Prin cererea înregistrată la nr. 703/2006 pe rolul Judecătoriei C â m p i n a, reclamanţii J. J. şi J. B. au chemat în judecată pe pârâtul B. E., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să fie obligat pârâtul să le permită accesul la imobilul proprietatea reclamanţilor situat la aceeaşi adresa cu imobilul proprietatea pârâtului. În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că sunt coproprietari în indiviziune asupra terenului situat în Câmpina,_, judeţul P, în urma partajului dintre pârât şi soţia acestuia în care reclamanţii au avut calitatea de martori, pârâtul a sudat poarta de acces la imobilul proprietatea petenţilor, fiind necesară intervenţia organelor de poliţie pentru deblocare. În dovedirea acţiunii, reclamanţii au solicitat proba cu acte, interogatoriu, expertiză topometrică şi martori. Prin întâmpinare şi cerere reconvenţională, pârâtul a solicitat obligarea reclamanţilor de a nu mai trece pe terenul proprietatea sa din(...), pentru a ajunge la imobilul proprietatea lor, iar în subsidiar obligarea acestora la plata lipsei de folosinţa a terenului utilizat ca drum de trecere. După administrarea probelor, prin sentinţa civila nr.2616/15.12.2006, Judecătoria C â m p i n a a admis acţiunea precizată, a respins cererea reconvenţională obligându-l pe pârât să permită accesul reclamanţilor şi amplasarea conductelor de apă şi gaze în favoarea imobilului proprietatea reclamanţilor, reţinând că reclamanţii folosesc terenul în suprafaţă de 68 mp indiviz din 275 mp şi construcţia edificată pe acesta identificate prin expertiza H. F.. S-a mai reţinut de către instanţa de fond că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat la nr. 6505/1994 de notariatul de Stat Local Câmpina, din care rezultă că terenul se învecinează şi cu drumul de acces conform schiţei de plan, iar din descrierea provenienţei imobilului rezultă cu certitudine dobândirea acestuia prin moştenire de la D. T. conform certificatului de moştenitor nr.880/1980 şi prin partaj voluntar cu ceilalţi moştenitori conform actului de partaj voluntar nr. 2895/1986. Instanţa de fond a reţinut, de asemenea, că de-a lungul timpului configuraţia terenului nu s-a schimbat şi nici situaţia juridică de fond dominant faţă de imobilul fost fond aservit actualmente proprietatea pârâtului, în acest sens, avându-se în vedere şi sentinţa civilă nr. 2342/1997 prin care s-a hotărât în mod irevocabil că servitutea de trecere nu grevează terenul învecinat cu terenul pârâtului, proprietatea moştenitorilor defunctului D.. Prima instanţă a avut în vedere la pronunţarea soluţiei şi faptul că la momentul înfiinţării servituţii nu s-au stabilit dimensiunile acesteia, iar prin acţiune se solicită doar deblocarea căii de acces şi nu s-au avut în vedere concluziile expertizei B. ce delimitează traseul servituţii de trecere şi calculează lipsa de folosinţa a acestui teren, fiind o cale de acces instituită cu titlu gratuit şi transmisă în acelaşi mod actualilor proprietari conform art.1673 şi art.616 cod civil urmând a fi admisă acţiunea precizată şi respinsă cererea reconvenţională. Împotriva sentinţei pronunţate a declarat apel pârâtul B. E., susţinând că este nelegală şi netemeinică deoarece, în anul 1996 a dobândit împreună cu E. O. în cote egale o casă de locuit situată pe un teren de 275 mp în indiviziune cu J. J. şi S. G. şi un teren de 247,5 mp liber de orice sarcini, ce face parte din terenul de 5/ 8 din 556 mp, aşa cum rezultă din actul de moştenire nr. 1755/1994 din 11.12.1994 în urma decesului lui E. J. - proprietarul de drept al acestui teren. S-a mai susţinut, în motivarea cererii de apel, de către pârât că, potrivit certificatului de moştenitor nr. 1755/1994 a cumpărat de la S. G., cu actul nr.3605, un teren de 81 mp şi casa de pe acesta, iar familia J. a dobândit 68 mp şi casa de locuit, toţi având o cale de acces comună pe care au folosit-o potrivit actelor de vânzare cumpărare până în anul 1999 când D. U. a închis calea de acces, iar proprietarii au formulat acţiune, declarând apel ulterior, deoarece pârâtul avea ieşire la stradă pe terenul de 247,5 mp pe care a construit un spaţiu comercial. Dezvoltând motivele de apel, pârâtul a susţinut că, întrucât numitul E. a folosit un metru pe lungime, astfel cum s-a constatat şi cu ocazia cercetării locale, între proprietăţi existând o poartă, iar conducta de apă este amplasată pe terenul acestuia, iar terenul cumpărat de reclamanţi se învecinează cu terenul numitului E. care are alta ieşire la stradă direct, fără construcţii, nu se impunea admiterea acţiunii, pe rolul Judecătoriei C â m p i n a aflându-se dosarul nr. 3563/2006 având ca obiect ieşirea din indiviziune şi stabilirea căii de acces pentru reclamanţi ceea ce atrăgea suspendare a prezentei cauze până la soluţionarea dosarului nr. 3563/2006. În dovedirea susţinerilor din apel, pârâtul a depus certificatul nr.3563/2006 din 20.04.2007. Referitor la cererea de suspendare a cauzei, se constată că este neîntemeiată deoarece, potrivit art.244 Cod pr.civilă, nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege, dezlegarea prezentei pricini nedepinzând de existenţa sau inexistenţa dreptului care face obiectul cauzei nr. 3563/2006. În acest sens, potrivit certificatului depus (filele 13-14- dosar apel) pe rolul Judecătoriei C â m p i n a se află dosarul nr. 3563/2006 având ca obiect ieşirea din indiviziune asupra terenului situat în Câmpina,_, judeţul P şi stabilirea pentru pârâţii J. J. şi B. a unui drum de acces la imobilul lor pe terenul pârâtei E. D., teren care se învecinează cu terenul în indiviziune.În speţă, intimaţii reclamanţi J. J. şi J. B. au solicitat, în contradictoriu cu apelantul pârât B. E., potrivit art.1073 cod civil, obligarea acestuia de a le permite accesul la proprietatea acestora situată în Câmpina,_, judeţul P, dezlegarea pricinii nedepinzând de modul de soluţionare a cererii de ieşire din indiviziune asupra terenului. Ca urmare, tribunalul, a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.244 cod pr. civilă şi a respins cererea formulată de reclamanţi.După examinarea sentinţei apelate prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.350 din 21 mai 2007, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de reclamanţi şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul B. E., împotriva sentinţei civile nr.2616 din 15.12.2006 pronunţată de Judecătoria C â m p i n a, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi J. J. şi J. B., fiind obligat apelantul la plata sumei de 300 RON faţă de intimaţi, reprezentând cheltuieli de judecată, reţinând următoarele considerente: În temeiul art.616 Cod civil, proprietarul al cărui teren este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. În alegerea trecerii, instanţa a avut în vedere a nu se cauza o pagubă aceluia pe al cărui teren urmează a fi deschisă servitutea. Astfel, în speţă, s-a reţinut că reclamanţii folosesc terenul de 68 mp indiviz din 275 mp şi construcţia edificată pe acesta identificată prin expertiza H. F., dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat la nr.6505/1994 din care rezultă că terenul se învecinează cu un drum de acces conform schiţei de plan anexă. În raport de probele administrate în cauză:acte, expertiză topometrică şi probele testimoniale, s-a constatat că, servitutea de trecere a fost înfiinţată printr-un act autentic şi cu titlu gratuit şi transmisă prin acte autentice ulterioare, partajul imobilului intervenit între pârâtă şi soţia acestuia - E. O. D., nefiind de natură să schimbe modalitatea de folosire a imobilului fond dominant. Susţinerea apelantului conform căreia prima instanţă a admis în mod greşit acţiunea, nu poate fi reţinută deoarece, din ansamblul probatoriu administrat în cauză a rezultat că, de-a lungul timpului configuraţia terenului reclamanţilor - loc înfundat, fără ieşire la calea publică, nu s-a schimbat ca de altfel nici situaţia juridică de fond dominant faţă de imobilul fond aservit - proprietatea pârâtului şi întrucât la momentul înfiinţării servituţii nu s-au stabilit dimensiunile acesteia, faţă de opoziţia pârâtului la folosirea terenului de către reclamanţi pentru accesul la locuinţa acestora, se impune obligarea de a le permite accesul. Faţă de considerentele expuse, constatând că sunt neîntemeiate criticile formulate de apelant, în baza art.296 cod pr. civilă, tribunalul a respins apelul ca nefundat. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul B. E., criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive: Arată recurentul că reclamanţii folosesc întreaga suprafaţă de 275 mp pe care au montat stâlpi pentru întins rufele, stâlpul pentru curent, toate acestea se situează pe terenul de 81 mp cumpăraţi de la S., conform actelor de la dosar. De asemenea, recurentul arată că, deşi a fost pus în posesie nu se poate bucura de acest drept de proprietate pentru că pe acest teren trece toată lumea. Precizează recurentul că din schiţa de plan, parte integrantă a tuturor actelor de vânzare cumpărare şi actele de partaj ce au stat la baza tuturor actelor ce le deţine împreună cu E., rezultă că a cumpărat în cote de ½ fiecare 247 mp, liberi de orice sarcini, pe lângă calea de acces marcată în schiţele de plan.Menţionează în continuare recurentul că din cercetarea locală reiese că terenul reclamanţilor se învecinează cu terenul lui E., între aceştia existând o poartă pe unde se poate ieşi la stradă şi tot pe acolo sunt amplasate şi conductele. Susţine recurentul că la Judecătoria C â m p i n a se află pe rol un dosar de ieşire din indiviziune şi stabilirea căii de acces pentru reclamant ce ar lămuri aceste neînţelegeri şi deşi a solicitat suspendarea cauzei această cerere nu a fost admisă. Intimaţii, deşi au fost citaţi cu menţiunea de a depune întâmpinare, aceştia nu au depus-o până la termenul de judecată. Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului şi textelor legale incidente în cauză, Curtea va reţine că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:Susţinerea recurentului că reclamanţii folosesc întreaga suprafaţă de 275 mp este nefondată întrucât din contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.6505/1994 reiese că reclamantul J. J. a cumpărat un teren în suprafaţă de 68 mp indiviz din 275 mp situat în Câmpina,_ şi drumul de acces, conform schiţei de plan anexă şi locuinţa situată pe acest teren, imobil pe care vânzătorul l-a avut în proprietate prin cumpărare de la T. T. N., care la rândul său îl avea moştenire de la mama sa D. T., care la rându-i îl avea moştenire de la def.D. E..Aşa cum se arată şi în expertiza topografică efectuată de expert H. F., pe terenul recurentului a fost calea de trecere a intimaţilor reclamanţi la strada_ , nemaifiind posibilă vreo altă cale de acces.În aceeaşi expertiză se arată că drumul de acces prevăzut pe schiţa de plan corespunde cu cel din actul de partaj din anul 1926, dar nu se mai găseşte în calea de acces a reclamanţilor din actul de vânzare cumpărare nr.6505/1994 şi ca urmare, această neconcordanţă, respectiv dintre calea de acces din actul de partaj din anul 1926 şi cea din actul de proprietate al reclamanţilor, constituie sursa de conflict dintre părţi.Rezultă cu certitudine din certificatul de moştenitor nr.880/1980 eliberat de Notariatul de Stat Câmpina şi din actul de partaj voluntar nr.2895/1986 că vânzătorul terenului a dobândit imobilul prin cumpărare de la T. T. N., care la rândul său îl avea moştenire de la mama sa D. T., care la rându-i îl avea moştenire de la def.D. E.. Din actul de partaj voluntar nr.3931/1921 rezultă că prin convenţia proprietarilor loturilor vecine, respectiv E. Ş. D. şi G Ş. D. s-a creat o servitute de trecere de la strada_ la terenul numitului E. Ş. D. pe terenul numitului G Ş. D. şi în care se menţionează că “eu G Ş. voi stăpâni de azi înainte ca deplin proprietar urătoarele locuri: un loc de casă cu clădiri…. dau drept fratelui meu E. Ş. D. să circule prin curtea acestui loc, de la locul său la str.(...).(...).D. ( în prezent_ ) fără pretenţii”.Deoarece servitutea de trecere a fost înfiinţată printr-un act autentic cu titlu gratuit ce a fost transmisă prin actele autentice ulterioare ce reprezintă titluri de proprietate, atât pentru reclamanţi, cât şi pentru pârâţi, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul să permită accesul reclamanţilor, precum şi amplasarea conductelor de apă, gaze pe terenul său, în favoarea imobilului proprietatea reclamantului.În realitate, singura critică formulată de recurent este că în mod greşit i s-a respins, de către instanţa de apel, cererea de suspendare până la soluţionarea cererii de ieşire din indiviziune asupra terenului situat în Câmpina,str.(...), nr.34, judeţul P.Curtea apreciază că cererea de suspendare întemeiată pe disp.art.244 alin.1 pct.1 cod pr.civilă este nefondată, întrucât soluţionarea prezentului recurs nu depinde de soluţionarea pricinii ce formează obiectul dosarului nr(...) al Judecătoriei C â m p i n a şi mai mult dosarul ce a fost pe rolul Judecătoriei C â m p i n a a fost soluţionat irevocabil prin decizia nr.691/12.10.2009 de către Curtea de APEL PLOIEŞTI.Certificatul depus la dosar, fila 13 dosar recurs, precizează că obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei C â m p i n a este ieşirea din indiviziune asupra terenului situat în Câmpina,_, judeţul P şi stabilirea unei căi de acces pentru reclamanţi de la imobilul proprietatea lor la str.(...) pe terenul proprietatea numitei E. O. D. care se învecinează cu terenul în indiviziune.Din conţinutul aceluiaşi certificat reiese că judecata cauzei ce se află pe rolul Judecătoriei C â m p i n a a avut termen de judecată la data de 1.10.2007.În recurs s-a depus decizia nr.691/2009 a Curţii de APEL PLOIEŞTI din care reiese că s-a respins recursul recurentului B. E. împotriva deciziei nr.115 /2009 a Tribunalul u i Prahova.În decizia sus menţionată s-a arătat că s-a admis în parte acţiunea formulată de B., s-a dispus ieşirea din indiviziune conform variantei unice din exp.E. E., însă s-a respins cererea recurentului de stabilire, pentru reclamanţii J., a unei căi de acces la locuinţa lor pe proprietate numitei E. O. D..Sentinţa instanţei de fond a fost menţinută de Tribunalul Prahova şi de către Curtea de A p e l Ploieşti ca urmare a respingerii apelului şi recursului formulate de recurent.Faţă de toate aceste considerente Curtea în baza disp.art.312 alin.1 cod pr. civilă va respinge recursul ca nefondat.În baza disp.art.274 cod pr. civilă va obliga recurentul către intimaţi la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocat. (Judecator Aurelia Popa).
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Obligatia de a face Recurs
