Uzucapiune Bun indiviz Intervertirea titlului posesiei Inaplicabilitatea interdicţiei prevăzute de Legile nr 58 şi 59 din 1974
| Comentarii |
|
Uzucapiune Bun indiviz Intervertirea titlului posesiei Inaplicabilitatea interdicţiei prevăzute de Legile nr 58 şi 59 din 1974
C.A. Braşov, decizia nr. 477 din 9 iulie 1997
a) Prin sentinţa primei instanţe, confirmată în apel, nu s-a abordat fondul cauzei, reţinându-se, pe de o parte, că posesia exercitată asupra unui imobil aflat în stare de indiviziune nu este o posesie sub nume de proprietar, obligatorie pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune iar, pe de altă parte, că, în situaţia dată, singura acţiune pe care o puteau formula reclamanţii era acţiunea de partaj. Instanţa de apel era îndatorată a observa împrejurarea că, deşi, în principiu, posesia exercitată asupra unui bun indiviz nu este o posesie utilă, în sensul legii, reclamanţii au invocat exclusivitatea posesiei începând cu 1 octombrie 1964, indicând toate elementele care justifică această invocare şi care trebuiau verificate spre a se putea aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei pretenţiilor reclamanţilor. O asemenea investigaţie era indispensabilă spre a se vedea dacă, în circumstanţele concrete menţionate de reclamanţi, nu s-a produs o intervertire de fapt în modul de folosire a imobilelor, de natură a transforma simpla deţinere a bunului în posesie utilă care, exercitată în termenul prevăzut de lege, justifică dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
b) Instanţa de apel a mai reţinut, fără a o pune în discuţia părţilor, interdicţia de a dobândi terenuri prin uzucapiune, conform dispoziţiilor Legilor nr. 58 şi nr. 59/1974, în raport cu faptul că până la intrarea în vigoare a acestor legi nu se împlinise termenul de 30 de ani de posesie utilă.
În recurs s-a reţinut că este inexact că prin legile menţionate s-a consacrat o interdicţie de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune, interdicţia referindu-se la transmiterea dreptului de proprietate prin act juridic, iar uzucapiunea nu are o asemenea semnificaţie. Esenţială este, însă, împrejurarea că dispoziţiile respective au fost abrogate şi, deci, în prezent, nici o interdicţie nu mai este operantă. În această situaţie, dacă se face dovada unei posesii utile de 30 de ani, în condiţiile Codul civil (posesia sub nume de proprietar constituind o stare de fapt care se exercită ca atare chiar dacă, într-un anumit cadru legislativ, ea nu ar putea legitima uzucapiunea) acţiunea nu poate fi respinsă prin invocarea legislaţiei abrogate, întrucât la împlinirea termenului legal pentru uzucapiune sunt îndeplinite condiţiile legale aplicabile în materie, dacă faptul posesiunii, ca fundament al uzucapiunii, este demonstrat.
| ← Cerere de revizuire Inadmisibilitate Competenţă | Adopţie încuviinţată de o instanţă străină. Cerere de... → |
|---|
