Decizia nr. 723
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei R ă c a r i sub nr._ /2007 reclamanta Ş. F. D. a solicitat în contradictoriu pe pârâtul N. B., partajul suplimentar al datoriei comune a soţilor, cu privire la suma de 4563 euro, reprezentând datoria contractată în timpul căsătoriei. Judecătoria R ă c a r i, prin sentinţa civilă nr.2568/11.09.2008 a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, a constatat că părţile au în coproprietate, în cote egale o datorie de 3.400 euro la V. Ţ. Bank SA, datorie achitată integral de către reclamantă, a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a contravalorii în lei a sumei de 2281,5 euro, reprezentând J din datoria comună şi a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că potrivit art.32 lit.b din Codul familiei, sunt datorii comune ale soţilor obligaţiile contractate de aceştia împreună şi că la data de 15.09.2005 părţile au încheiat cu I. Bank Romania SA contractul de credit nr.24577 pentru un împrumut de 3.400 euro. Împotriva sentinţei a formulat apel pârâtul N. B., criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie susţinând că prin încheierea de admitere în principiu a acţiunii, din data de 07.09.2006 s-a reţinut şi datoria comună de 4.563 euro pentru continuarea lucrărilor de edificare a casei de locuit. Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a apreciat apelul ca nefondat şi l-a respins ca atare, a păstrat în tot sentinţa instanţei de fond şi a obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamanta apelantă. Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.32 lit.b Codul familiei, precum şi a dispoziţiilor art.728 şi 774 Cod civil. Astfel, prin acţiunea de partaj bunuri comune s-au împărţit toate bunurile comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei, potrivit prezumţiei comunităţii de bunuri. Potrivit art.32 lit.b din Codul familiei, sunt datorii comune ale soţilor obligaţiile contractate de aceştia împreună.Astfel, din actele dosarului de partaj bunuri comune rezultă că părţile au contractat în timpul căsătoriei un împrumut bancar – contractul de credit nr.24577/15.09.2005 cu I. Bank România SA, pentru suma de 3.400 euro, ambele părţi figurând în contract în calitate de împrumutaţi.S-a constatat că restituirea împrumutului s-a făcut atât în timpul căsătoriei, cât şi după desfacerea căsătoriei prin divorţ, de către reclamantă.Pe bună-dreptate prima instanţă a reţinut că după desfacerea căsătoriei prin divorţ prin sentinţa civilă nr.1407/12.12.2008 pronunţată de Judecătoria R ă c a r i şi până la achitarea integrală a împrumutului bancar (adeverinţa nr.(...)/26.02.2008) reclamanta a achitat singură ratele lunare la bancă.În asemenea ipoteză, prima instanţă a obligat apelantul la ˝ din ratele bancare achitate de reclamantă la dobândirea bunurilor comune, partajate deja prin sentinţa civilă nr.534/01.03.2007 pronunţată de Judecătoria R ă c a r i.Este neîntemeiată critica pârâtului în sensul că prin încheierea de admitere în principiu a acţiunii, din 07.09.2006 (filele 40-43 dosar fond) s-a reţinut şi datoria comună de 4.563 euro pentru continuarea lucrărilor de edificare a casei de locuit.Din cuprinsul încheierii de admitere în principiu a acţiunii rezultă că părţile au împărţit casa de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 569 mp situaţi în comuna D., judeţul D şi alte bunuri comune, fără a se partaja şi datoria comună de 4.563 euro, cu toate că în motivarea încheierii de admitere în principiu, prima instanţă face vorbire de această datorie comună (fila 41 dosarul de fond).Acelaşi lucru rezultă din însăşi cererea de partaj bunuri comune, precum şi din cuprinsul raportului de expertiză tehnică (fila 106), acte din care nu rezultă că s-a împărţit datoria comună a părţilor.În consecinţă, pe bună-dreptate prima instanţă a partajat ulterior această datorie comună a părţilor, constituită după divorţul părţilor de către reclamantă.Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta Ş. F. D. şi pârâtul N. B..Recurenta reclamantă Ş. F. D., în motivarea recursului său, critică decizia apelată pentru motivele de nelegalitate prev. de art. 304 alin. 1 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă, arătând că tribunalul a admis numai în parte cererea sa de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, dispunând plata numai a sumei de 500 lei, deşi a dovedit prin chitanţele depuse că a plătit un onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei, fără ca aceasta să fie temeinic motivată.Recurentul pârât N. B. în motivarea recursului său arată că decizia recurată este lipsită de temi legal şi este dată cu aplicarea greşită a legii, arătând că instanţa a reţinut în mod greşit ca neîntemeiată critica sa cu privire la datoria de 4563 euro pentru continuarea lucrărilor casei de locuit. Mai arată că părţile au împărţit casa de locuit. Susţine recurentul – pârât că în motivarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă având ca obiect partaj suplimentar al datoriei comune se arată că prin sentinţa civilă nr.534/2007 s-a dispus partajarea bunurilor comune ale soţilor printre care şi o casă pentru amenajarea căreia părţile au contractat o datorie prin încheierea unui contract de credit, ceea ce implicit duce la concluzia că a recunoscut această datorie, iar instanţele de judecată u reţinut greşit o situaţie contrară. Îşi întemeiază în drept recursul pe dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă. Solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei conform susţinerilor sale. Recurenta – reclamantă a formulat întâmpinare la motivele de recurs formulate de către recurentul – pârât prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor invocate (filele 12-15 dosar recurs ).Ulterior, recurentul – pârât a depus la dosar şi concluzii scrise prin c are sunt reiterate motivele de recurs.Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor şi lucrărilor dosarului dispoziţiilor legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei constată următoarele :Referitor la recursul reclamantei acesta este fondat deoarece este ştiut că potrivit dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenţii va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.Astfel, aşa cum rezultă din dispozitivul deciziei civile nr.87 din 9.03.2009 pronunţat în dosarul civil nr(...) al Tribunalul u i D â m b o v i ţ a a fost respins ca nefondat apelul pârâtului şi s-a dispus obligarea acestuia la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă. Verificând chitanţele prin care s-a achitat onorariul de avocat se poate vedea că în realitate suma totală plătită de reclamantă este de 1000 lei (chitanţele existente la filele 29 şi 30 dosar apel, din data de 2.02.2009 şi 9.02.2009 câte 500 lei pe fiecare dintre ele), astfel că recursul acesteia este fondat şi urmează să fie admis.În ceea ce priveşte recursul pârâtului acesta este nefondat deoarece potrivit prevederilor codului familiei se statuează în art. 30 că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soţilor.Astfel pornind de la aceiaşi prevedere legală datoria contractată de părţile din prezenta cauză prin contractul de credit nr. 24577 din 15.09.2005 în cuantum de 4563 de euro, este bun comun al acestora. Din cuprinsul adresei nr._ /26.02.2008 emisă de V. Ţ. Bank SA, rezultă că la data de 25.02.2008 recurenta – reclamantă a rambursat integral împrumutul contractat prin contractul de credit nr. 24577/2005, deci ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 534/207 prin care s-a dispus iniţial partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei ( filele 42 – 48 dosar fond ).Este nefondată critica recurentului – pârât potrivit căreia s-a dispus partajarea bunurilor comune pentru care şi o casă de locuit iar împrumutul contractat s-a făcut în vederea edificării imobilului, deoarece din actele dosarului de fond nu rezultă că s-a împărţit şi această datorie comună a părţilor, în raportul de expertiză efectuat la acel moment nu se face nicio referire la această sumă, iar această datorie comună s-a restituit de către reclamantă ulterior primei hotărâri de partaj cum corect au reţinut şi instanţele anterioare. Pentru toate considerentele mai sus expuse, curtea în baza dispoziţiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtului.În baza art.312 Cod procedură civilă va fi admis recursul reclamantei, şi pe cale de consecinţă se va modifica în parte decizia recurată în sensul că cuantumul cheltuielilor de judecată din faza apelului este de 1000 lei.Se vor menţine în rest dispoziţiile deciziei.Văzând dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă recurentul – pârât va fi obligat la 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenta – reclamantă în recurs. (Judecator Adriana Maria Radu).
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Partaj bunuri comune Recurs
