T.V.A. CONDIŢIONAREA DREPTULUI DE DEDUCERE, DE ÎNREGISTRAREA AGENTULUI ECONOMIC CA PLĂTITOR DE T.V.A.
| Comentarii |
|
T.V.A. CONDIŢIONAREA DREPTULUI DE DEDUCERE, DEÎNREGISTRAREA AGENTULUI ECONOMIC CA PLĂTITORDE T.V.A.- art. 18 din O.U.G. nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată,- art. 23 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoareaadăugată,- art. 145 şi urm. Cod fiscal(Notă: O.U.G. nr. 17/2000 şi Lega nr. 345/2002 au fost abrogate, în prezent taxa pe valoareaadăugată fiind reglementată prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal)
Pentru a beneficia de dreptul de deducere, potrivit reglementărilor învigoare în perioada 2001-2006, prima cerinţă care trebuia îndeplinită de cătreagentul economic era aceea de a-şi dovedi calitatea de persoană înregistrată ca plătitorde T.V.A.
În absenţa unei astfel de înregistrări, dreptul de deducere nu poate fiacordat, fapt care rezultă din interpretarea art. 18 din O.U.G. nr. 17/2000, în art.23 din Legea nr. 345/2002 şi în art. 145 şi urm. din Codul fiscal, fiind fărărelevanţă faptul că agentul economic a plătit, iar organele fiscale au încasat sumelevărsate ca T.V.A.
(Curtea de Apel Piteşti - s.c.c.a.f., decizia nr. 527/R-C/ 16 mai2008)
Prin sentinţa nr.239/2008, Tribunalul Vâlcea a admis înparte acţiunea reclamantei SC U.I. SRL formulată în contradictoriu cuD.G.F.P. V şi A.F.P. B şi a anulat actele contestate pentru suma de48.448 lei, menţinându-le pentru 4.408 lei., cu 1.200 lei cheltuieli dejudecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că organele deinspecţie au constatat că reclamanta s-a comportat începând cu luna mai1999 ca plătitoare de T.V.A. şi în mod greşit organul fiscal a primit şi aînregistrat deconturile de T.V.A. fără a atrage atenţia asupra inexistenţeideclaraţiei la care obliga legea, nerealizând o îndrumare a contribuabililorşi ignorând rolul activ pe care se impunea să-l aibă.
În aceste condiţii, aşa cum a reţinut şi expertul contabil,T.V.A.- ul suplimentar în sumă de 51.262.351 lei nu este datorat de cătrepetentă, concluzie susţinută de faptul că era îndreptăţită să colectezeT.V.A., întrucât şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege.
Nici T.V.A.- ul suplimentar calculat nu este datorat de vremece au fost primite şi înregistrate deconturile depuse, iar suma de2.794.118 lei neînregistrată ca T.V.A. al monetarului, nu este datoratăpentru că acest monetar a fost completat în mod eronat, nefiind nevoiesă fie înregistrat în contabilitate.
Este datorată însă suma de 1.625.036 lei reprezentând TVApentru anumite bonuri fiscale de aprovizionare carburanţi auto, pe carenu sunt înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare alautovehiculului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Vâlcea,criticând-o pentru motivele prevăzute de art.304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora a susţinut următoarele:
- reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută în modexpres de lege ca la depăşirea plafonului legal să formuleze declaraţiepentru a fi luată în evidenţă ca plătitor de taxă pe valoare adăugată. Înabsenţa unei astfel de declaraţii, nu se poate beneficia de facilitateaplătitorului, iar interpretarea pe care instanţa o dă dispoziţiilor art.7 dinCodul de procedură fiscală este greşită;
- dreptul de deducere nu poate fi exercitat decât de persoanaimpozabilă înregistrată ca plătitor de T.V.A. şi aceasta în condiţiile expresprevăzute de actele normative speciale;
- raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, de altfelinutil soluţionării pricinii, în care se punea problema pronunţării asupraunei chestiuni de drept, nu a răspuns obiectivelor fixate de instanţă.
Examinând criticile formulate se constată că ele suntfondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Soluţionarea prezentei pricini se impune a fi făcută cuobservarea în principal a aspectelor contestate de către reclamant atât înacţiunea cu care a investit instanţa, cât şi în contestaţia adresată organelorfiscale, cele două având, de altfel, un conţinut aproape identic.
În esenţă susţinerea reclamantului-intimat este aceea căaplicarea dispoziţiilor legale privind taxa pe valoare adăugată trebuie să sefacă ţinându-se seama de faptul că în perioada ianuarie 2001-martie 2006a plătit T.V.A. deşi nu se înregistrase la categoria persoanelor impozabilecu această datorie fiscală, ceea ce constituie, în mare măsură, un aspect devinovăţie a A.F.P. B..
Nicăieri în conţinutul celor două sesizări nu se contestămodul de calcul al cheltuielilor fiscale reţinute ca fiind datorate de cătreagentul economic prin raportul de inspecţie, aşa încât erau total lipsite desuport obiectivele fixate pentru raportul de expertiză (fila 77), obiectiveîncuviinţate în mare parte de către instanţă în şedinţa din 4 septembrie2007.
Aşa cum de altfel se susţine în recurs, în cadrul procesualconstituit, raportul de expertiză contabilă reprezintă o probă inutilă.Singurul aspect contestat era - nu întinderea obligaţiilor - ci dreptul pecare îl are sau nu agentul economic, neînregistrat ca plătitor de T.V.A.dar care în fapt face astfel de plăţi.
Dreptul pretins este acela de deducere, drept recunoscut înart. 18 din O.U.G. nr. 17/2000, în art. 23 din Legea nr. 345/2002 şi înart. 145 şi urm. din Codul fiscal.
Toate dispoziţiile legale precitate condiţionează dreptul dededucere de înregistrare a agentului economic ca plătitor de T.V.A.
Atâta vreme cât comerciantul nu s-a înregistrat ca avândcalitatea de persoană impozabilă - plătitoare de T.V.A., acesta nu poatesă exercite dreptul de deducere.
Este total lipsit de relevanţă sub aspectul dreptului dededucere, faptul că i-au fost primite plăţi din această categorie fiscală,atâta vreme cât nu s-a depus o cerere de înregistrare ca plătitor de T.V.A.
Rolul activ pe care trebuie să-l exercite organele fiscale nutrebuie transformat într-o obligaţie de îndrumare a activităţii agenţiloreconomici, în sensul de consiliere a acestora. Nu se poate admite casancţiunea pentru neformularea unei cereri de către agentul economic,singurul în sarcina căruia este stabilită de către legiuitor obligaţia, să fietransferată în patrimoniul organului fiscal a cărei atribuţie principală subacest aspect este aceea de a primi şi înregistra solicitarea formulată.
Aşa cum s-a arătat mai sus, pentru a beneficia de dreptul dededucere, potrivit reglementărilor în vigoare în perioada 2001-2006,prima cerinţă care trebuia îndeplinită de către agentul economic era aceeade a-şi dovedi calitatea de persoană înregistrată ca plătitor de T.V.A.
În absenţa unei astfel de înregistrări singura statuare care seimpune este aceea că dreptul de deducere nu poate fi acordat.
Faţă de această concluzie şi observând că nu s-au contestatcalculele şi întinderea obligaţiilor stabilite de organele fiscale urmează a sereţine că începând cu ianuarie 2001 şi până în august 2006, reclamanta -intimată datora T.V.A. în sumă de 63.044 lei din care achitase suma de29.387 lei, rămânând de plătit 33.657 lei, sumă compusă din T.V.A. dinevidenţă de 2.509 lei şi T.V.A. debit suplimentar de 31.848 lei (fila 37).La suma de 33.657 lei se calculează accesoriile reprezentând penalităţi şidobânzi plus majorări (fila 47), ajungând la un total de 52.856 lei.
Aceste calcule sunt determinate, pe de o parte, deraţionamentul mai sus exprimat potrivit căruia agentul economic nu eraîndreptăţit să deducă T.V.A., aşa încât deducerile operate nu pot fi avuteîn vedere la calculul obligaţiei fiscale, iar pe de altă parte, se impune a fiachitată diferenţa de T.V.A. calculată de organul de control şi plătitănumai în parte de agentul economic.Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este fondat şi înbaza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi admis, iar în fondmodificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii.
| ← ACHIZIŢII PUBLICE. MOMENTUL DE LA CARE CURGE TERMENUL DE... | PROCEDURA INSOLVENŢEI. CERERE FORMULATĂ DE LICHIDATORUL... → |
|---|
