitar, precizând că locuieşte cu familia în acest imobil de mai mulţi ani şi nu are altă locuinţă.
Prin decizia civilă nr. 366/A din 23 mai 2006, Tribunalul Vâlcea a respins ca nefondat apelul, reţinând următoarele:
Pârâta a edificat imobilul împreună cu soţul său pe un teren ce face parte din domeniul privat al Oraşului Brezoi şi fără autorizaţie de construcţie, fiind sancţionată contravenţional şi dispunându-se, în acelaşi timp, măsura desfiinţării lucrării, acordându-se termen de graţie în acest sens la 13 octombrie 2005. Cum nu a respectat obligaţia impusă printr-un act administrativ rămas irevocabil, în mod corect prima instanţă a hotărât ca pârâta să sisteze lucrările de construire şi să le demoleze pe cele executate fără autorizaţie.
Potrivit art. 35 alin. (1) din C. fam., soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.
Activitatea de sistare şi demolare a lucrării impusă pe cale administrativă în baza unui proces-verbal de contravenţie, rămas irevocabil, nu echivalează cu un act de dispoziţie în sensul art. 35 alin. (2) teza a II-a C. fam., pentru a se cere consimţământul expres al celuilalt soţ.
Ca atare, excepţia invocată în apel cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei s-a apreciat a fi neîntemeiată.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a arătat că nu pot fi luate în considerare împrejurările de ordin umanitar, atâta timp cât construcţia a fost edificată fără autorizaţie şi fără un act care să ateste dreptul de proprietate asupra terenului. Chiar dacă familia apelantei este de etnie rrom, drepturile sunt egale pentru toţi cetăţenii români. Faţă de aceste considerente, apelul a fost respins ca nefondat în baza art. 296 C. proc. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 366/A/23 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a declarat recurs, în termen legal, pârâta G.M. care a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate, respectiv:
– hotărârea recurată este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, şi anume, în mod greşit instanţa de apel a respins excepţia invocată de pârâtă, respectiv faptul că titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, G.I., nu a fost şi nu este parte în proces, nefiind de altfel citat în cauză;
– instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece, deşi la dosar a fost depus interogatoriu pentru reclamanta Primăria Brezoi, aceasta nici nu a răspuns şi mai mult, nici nu i-a fost comunicat.
S-a mai precizat că imobilul din litigiu a fost edificat acum 40 de ani, când nu li s-a solicitat autorizaţie de construcţie şi mai mult, art. 31 din Legea nr. 50/1991 menţionează clar că termenul în care pot fi constatate contravenţiile în acest domeniu este de 2 ani de la data săvârşirii lor, termen de mult depăşit.
Recurenta-pârâtă a menţionat că instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., judecând procesul fără niciun fel de probe.
În drept şi-a motivat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii, iar în subsidiar casarea deciziei pentru a se efectua probe cu privire la prescripţia dreptului de aplicare a sancţiunii de demolare.
Oraşul Brezoi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat judecarea în lipsă.
Recurenta-pârâtă G.M. a depus la dosarul cauzei şi note de şedinţă.
Analizând recursul în limita motivelor invocate şi din ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul este admisibil pentru că, potrivit art. 33 din Legea nr. 50/1991, Oraşul Brezoi putea desfiinţa construcţia edificată pe un teren ce face parte din domeniul privat fără a se adresa justiţiei, ci doar pe cale administrativă.
Astfel, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 modificată şi completată, se arată că „Prin derogare de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de către autoritatea administraţiei publice locale competentă, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului”.Conform alin. (2) din acelaşi text de lege sus citat, se menţionează că „Pentru realizarea prevederilor alin. (1) consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale ori judeţene, după caz, pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăţi comerciale, în condiţiile legii”.
Prezenta acţiune formulată de Oraşul Brezoi este inadmisibilă având în vedere dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 republicată, deoarece măsura demolării construcţiei se ia pe cale administrativă de către autoritatea administraţiei publice locale competentă, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti.
Rezultă că instanţa de apel, cât şi cea de fond au pronunţat hotărâri nelegale, încălcând astfel prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În concluzie, în baza art. 312 C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de pârâta G.M. şi, pe cale de consecinţă, a fost modificată decizia civilă nr. 366/A/23 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă şi pe fond a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Oraşul Brezoi, ca inadmisibilă.
| ← Informaţii publice Organul care datorează comunicarea | Publicitate imobiliară Rectificare de carte funciară Condiţii → |
|---|
