C.A. Braşov, decizia nr. 219 din 8 aprilie 1997
În speţă, s-a pus problema unei construcţii edificate pe un teren străin, cu consimţământul proprietarului terenului. S-a reţinut în recurs că, prezumţia de proprietate recunoscută în favoarea proprietarului terenului asupra construcţiei ridicate pe un teren este relativă, şi poate fi înlăturată de către constructorul neproprietar al terenului care, în condiţiile expuse, dobândeşte undrept de superficie, fiind inaplicabile dispoziţiile art. 494 Cod civil, privind modalităţile de rezolvare a situaţiei construcţiilor în lipsa unei convenţii între constructor şi proprietarul terenului. Invocarea nulităţii convenţiei, în sensul că după intrarea în vigoare a Legilor nr. 58 şi 59/1974, constituirea dreptului de superficie nu mai era posibilă, fiindcă echivala cu o înstrăinare a terenului, interzisă prin aceste legi, nu a fost acceptată. În raport cu principiul general care guvernează materia nulităţilor, al menţinerii, pe cât posibil, a actului juridic şi efectelor sale, şi ţinându-se seama că legile menţionate au fost abrogate, interdicţia respectivă nu mai funcţionează şi, deci, constituirea dreptului de superficie a devenit admisibilă, dând efect forţei obligatorii a contractului.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Drept de superficie Constituire Admisibilitate
