Prin acţiunea introdusă la data de 24.06.2008, reclamanţii Ivascu Elena, Ivascu Florea au chemat în judecată pe pârâţii Badea Vasile Octavian, Calinescu Narcis
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2009, la Tribunalul Argeş,contestatorii M.V., M.M. şi D.C. au chemat în judecată pe Primarul Municipiului Piteşti,solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Dispoziţieinr.625/13.03.2009.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că în calitate de moştenitori legali aidefunctului M.D. au formulat în temeiul Legii nr.10/2001 o notificare prin care au solicitatretrocedarea unor bunuri.
Cererea acestora a fost soluţionată prin Dispoziţia nr.888/15.03.2006 aPrimăriei Municipiului Piteşti, prin care la art.2 s-a dispus să se acorde măsuri reparatorii înechivalent pentru terenul în suprafaţă de 600 m.p. (100 + 500) şi construcţii în suprafaţă de81,64 m.p.
La data de 13.03.2009, Primarul Municipiului Piteşti a emis Dispoziţianr.625/2009 care modifică parţial Dispoziţia nr.777/2006, în sensul că acordă măsurilereparatorii doar pentru 100 m.p. şi construcţii în suprafaţă de 81,64 m.p.
Apreciind că această modificare din oficiu este nelegală, întrucât Prefectulîn conformitate cu art.10 din Legea nr.340/2004 nu a exercitat vreo acţiune împotriva primeidispoziţii emise de primar, au solicitat admiterea contestaţiei şi anularea Dispoziţieinr.625/2009.
Prin întâmpinare intimatul a invocat excepţia decăderii contestatorilor dindreptul de a formula contestaţie, susţinând că dispoziţia contestată le-a fost comunicatăacestora la 19.03.2009, iar contestaţia a fost formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut deart. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, respectiv pe 04.05.2009.
Pe fondul cauzei intimatul a arătat că petenţii nu au făcut dovada dreptuluide proprietate cu act încheiat în formă autentică pentru terenul în suprafaţă de 500 m.p.
Prin cererea înregistrată la data de 17.04.2009, contestatorul M.D. a solicitatanularea dispoziţiei nr.625/2009 a Primarului Municipiului Piteşti pentru aceleaşi motiveinvocate de către ceilalţi contestatori.
La termenul de judecată din 05.10.2009, instanţa a pus în discuţie părţilorexcepţia de conexare a dosarului nr.1573/109/2009 la prezentul dosar, iar în temeiul art.164Cod procedură civilă s-a dispus conexarea celor două cauze.
Prin sentinţa civilă nr.158 din 12 octombrie 2009, Tribunalul Argeş a admiscontestaţia formulată de reclamanţii M.V., M.M., M.D. şi D.C. şi a dispus anularea dispoziţieinr.625/13.03.2009 emisă de Primarul Municipiului Piteşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Din cuprinsul certificatului de moştenitor nr.518/1984 (fila 24 dosar), rezultăcă petenţii au dobândit prin moştenire legală de la autorul lor M.D. suprafaţa de 600 m.p. dincare 100 m.p. curţi-construcţii şi 500 m.p. arabil, situată în Piteşti, str. Soldat Moreanu nr.17.
Din cuprinsul certificatului emis de Administraţia Financiară în anul 1998(fila 25) s-a reţinut că moştenitorii defunctului M.D., la foaia matricolă de clădiri şi terenuri peanul 1987, au figurat cu suprafaţa de 600 m.p.
Din cuprinsul adeverinţei nr.3553/20.03.1998 rezultă că întreaga suprafaţăde teren a fost expropriată, respectiv suprafaţa de 500 m.p. prin Decretulnr.57/04.03.1987, iar suprafaţa de 500 m.p. prin Decretul nr.297/07.12.1987.
Din cuprinsul actelor de vânzare-cumpărare autentificat la 13.03.1944,rezultă că autorii petenţilor au cumpărat suprafaţa de 100 m.p. de la numitul I.T.P., situată în str.Petru Rareş nr.17, iar din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată din 05.09.1963 s-a reţinutcă autoarea petenţilor a mai cumpărat suprafaţa de 542 m.p.
Este adevărat că acest din urmă act nu este întocmit în formă autentică,însă din actele de preluare, Decretul de expropriere nr.57/04.03.1987 şi Decretulnr.297/07.12.1997, rezultă că petenţii au fost expropriaţi cu întreaga suprafaţă, respectiv100 m.p. + 500 m.p.
Potrivit art.24 din Legea nr.10/2001, în absenţa unor probe contrare,existenţa sau după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută înactul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus măsura preluării abuzive şi s-a pus înexecutare măsura preluării abuzive.
Potrivit art.2 din acelaşi text de lege, în aplicarea prevederilor alin.1 şi înabsenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate princare s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă adeţine imobilul sub nume de proprietar.
Aşadar, în raport de probatoriul mai sus analizat şi în conformitate cudispoziţiile legale mai sus enunţate, tribunalul a constatat că petenţii au făcut pe deplin dovadacă suprafaţa totală expropriată este în suprafaţă de 600 m.p. şi nu doar de 100 m.p.,suprafaţă pe care aceştia au deţinut-o sub nume de proprietar.
În consecinţă, tribunalul a constatat că Dispoziţia nr.625/2009 prin care s-amodificat Dispoziţia nr.777/15.03.2006 este nelegală, motiv pentru care, în temeiul art. 26 alin.3din Legea nr.10/2001, instanţa a admis contestaţia şi a anulat dispoziţianr.625/13.03.2009 emisă de Primarul Municipiului Piteşti.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel reclamantulM.D. şi pârâtul Primarul Municipiului Piteşti.
Reclamantul M.D. a susţinut că prin sentinţa pronunţată în cauză în modgreşit nu i s-au acordat cheltuieli de judecată în cuantum de 800 RON, reprezentând onorariu deavocat, deşi erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art.274 din Codul de procedură civilă.
Pârâtul Primarul Municipiului Piteşti a criticat soluţia instanţei de fond pentrucă în mod greşit a fost admisă contestaţia reclamanţilor şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr.625din 13 martie 2009 prin care s-a modificat dispoziţia nr.777 din 15 martie 2006.
S-a susţinut că prima instanţă nu a analizat şi nu a luat în considerareapărările formulate de către acesta cu ocazia judecării în fond a cauzei, respectiv nu s-aconstatat faptul că, în raport cu normele actuale de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001,republicată, şi ca urmare a modificării ulterioare a acestei legi, apare evident faptul că,prevederile dispoziţiei nr.777/15 martie 2006 contravin prevederilor actualelor norme, potrivitcărora actul sub semnătură privată nu poate fi considerat act doveditor al dreptului deproprietate pentru suprafaţa de 500 m.p.
S-a mai susţinut că din documentaţia existentă în cauză rezultă căreclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate numai cu privire la imobilul în suprafaţă de100 m.p. teren şi construcţii în suprafaţă de 81,64 m.p. situat în Piteşti, pentru restul terenuluisolicitat prin notificare nefiind făcută dovada dreptului de proprietate cu acte încheiate în formăautentică, astfel că în mod nejustificat instanţa a dispus anularea dispoziţiei nr.625 din13.03.2009.
S-a solicitat admiterea apelului şi pe fond modificarea sentinţei în sensulrespingerii acţiunii formulată de reclamanţi.
Examinând sentinţa apelată sub aspectul criticilor invocate de apelanţi, înraport cu actele dosarului, Curtea a constatat următoarele:
Apelul formulat de reclamantul Mălăncioiu Daniel, prin care a fost criticatăsentinţa în sensul neacordării cheltuielilor de judecată efectuate, s-a constatat a fi întemeiat.
Prin sentinţa atacată a fost admisă contestaţia formulată de către acesta şi afost anulată dispoziţia emisă de primar, astfel că erau incidente în cauză dispoziţiile art.274 Codprocedură civilă care arată că, partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere la platacheltuielilor de judecată.
În speţă, apelantul a solicitat prin concluziile scrise cheltuieli de judecată încuantum de 800 RON, dovedite cu chitanţa anexată din 10 septembrie 2009, reprezentândonorariu de avocat (f.88), astfel că se impunea admiterea cererii formulată de către acesta.
Apelul formulat de către Primarul Municipiului Piteşti, prin care se criticăsoluţia pronunţată de instanţa de fond, a fost privit ca nefondat, fiind respins.
S-a constatat că prima instanţă a făcut o analiză corespunzătoare actelor dela dosar şi a aplicat corect dispoziţiile Legii nr.10/2001 în ceea ce priveşte dispoziţia nr.625 din13.03.2009 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, reţinând că aceasta este nelegală.
Prin această dispoziţie s-a dispus anularea parţială a unei alte dispoziţiinr.777 din 15 martie 2006, dată în concordanţă cu Legea nr.10/2001, deşi revocarea ulterioară aunei dispoziţii similare nu mai era posibilă pe cale administrativă.
Rezultă că s-au avut în vedere motivele invocate în apărare de către intimatde către prima instanţă şi anume faptul că ulterior anului 2006, Legea nr.10/2001 a fostmodificată în parte, dar acest argument nu justifică măsura revenirii asupra actului de dispoziţiedat în 2006, în acord cu prevederile legale în vigoare la acea dată.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prima instanţă în mod corect a statuat căreclamanţii şi-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 500 m.p., dreptrecunoscut acestora şi prin actul de expropriere nr.57 şi respectiv nr.297/1987.
Potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, întinderea dreptului de proprietate seprezumă a fi recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive şi înspeţă, din actul de expropriere şi anexele acestuia rezultă că a fost recunoscută întindereadreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren solicitată de către reclamanţi prinnotificare.
Sub acest aspect s-a constatat că prima instanţă a procedat corect laanularea dispoziţiei nr.625/2009 prin care s-a modificat parţial dispoziţia nr.777/2006.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.296 Cod procedurăcivilă, a fost admis apelul formulat de reclamantul M.D. şi schimbată sentinţa în parte, în sensulobligării pârâtului să plătească acestuia suma de 800 lei cheltuieli de judecată şi a fost respinsca nefondat apelul formulat de pârât.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, a fost obligat apelantul-pârât săplătească intimaţilor-reclamanţi M.V., M.M. şi D.C. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.6. Competenţa de soluţionare a contestaţiei la dispoziţia motivată de respingere anotificării sau a cererii de restituire în natură.Art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicareunitară a Legii nr. 10/2001
Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau acererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită lasecţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau,după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării.(Decizia civilă nr. 15/A/4 februarie 2010)
| ← Prin plângerea formulată la data de 7.08.2008, petenta S.C.... | Constată că, la data de 30 iulie 2009 s-a înregistrat pe... → |
|---|
