C.A. Braşov, sentinţa nr. 125 din 30 noiembrie 1995
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 44/1994, este văduvă de război soţia supravieţuitoare a celui decedat pe front, în prizonierat sau ca urmare a rănilor ori bolilor contractate pe front sau prizonierat, iar dovada situaţiei respective se face pe bază de documente. Singura controversă ivită în cauză între părţi priveşte inexistenţa unor acte din care să rezulte că boala care a provocat moartea soţului reclamantei (silicoză pulmonară) a fost contractată în timpul prizonieratului. S-a reţinut, prin sentinţă, că exigenţa textului, referitoare la dovedirea pe bază de documente a împrejurării creatoare a calităţii pretinse de reclamantă, are în vedere semnificaţia probatorie a actelor prezentate şi nu învestirea lor cu atribute decizorii exclusive privind stabilirea acestei calităţi. În consecinţă, în ipoteza imperfecţiunii documentelor prezentate, dar care au configuraţia juridică a unui început de dovadă scrisă, devine posibilă completarea acestora cu alte mijloace de probă, inclusiv martori şi prezumţii simple. În speţă, din coroborarea dovezilor administrate a rezultat că fostul soţ al reclamantei a fost constituit în prizonier la data de 27 august 1944 şi a desfăşurat până la 1 decembrie 1955 munci în lagărele din Volgograd şi Sverdlovsk, localităţi cunoscute ca centre miniere şi metalurgice (fiind condamnat de o instanţă militară sovietică la 25 de ani de lagăre de muncă corecţională pentru faptul că a arestat, în calitatea sa de jandarm, 10 activişti sovietici, condamnaţi de instanţele române) iar când a revenit în ţară era bolnav, decedând în anul 1957, cauza determinantă a decesului fiind silicoza pulmonară, produsă de inhalarea pulberilor conţinând bioxid de siliciu, care determină scleroza extinsă a plămânilor, ce afectează în special pe muncitorii care lucrează în condiţii improprii într-o atmosferă cu praf. S-a conchis că împrejurările certe menţionate, fac dovada deplină a contractării bolii în timpul prizonieratului, iar absenţa unei constatări medicale a bolii la data revenirii fostului soţ al reclamantei în ţară nu este de natură a infirma această concluzie şi, drept urmare, s-a constatat că refuzul pârâtei de a-i recunoaşte reclamantei calitatea de văduvă de război este nejustificat.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Stabilirea calităţii de văduvă de război Regim probator
