C.A. Braşov, decizia nr. 276 din 25 aprilie 1997
Reclamantul a introdus acţiune în revendicare împotriva pârâţilor, susţinând că este proprietar neposesor al unui car de lemn cu patru roţi, cu pneuri, care se află în posesia ilegitimă a pârâţilor, din februarie 1994. Prima instanţă a admis acţiunea, examinând exclusiv, printr-o expunere cu caracter predominant teoretic, modul în care operează prezumţia de proprietate rezultând din faptul posesiunii bunului mobil, prevăzută de art. 1909 cod civil şi reţinând că pârâţii nu sunt posesori de bună-credinţă. În acest mod, instanţa a omis să se pronunţe asupra fondului cauzei (dovada calităţii de proprietar a reclamantului, determinarea dacă bunul revendicat este cel ce se pretinde că formează proprietatea reclamantului, în corelaţie cu examinarea apărării esenţiale a pârâtului, că bunul constituie proprietatea sa, fiind confecţionat de el, cu 20 de ani în urmă). Instanţa de apel a înlăturat criticile apelanţilor, referindu-se, în principal, la contractul de dobândire a bunului, invocat de reclamanţi, care demonstrează că pârâţii nu au posedat sub nume de proprietar. Eroarea argumentării este evidentă, ignorându-se atât relativitatea efectelor contractelor, cât şi împrejurarea că, în sensul art. 1909 Cod civil, posesiunea bunului mobil defineşte atât o prezumţie de proprietate cât şi una de bună-credinţă, sarcina probei contrare revenind revendicantului.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Revendicare Bunuri mobile Admisibilitate Condiţii
