Prejudiciu ivit după pronunţarea primei hotărâri Apel Condiţii de acordare a despăgubirilor
| Comentarii |
|
C.A. Piteşti, secţia civilă, nr. 165 din 04.02.2003
Potrivit art. 294 alin. (2) C. proc. civ., în apel se pot acorda, printre altele, şi despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe, care constituie o excepţie la art. 294 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că în apel nu se pot formula cereri noi.
Reclamanţii au cerut obligarea pârâtei Exploatarea Minieră Vâlcea la plata unor despăgubiri de cca. 150.000.000 lei pentru reparaţia daunei provocate prin deversarea saramurii din conductele acesteia, precum şi la efectuarea lucrărilor necesare readucerii terenului în starea de fertilitate iniţială. Motivând cererea în sensul că pârâta transportă saramură de la Salina Ocnele Mari la Platforma chimică Craiova prin conducte ce le traversează terenurile, reclamanţii pretind că datorită deversării saramurii la 12 iunie, 14 iunie, 17 iulie şi 4 decembrie 2001, recoltele de legume, zarzavaturile şi florile de pe suprafaţa de 3150 mp au fost distruse, iar fertilitatea terenului a fost pierdută pentru o perioadă nedeterminată.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 4147 din 4 iunie 2002, a admis cererea, a obligat pârâta la despăgubiri în sumă de 475.503.130 lei şi la efectuarea lucrărilor necesare readucerii terenului în starea iniţială. Reţinând faptele menţionate mai sus, instanţa a considerat că pârâta răspunde delictual pentru paguba cauzată şi a obligat-o la plata despăgubirilor stabilite prin expertiză, în cuantumul arătat.
Apelurile pârâţilor au fost respinse de Tribunalul Vâlcea, care a respins şi cererea de despăgubiri formulată în apel de reclamanţi.
Părţile au declarat recurs împotriva acestei decizii.
Reclamanţii au criticat respingerea cererii lor de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor civile, ivite după darea hotărârii primei instanţe, în sumă de 301.086.635 lei, ca fiind contrară art. 294 alin. (2) C. proc. civ.
Pârâta a criticat, în esenţă, evaluarea prejudiciului, vicierea administrării probelor prin renunţarea la relaţii de la organele fiscale (declaraţia de venituri), stabilirea producţiei medii a culturilor şi stabilirea de despăgubiri pentru un presupus prejudiciu ulterior datei de 12 iunie 2001 când, la prima deversare, culturile au fost distruse.
Recursul reclamanţilor este fondat.
Prin expertiza efectuată în apel s-a stabilit că despăgubirile datorate, după darea sentinţei primei instanţe, sunt în sumă de 301.016.625 lei şi că această sumă trebuie acordată în apelul reclamanţilor în temeiul art. 294 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia în apel se pot cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe, fără ca o asemenea cerere să fie considerată cerere nouă în apel.
Recursul pârâtei este nefondat, întrucât prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., în sensul că era casabilă hotărârea întemeiată pe o greşeală de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, au fost abrogate şi, ca urmare, motivul din recurs invocat pe acest temei este inadmisibil.
| ← Suspendarea executării silite Inadmisibilitate | Reductiune liberalitati Mostenitori rezervatari Sotie... → |
|---|
