Ordonanţă preşedinţială Neprejudecarea fondului Condiţia urgenţei
| Comentarii |
|
C.A. Braşov, decizia nr. 338 din 23 mai 1997
a) Instanţa de apel nu a observat greşeala primei instanţe, de admitere a cererii de ordonanţă preşedinţială, pe constatarea privind nevalabilitatea contractului de închiriere invocat de pârâtă, cu termen până la 1 noiembrie 2000, drept temei al deţinerii spaţiului din care s-a solicitat evacuarea.
O astfel de fundamentare depăşeşte cadrul procesual specific ordonanţei preşedinţiale, prin abordarea unei soluţii privind fondul drepturilor părţilor, realizabilă numai printr-o acţiune de drept comun.
De altfel, argumentul folosit, referitor la nulitatea contractului de închiriere, în sensul că s-a încheiat numai de reclamanta soţie, fără participarea reclamantului soţ, deşi spaţiul închiriat este bun comun al soţilor, este contrar legii, închirierea fiind un act de administrare, căruia îi este aplicabilă prezumţia de mandat tacit reciproc, prevăzută de art. 35 din Codul familiei, iar combaterea ei fiind posibilă numai dacă se face dovada, în cadrul unui proces obişnuit, că soţul neparticipant la contract s-a opus la încheierea lui, dar nu în cadrul unei proceduri speciale, cum este ordonanţa preşedinţială.
b) Instanţa de apel a considerat, ca şi prima instanţă, că este îndeplinită condiţia urgenţei, indispensabilă pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale, în raport cu faptul că reclamanţii desfăşoară activităţi comerciale şi, în această materie, funcţionează o prezumţie de urgenţă.
Un asemenea punct de vedere este inacceptabil, întrucât celeritatea care caracterizează raporturile comerciale nu este identică urgenţei necesare în materia ordonanţei preşedinţiale (“cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara...”, cum se exprimă art. 581 Cod procedură civilă) şi care trebuie dovedită în condiţiile prevăzute de text.
Mai este de remarcat, că prin soluţia respectivă s-a luat o măsură definitivă şi nu una provizorie (“măsuri vremelnice”), ceea ce textul nu permite.
| ← Contestaţie în anulare Greşeală materială Înţeles | Acţiune în reducţiune testamentară Moştenitor rezervatar... → |
|---|
