Decizia nr. 532
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 07.09.2007, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr(...), reclamanta E. B. O. a chemat în judecată civilă în calitate de pârâţi pe E. D., S. J., N. D. N. şi N. D., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 6 din 12 ianuarie 1999 eliberat de BNP M. N. şi M._ M. şi, pe cale de consecinţă, să se constate nulitatea absolută a contractelor subsecvente încheiate în baza acelui certificat de moştenitor astfel: certificatul de moştenitor nr. 73/9 mai 2005 eliberat de BNP M. D. D., a contractului de închiriere încheiat sub nr._ /14.06.2001, încheiat între E._ şi pârâta S. J. cu privire la apartamentul situat în P,_, . 74, . B, . 29 şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2700/27 noiembrie 2006 de BNP G. N. şi U. B. D., solicitând de asemenea să se constate că este unica moştenitoare a lui E. B.. În motivare se arată că părinţii reclamantei, respectiv E._ şi E. B., s-au căsătorit la 15 noiembrie 1975, căsătorie care a fost desfăcută prin divorţ conform sentinţei civile nr. 8432/16.11.1988, pronunţată în dosarul nr. 5837/1988 rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 14.01.1989. Conform dispozitivului acestei sentinţe, după rămânerea definitivă a acesteia E. B. îşi păstra numele purtat în timpul căsătoriei. Deşi divorţaţi de 10 ani, profitând de faptul că E. B. îşi păstrase numele din timpul căsătoriei, tatăl reclamantei a mers la notariat şi, fraudând dispoziţiile Legii 319/1944, s-a declarat ca fiind soţul supravieţuitor al acesteia. O. că părinţii săi au divorţat încă din anul 1988, dat fiind vârsta pe care o avea la data decesului mamei sale, după decesul tatălui său din decembrie 2004 reclamanta împreună cu fiul din prima căsătorie al tatălui său au solicitat la notariat eliberarea unui certificat de moştenitor, respectiv nr. 73/2005. Reclamanta a arătat că după decesul tatălui său a aflat că acesta încheiase încă din 2001 un contract de închiriere cu pârâta S. J., fosta sa concubină, pentru o perioada de 10 ani, se arată că aceasta nu a plătit niciodată chiria şi nici cheltuielile de întreţinere ale apartamentului, motiv pentru care reclamanta a achitat aceste sume, altfel apartamentul ar fi fost pus în vânzare. Pentru achitarea acestor datorii, reclamanta a arătat că a fost nevoită să pună în vânzare apartamentul, în acest sens împreună cu pârâţii E. D. şi S. J. încheind un antecontract de vânzare cumpărare cu pârâţii N. D. şi N. D.. Reclamanta a arătat că foarte multă vreme a fost nevoită să locuiască la diferite cunoştinţe, datorită stării conflictuale existente între ea şi pârâta S. J.. În drept, au fost invocate disp. art. 948, 966, 958 cod civil şi disp. Legii nr. 319/1944. În susţinerea acţiunii s-au depus la dosar: copia certificatului de moştenitor nr. 6/12 ianuarie 1999, a certificatului de moştenitor nr. 73/9 mai 2005, a antecontractului de vânzare cumpărare din 17.11.2006, a contractului de închiriere încheiat la data de 14.06.2001, extras din registrul de căsătorie, sentinţa civilă nr. 432/16 noiembrie 1988. La primul termen de judecată pârâţii N. D. şi N. D. au formulat înâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca nefondată. Au apreciat că prezenta acţiune a fost formulată în scopul de a se tergiversa soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului_ având ca obiect acţiune în constatare, prin care se solicită constatarea faptului că sunt proprietarii apartamentului bun succesoral. Cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitor precizate în acţiune ,acesta e inadmisibil întrucât Judecătoria Ploieşti s-a pronunţat definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1734/27.02.2006 în dosarul nr. 14607/2005 asupra calităţii de succesor a reclamantei şi pârâţilor E. D. şi S. J.. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea nulitătii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2007 din 26.11.2006 la BNP G. N., pârâţii au arătat că au fost cumpărători de bună credinţă, fiindu-le prezentate toate documentele necesare întocmirii unui alt antecontract, respectiv actele a căror anulare o cere acum reclamanta. Pârâţii au precizat că reclamanta „s-a trezit” că nu şi-ar fi exprimat verbal consimţământul, după ce a intrat în posesia avansului plătit de aceştia în baza antecontractului. S-a mai arătat că certificatul de moştenitor a cărui anulare se solicită a fost eliberat în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Anexat au depus sentinţa civilă 1734/27.02.2006 pronunţată de Judecătoria Ploieşti. La termenul din 15.02.2007 reclamanta şi-a completat acţiunea principală, în sensul că a solicitat să se constate şi nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 26 din 23 septembrie 2005 eliberat de Biroul Notarului Public M._ , arătând că acesta este un supliment la certificatul de moştenitor nr. 6/1999 eliberat de acelaşi notar public şi este un act subsecvent faţă de certificatul nr. 6/1999. S. J. a formulat întâmpinare în care, cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii certificatului de moştenitor, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, apreciind că sunt întrunite cerinţele art. 1201 C. civ. şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. În întâmpinare se arată că în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa nr. 1734 din 27.02.2006, prin învoiala tuturor părţilor s-a stabilit calitatea de moştenitor şi cotele în care au convenit să împartă moştenirea, reclamanta ,asistată de un profesionist, necontestând nimic din ceea ce solicită acum. Cu privire la capătul doi de cerere, în întâmpinare se arată că îşi menţin voinţa liber exprimată de a onora înţelegerea şi de a perfecta contractul de vânzare cumpărare. Părţile au solicitat în dovedirea acţiunii, respectiv în combaterea acesteia, proba cu acte şi interogatoriu, probe ce au fost încuviinţate. În cadrul probelor cu acte s-a depus testamentul lăsat de E._ autentificat sub nr. 5280/23.12.2004, sentinţa civilă nr. 1734/27.02.2006 pronunţată de Judecătoria Ploieşti. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele: Defuncta E. B. a făcut căsătoria cu E._ , căsătorie încheiată la data de 15.11.1975, desfăcută prin sentinţa civilă nr.8342/16.11.1988 de Judecătoria Ploieşti în dosarul civil nr. 5387/1988. Conform certificatului de deces E. B. a decedat la data de 11.07.1998. Din certificatul de moştenitor nr. 6/12.01.1999 ( a cărui anulare se cere) rezultă că E._ este moştenitor al defunctei E. B. în calitate de soţ supravieţuitor. Coroborând aceste date instanţa a constatat că la data deschiderii succesiunii lui E. B., E._ nu mai avea calitatea de soţ, astfel că acesta în mod fraudulos a declarat în faţa notarului public că este soţ supravieţuitor al defunctei E. B., întrucât căsătoria dintre cei doi fusese desfăcută cu mai bine de 10 ani înainte de decesul acesteia. Apreciind sub acest aspect că certificatul de moştenitor este nul absolut fiind încheiat prin fraudarea dispoziţiilor legale, respectiv Legea nr. 319/1944. Întrucât este vorba despre nulitatea absolută, instanţa a respins exceptia precsriptiei dreptului la actiune în ceea ce priveşte constatarea nulităţii certificatului de moştenitor, invocată de pârâţi pe cale de întâmpinare dat fiind faptul că nulitatea absolută poate fi invocată oricând, având un caracter imprescriptibil. Conform principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis ( anularea actului subsecvent a anulării actului iniţial), anularea actului iniţial primar atrage anularea şi a actului subsecvent datorită legăturii sale cu primul. În speţa de faţă, constatându-se nulitatea absolută a certificatului de mostenitor nr. 6/12.01.1999 eliberat de BNP Asociaţi M. N. şi M._ M., instanţa a constatat nulitatea absolută: a certificatului de moştenitor nr. 73/09 mai 2005 eliberat de BNP M. D. D. ( certificat eliberat de pe urma defunctului E._ ), a contractului de închiriere încheiat sub nr._ /14.06.2001 încheiat între E._ şi S. J. cu privire la apartamentul situat în P,_, . 74, . B, . 29, jud. P, a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2700 din 27. 11.2006 de BNP G. N. şi U. B. D., a certificatului de moştenitor nr. 6 din 23.09.2005 eliberat de BNP M._ M., certificat ce reprezintă un supliment la certificatul de moştenitor nr. 6/1999 eliberat de acelaşi notar public. Din actele depuse la dosar instanţa a constatat că unic moştenitor a lui E. B. este reclamanta E. B. O. în calitate de fiică. În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta S. J. prin întâmpinare, instanţa a reţinut că, în conformitate cu disp. art. 1201 C. civil, pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie îndeplinite cumulativ trei condiţii: identitate de părţi, identitate de obiect şi identitate de cauză. Analizând cele trei condiţii în speţa de faţă, instanţa de fond a constatat că prin sentinţa civilă nr. 1734 din 27.02.2006 s-a dispus reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 5280/23.12.2004 de către BNP N. P. de la cota de ˝ la cota de 1/3 din bunurile succesorale rămase de pe urma defunctului E._ . Astfel, a constatat că nu există identitate de obiect şi cauză între dosarul nr. 14607/2005 şi prezentul dosar, astfel că a respins aceasta exceptie. Instanţa a constatat că pârâţii au căzut în pretenţii în raport de toate capetele de cerere şi, având în vedere că acestea privesc acte subsecvente, în temeiul art. 274 şi urm. cod pr. civ. a obligat în solidar pârâţii la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, ocazionate de soluţionarea prezentului dosar, respectiv suma de 2021, 5 lei reprezentând onorariu de avocat, taxa de timbru şi timbru judiciar. Împotriva hotărârii mai sus menţionate a formulat apel parata criticand-o ca nelegala si netemeinică. Astfel ,se arata ca instanta de fond a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului cauzei. Totodată se mai arata ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi se rezuma doar la a face un istoric al textelor redactate in acţiune, motivarea fiind insuficienta. Se mai arata ca, desi din punct de vedere legal E._ nu ar fi avut drept la succesiunea lui E. B., invocând latura morala acesta a fost nevoit sa se declare soţul defunctei deoarece divorţul dintre cei doi soţi a fost doar o formalitate, tocmai pentru a deţine si cea de-a doua proprietate, fapt cunoscut si de către fiica acestora, reclamanta din prezentul dosar. In dovedirea celor sustinute s-au depus la dosarul cauzei inscrisuri. De asemenea, si paratii N. D. N. si N. D. au formulat apel impotriva hotărârii, arătând ca a fost data cu incalcarea si interpretarea gresita a situaţiei de fapt dedusa judecaţii cu raportare la textele de lege ce au incidenta in prezenta cauza. In cuprinsul motivelor de apel se critica faptul că in mod greşit instanta a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocata întrucât Judecătoria Ploieşti prin sentinţa civila nr. 1734/2006 s-a pronunţat definitiv şi irevocabil asupra calităţii de succesor a partilor. De asemenea instanţa de fond a făcut o greşita interpretare a legii admiţând capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr.6/1999 al BNP M._ M. – cererea fiind nefondata întrucât certificatul de moştenitor, eliberat in baza cordului de voinţa exprimat de părţi şi in baza recunoaşterii reciproce a vocaţiei succesorale si a întinderii lor nu poate fi lovit de nulitatea absoluta ci, se poate solicita, in termen de 3 ani doar anulabilitatea acestuia. Ori, instanţa având in vedere doar susţinerile reclamantei, scăpând din vedere ca la data pronunţării sentinţei civile nr.1734/2006, prin care s-a dispus reducţiunea testamentara aceasta era majora a admis capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare cumpărare. De asemenea, instanţa in mod greşit a admis capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat intre parţi. Întrucât chiar in ipoteza in care cele doua certificate de moştenitor au fost anulate, reclamanta ca semnatara a antecontractului de vânzare cumpărare tot ar avea capacitatea sa perfecteze actele de vânzare cumpărare. Examinând hotărârea atacata prin prisma motivelor de apel formulate,a actelor şi lucrărilor dosarului, precum si a dispoziţiilor legale incidente in cauza, tribunalul a respins apelurile declarate de apelanţii-pârâţi S. J., N. D. N. şi N. D. ca nefondate, pentru următoarele considerente: Criticile aduse de catre parata S. J. referitoare la faptul că instanta de fond a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului cauzei si hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi se rezuma doar la a face un istoric al textelor redactate in acţiune, motivarea fiind insuficienta, sunt nefondate. Astfel, asa cum se retine din cuprinsul considerentelor sentintei atacate, instanta de fond a motivat in fapt si in drept solutia pronuntata si aceasta nu s-a intemeiat pe exceptie fara a se intra in cercetarea fondului cauzei. De asemenea, si sustinerea conform careia instanta de fond a făcut o greşita interpretare a legii admiţând capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr.6/1999 al BNP M._ M. – cererea fiind nefondata întrucât certificatul de moştenitor, eliberat in baza acordului de voinţa exprimat de părţi şi in baza recunoaşterii reciproce a vocaţiei succesorale si a întinderii lor nu poate fi lovit de nulitatea absoluta ci, se poate solicita, in termen de 3 ani doar anulabilitatea acestuia, nu este intemeiata. Astfel, la data deschiderii succesiunii lui E. B., E._ nu mai avea calitatea de soţ, acesta în mod fraudulos declarând în faţa notarului public că este soţ supravieţuitor al defunctei E. B., întrucât căsătoria dintre cei doi fusese desfăcută cu mai bine de 10 ani înainte de decesul acesteia.Aşadar,în mod just s-a apreciat sub acest aspect că certificatul de moştenitor este nul absolut, fiind încheiat prin fraudarea dispoziţiilor legale, respectiv Legea nr. 319/1944, conform principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis ( anularea actului subsecvent a anulării actului iniţial), anularea actului iniţial primar atrăgând anularea şi a actului subsecvent datorită legăturii sale cu primul. Faptul ca reclamanta a cunoscut ca numitul E._ a locuit împreuna cu mama acesteia nu este de natura sa produce consecinţe juridice cu privire la patrimoniul defunctei şi la calitatea acestuia de soţ supravieţuitor. Şi criticile aduse de către paraţii N. D. N. si N. D. referitoare la faptul ca in ipoteza in care cele doua certificate de moştenitor au fost anulate reclamanta, ca semnatara a antecontractului de vânzare cumpărare, tot ar avea capacitatea sa perfecteze actele de vânzare cumpărare, au fost apreciate ca neîntemeiate de tribunal intrucat anularea actului iniţial primar atrage anularea şi a actului subsecvent datorită legăturii sale cu primul. Nici faptul că ca la data pronunţării sentinţei civile nr.1734/2006, prin care s-a dispus reducţiunea testamentara, aceasta era majora, nu este de natura sa conduca la respingerea actiunii, fata de considerentele mentionate anterior. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâţii S. J., N. D. N. şi N. D., criticând-o pentru motive de nelegalitate. Recurenta-pârâtă S. J. a apreciat că decizia recurată e nelegală în măsura în care a constatat că în mod corect prima instanţă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 1734/27.02.2006 ,dar şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea în anularea certificatelor de moştenitor, nerespectarea dispoziţiilor legale nesocotite la emiterea acestora fiind sancţionate cu nulitatea relativă ,ce poate fi invocată în cadrul termenului de prescripţie de 3 ani prevăzut pentru acţiunea în anulabilitate. În consecinţă,a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei recurate şi a sentinţei nr. 422/16.01.2008 pronunţată de Judecătoria Ploieşti iar pe fond respingerea acţiunii. Şi pârâţii N. D. N. şi N. D. au declarat recurs,solictând admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei recurate şi a sentinţei nr. 422/16.01.2008 pronunţată de Judecătoria Ploieşti iar pe fond respingerea acţiunii. În cererea de recurs au reiterat motivele de recurs susţinute de recurenta –pârâtă S. J. ,un al treilea motiv de recurs vizând modul de soluţionare a capătului de cerere privind anularea antecontractului de vânzare-cumpărare ,apreciind că în mod nelegal s-a procedat la admiterea acestuia în condiţiile în care,chiar dacă s-a constatat nulitatea absolută a certificatelor de moştenitor ,intimata-reclamantă e ţinută în continuare să respecte obligaţiile asumate prin acesta ,dat fiind că a fost confirmată calitatea acesteia de unic moştenitor al defunctei E. B., deci şi dreptul de proprietate exclusivă asupra apartamentului ce face obiectul antecontractuluide vânzare-cumpărare ,drept dobândit prin moştenire. În şedinţa publică din data de 10.06.2009 instanţa de recurs a invocat din oficiu excepţia de nulitate a recursului declarat de pârâta N. D. ,raportat la împrejurarea că aceasta nu s-a înfăţişat pentru a semna cererea de recurs ,deşi a fost citată cu această menţiune pentru termenul de judecată. Curtea,examinând decizia recurată în raport de actele şi lucrările dosarului,de criticile formulate şi de dispăoziţile legale incidente în cauză ,constată că recursul declarat de pârâta N. D. este nul ,recursul declarat de pârâta S. J. e nefondat iar cel al recurentului-pârât N. D. N. e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare: Având în vedere că recurenta-pârâtă N. D. nu a semnat cererea de recurs ,cerinţă reglementată de art. 302 lit.b c.proc.civ. ,că nu a complinit această lipsă până la termenul de judecată din data de 10.06.2009,deşi a fost citată cu această menţiune conform art. 133(2) c.proc.civ. ,în baza art. 316 rap. la art. 298 şi şi art. 133(2) cproc.civ. Curtea va admite excepţia de nulitate a recursului invocată din oficiu, urmând a constata nulitatea acestuia. În condiţiile în care în mod corect s-a constatat că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr.1734/27.02.2009 ,dat fiind că prin aceasta s-a dispus reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 5280/23.12.2004 de către BNP N. P. de la cota de ˝ la cota de 1/3 din bunurile succesorale rămase de pe urma defunctului E._ ,neexistând identitate de obiect şi cauză între dosarul nr. 14607/2005 şi prezentul dosar, având în vedere că în mod just s-a apreciat că certificatul de moştenitor 6/12.01.1999 este afectat de nulitate absolută ,dat fiind că a fost încheiat prin fraudarea dispoziţiilor legale, respectiv a Legii nr. 319/1944, acest tip de nulitate ce poate fi invocată oricând, având un caracter imprescriptibil ,soluţia de respingere a excepţiilor autorităţii de lucru judecat şi prescripţiei dreptului la acţiune apare ca fiind legală.Pentru acest considerent urmează ca ,în baza art.312 c.proc.civ. ,să fie respins ca nefondat recursul recurentei-pârâte S. J. iar criticile invocate în acelaşi sens de recurentul-pârât N. D. N. să fie apreciate ca neîntemeiate. Totodată ,dat fiind că la data decesului defunctei E. B.-11.07.1998 ,aceasta nu mai era căsătorită cu E._ ,căsătoria fiind desfăcută prin divorţ pronunţat prin sentinţa nr. 8342/16.11.1988 a Judecătoriei Ploieşti, în mod just s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. 6/12.01.1999 eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociaţi M. N. şi M._ M., precum şi calitatea de unic moştenitor al acesteia a intimatei-reclamante E. B. O., având în vedere că la data deschiderii succesiunii E._ nu mai avea calitatea de soţ supravieţuitor . În consecinţă ,dat fiind că s-a constatat calitatea de unică moştenitoare a defunctei E. B. a intimatei-reclamante E. B. O. ,soluţia de constatare a nulităţii absolute a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2700 din 27. 11.2006 de BNP G. N. şi U. B. D. apare ca nelegală, intimata-reclamntă fiind ţinută în continuare de obligaţiile asumate prin acest antecontract în condiţiile în care a devenit proprietar exclusiv al imobilului ce a făcut obiectul lui.Sub acest aspect Curtea apreciază că recursul declarat de pârâtul N. D. N. e fondat ,astfel încât în baza art. 312 c.propc.civ. urmează a-l admite şi a modifica în parte decizia nr. 107/10.02.2009 pronunţată de Tribunalul Prahova şi în parte sentinţa nr. nr. 422/16.01.2008 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în sensul că va respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2700 din 27. 11.2006 de BNP G. N. şi U. B. D.. Va menţine în rest decizia şi sentinţa. Văzând şi disp. art. 274 c.proc.civ. va obliga pe intimaţii E. B. O. şi E. D. la 12,65 lei cheltuieli de judecată către recurentul N. D. N..
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Anulare act Nulitate absoluta certificat de mostenitor Recurs
