PARTAJ. RECURS. CRITICI FORMULATE ÎN TEMEIUL ART.304 PCT.6 COD PROCEDURĂ CIVILĂ.
| Comentarii |
|
PARTAJ. RECURS. CRITICI FORMULATE ÎNTEMEIUL ART.304 PCT.6 COD PROCEDURĂ CIVILĂ.
Art.304 pct.6 Cod procedură civilă, aşa cum a fostmodificat, cuprinde doar două ipoteze distincte, în care se poateformula recurs şi anume atunci când instanţa a acordat maimult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. În situaţia în care,instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, suntaplicabile disp.art.2822 Cod procedură civilă, privitoare laaceastă omisiune, caz în care se poate cere completarea hotărâriiîn acelaşi termen,de declarare a apelului sau recursului.
(Decizia civilă nr.465/R din 8 aprilie 2005 aCurţii de Apel Piteşti).
Prin încheierea din 18 februarie 2004, a fost admisă în principiuacţiunea reclamantei, constatându-se deschise succesiunile autorilor, maselesuccesorale rămase de pe urma acestora, precum şi cotele ce se cuvin fiecăruimoştenitor.
Împotriva încheierii a formulat apel pârâta, invocând motive denelegalitate şi netemeinicie, ce a fost respins de Curtea de Apel Piteşti, prindecizia civilă nr.1236/A din 8 iunie 2004.
S-a constatat ca fiind o eroare materială şi nu una de judecată,contradicţia dintre data menţionată în minută şi aceea evidenţiată în parteaintroductivă a încheierii de admitere în principiu, fiind posibilă îndreptarea ei,în temeiul art.281 Cod procedură civilă.
Cu privire la soluţionarea cererii de suspendare a cauzei, s-areţinut că încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât o dată cu fondul,potrivit dispoziţiilor art.282 alin.2 Cod procedură civilă, separat putând fiatacată cu recurs, doar cererea de suspendare a judecăţii cauzei, conformaceluiaşi text de lege.
Respingerea cererii de suspendare constituie aprecierea suverană ainstanţei, care a considerat că pentru o mai bună administrare a justiţiei, nu seimpune luarea acestei măsuri, până la soluţionarea litigiului invocat de cătrepârâtă.
Decizia a fost atacată cu recurs, în termen legal de către aceeaşipârâtă, invocându-se încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi omisiunea primeiinstanţe de a se pronunţarea cu privire la succesiunea lui O.A., mamarecurentei şi a celuilalt pârât.
Recursul a fost respins, prin decizia civilă nr.465/R din 8 aprilie2005, reţinându-se că instanţa a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.156Cod procedură civilă, privitoare la dreptul la apărare.
Critica referitoare la omisiunea instanţei de apel de a se pronunţacu privire la succesiunea autoarei O.A., se reţine ca un caz de minus petita, înurma modificării textului art.304 pct.6 Cod procedură civilă, prin O.U.G.nr.138/2000, ce nu mai constituie în actuala reglementare, motiv de recurs.
Textul de lege citat, aşa cum a fost modificat, cuprinde doar douăipoteze distincte, în care se poate formula recurs şi anume atunci cândinstanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. În situaţiaîn care, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, suntaplicabile disp.art.2822 Cod procedură civilă, privitoare la această omisiune,caz în care se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen,de declarare aapelului sau recursului.
Astfel calificată, critica recurentei ca o cerere de completare a hotărârii de către instanţa de apel, a fost trimisă aceluiaşi complet pentrusoluţionare.Celelalte două motive de recurs, ce vizau greşita anulare a cereriireconvenţionale ca insuficient timbrată şi omisiunea instanţei de a preciza căcel de-al doilea pârât, nu trebuie să suporte pasivul succesoral, au fost priviteca inadmisibile, întrucât nu au constituit motiv de apel, criticile neputând fiformulate pentru prima dată în recurs, potrivit principiului omisso medio
| ← CERTIFICAT DE MOŞTENITOR. NULITATE. CALITATE PROCESUALĂ PASIVĂ. | Acţiune în evacuare. Cerere reconvenţională → |
|---|
