Decizia civilă nr. 14/2013. Actiune in constatare

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 14/R/2013

Ședința publică din data de 18 septembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:

M. -C. V.

JUDECĂTORI:

ANA I.

C. -M. CONȚ

GREFIER:

M. -L. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții A. H., V.

A., V. A., M. A., M. D., împotriva deciziei civile nr. 13 din 19 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._, privind și pe pârâții Ș. R., Ș. I., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților-recurenți A. H., V. A., V. A., M.

A., M. D., avocat Criste I. -T., în substituirea d-lui avocat M. covits R. -Iosif lipsă fiind restul părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților-recurenți A. H., V. A., V. A., M.

1. , M. D., avocat Criste I. -T., în substituirea d-lui avocat M. covits R. -Iosif și reprezentantul pârâților-intimați Ș. R. și Șereban I., avocat Vlasiu Remus.

   Procedura de citare este legal îndeplinită.

   S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 14 august 2013, pârâții-intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate și a sentinței pronunțată de prima instanță, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței anexate. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamanților-recurenți.

   Reprezentanta reclamanților-recurenți depune la dosar delegația de substituire, și dovada achitării taxelor judiciare de timbru, aferente recursului, conform mențiunilor din citație.

   Recursul este legal timbrat cu 13,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.

   Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

   Reprezentanta reclamanților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și în consecință schimbarea sentinței pronunțată de prima instanță în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Arată că nu este de acord cu

   concluziile instanței de apel, câtă vreme instanța de fond a reținut în mod expres inexistența dreptului de servitute în motivarea soluției de respingere a acțiunii. De asemenea nu este de acord cu faptul că existența sau nu a unui drept de servitute nu prezintă relevanță în cauză. În opinia sa, existența dreptului de servitute instituit în favoarea terenului proprietatea exclusivă a pârâților prezintă relevanță, întrucât au făcut dovada faptului că pârâții au acces la teren prin altă parte, iar nu pe proprietatea comună a celor 11 proprietari ai caselor înșiruite. Cu toate acestea, pârâții, sfidând dreptul de proprietate a celor 11 proprietari, folosesc aleea acestora, întrucât le este mai comod, pentru a-și asigura accesul la terenul nou cumpărat, deși accesul la acesta se face pe o altă cale.

   S-a susținut de către instanța de apel faptul că instanța de fond ar fi interpretat greșit conținutul adresei nr. 15762/431/_ emisă de Direcția de Urbanism și Dezvoltare Urbană din cadrul Primăriei Municipiului C. -N.

   . Nu sunt de acord cu această susținere, deoarece din conținutul acestei adrese rezultă cu claritate faptul că în cazul în care accesul se va face pe drumul cu nr. top_ /12 se va cere acordul notarial al proprietarilor caselor familiale înșiruite. Astfel, pentru ca accesul pe parcela de 429 mp să se facă pe drumul comun, este necesar acordul tuturor proprietarilor, coproprietarilor caselor înșiruite, aspect confirmat de o autoritate publică. Deși printre coproprietarii caselor familiale se află și pârâții, aceștia nu sunt singurii coproprietari ai drumului comun, însă sunt singurii care-i dau această destinație

   Instanța de apel în mod greșit a reținut inexistența unui prejudiciu. Nu este reală această susținere, întrucât dacă reclamanții-recurenți dacă ar fi de acord cu schimbarea destinației inițiale a aleii, ar suferii prejudicii grave, deoarece pârâții și-au exprimat dorința ca în viitor să construiască o casă pe acea parcelă, ceea ce ar presupune că pe alee ar avea acces mașini mari, cum ar fi basculante și camioane cu materiale de construcții, utilaje, buldozere, excavatoare, care vor distruge aleea și spațiul de joacă pentru copii. Și chiar dacă nu ar exista un prejudiciu, reclamanții-recurenți nu sunt obligați să permită accesul pe aleea privată, atâta timp cât există n drept de servitute constituit în alt loc.

   Pentru aceste motive, precum și pentru cele invocate în scris, solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.

   Reprezentantul pârâților-intimați arată că susține întâmpinarea depusă la dosar și-și menține punctul de vedere exprimat la fond și în apel, solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată. Arată că în speță este vorba despre o constatare și despre un pretins prejudiciu, astfel că nu se poate vorbi despre servituți câtă vreme instanța de fond nu a fost investită cu un astfel de capăt de cerere. În speță nu s-a pus problema unui drept de servitute, nu există nicăieri menționat că acest drum deservește doar cele 11 case înșiruite, și nu există nici un prejudiciu. În opinia sa, cauza a fost în mod corect soluționată, motiv pentru care se impune respingerea recursului.

   Curtea reține cauza în pronunțare.

   C U R T E A

   Prin Sentința civilă nr. 21677 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. , a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamanților Aljwabra H., V. A. și V. A., M. A. Și M. D.

   formulată în contradictoriu cu pârâții Ș. R. Sorin și Ș. I. ; au fost obligați reclamanții la plata către pârâți a sumei de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

   Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

   Potrivit cărții funciare nr. 1. C. -N. pârâții Ș. R. Sorin și Ș.

   I. sunt proprietari ai terenului în suprafață de 209 mp situat pe str. C.

2. nr.12G și a casei 7, având nr. cadastral_ /7, aceștia devenind proprietari în baza unui contract de vânzare cumpărare autentificat de BNP Mureșan D. la data de_ .

Potrivit cărții funciare nr.1. C. -N., pârâții sunt și proprietari ai imobilului cu nr. cadastral_ /12 cu destinația de "drum";, având o cotă parte ideală de 48/528 parte .

Construcția pârâților situată pe str. C. B. nr.12G face parte dintr-un ansamblu de 11 case înșiruite, numerotate de la 12A la 12I, reclamanții fiind proprietarii caselor de la nr.12A, 12F și 12I. Acest aspect nu a fost contestat de către pârâți.

De la numitul C. N. atât reclamanții, cât și pârâții au cumpărat construcțiile și drumul aferent acestora în suprafață de 528 mp.

La data de_ pârâții Ș. R. Sorin și Ș. I. cumpără de la numiții P. I. n și Chețan M. -D. printr-un contract autentificat de către BNP C. M. L. terenul în suprafață de 429 mp înscris în cartea funciară 2., nr. cad.2., care era grevat de un drept de servitute de trecere auto și pietonală, pe o porțiune de imobil, în favoarea imobilului cu nr. cad.2. înscris în cartea funciară 2. C. -N. .

Terenul în suprafață de 429 mp provine dintr-o dezmembrare pe care foștii proprietari, P. I. n, Chețan M. -D. și N. Ciurbă Codruț C. și N. Ciurbă R. L. au efectuat-o prin actul de lotizare și ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. M. L., la data de_ prin care s-au format trei loturi: nr. cadastral 2., nr. cadastral 2. și nr. cadastral nr.2., iar în favoarea terenului cu nr. cadastral 2. s-a instituit cu titlu oneros un drept de servitute în defavoarea terenurilor cu nr. cadastrale 2. și nr.2. (f.141-145). Această lotizare s-a efectuat pe baza documentației cadastrale din_ avizată de OCPI C. .

Potrivit autorizațiilor de construire nr.3926 din 2001 și nr.1664 din 2003 și a certificatelor de urbanism aferente, numiților P. I. n și Chețan M.

D. li s-a permis să efectueze un gard de împrejmuire a proprietății, gard format din panouri transparente, din plasă de sârmă pe stâlpi, cu porți de acces metalice.

Acest gard se află pe mejdia dintre terenul în suprafață de 528 mp cu destinația de drum, aferent celor 11 case înșiruite și terenul cu nr. cadastrale 2., 2. și 2., deci inclusiv terenul în suprafață de 429 mp (nr. cadastral 2. ) cumpărat de către pârâți .

Pentru a avea acces la terenul în suprafață de 429 mp, la data de _

, pârâții au demontat cu acordul proprietarului P. I. n o parte din gardul aflat pe mejdie și au montat o ușă și o poartă mobile.

Reclamanții au solicitat instanței să constate că drumul în suprafață de 528 mp este destinat să deservească numai cele 11 case înșiruite, că există o coproprietate forțată asupra acestuia, că destinația sa nu i se poate schimba fără acordul celorlalți coproprietari, solicitând ca pârâții să aducă gardul la starea inițială.

Din modalitatea în care s-a făcut motivarea și din interogatoriul reclamanților, instanța a reținut că, în esență, aceștia sunt nemulțumiți pentru că se exercită în fapt un drept de servitute pe drum, fără acordul tuturor, aspect care le aduce prejudicii și că pârâții au obligația de a cere un drept de trecere de la vânzătorul terenului de 429 mp, în fapt existând pentru acesta deja instituit un drept de servitute.

În ceea ce privește legea civilă aplicabilă în timp, instanța a reținut că terenul în suprafață de 429 mp a devenit "loc înfundat"; anterior intrării în vigoare a noului cod civil, iar montarea porții s-a făcut ulterior intrării în vigoare a noului cod civil.

Prin art.6 alin.1 Noul cod civil se stabilește regula neretroactivității legii noi, cu excepția alin.6 în care se arată situațiile în care legea veche nu are efecte ultraactive: dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate (…) din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

În consecință, având în vedere că în speță, este vorba de raporturi de vecinătate și de proprietate, cu toate că situația juridică s-a născut sub legea veche, respectiv terenul în suprafață de 429 mp a devenit loc înfundat prin diverse acte de lotizare și ulterior de vânzare, instanța a făcut aplicarea prevederilor legii noi, ale noului cod civil, fiind vorba de raporturi de vecinătate și de proprietate.

După cum în mod corect au indicat reclamanții, terenul în suprafață de 528 mp este în coproprietatea forțată a proprietarilor celor 11 case înșiruite care au fost gândite ca un ansamblu constructiv, drumul aferent acestora deservind cele 11 case. Ca atare, acestui teren îi sunt aplicabile dispozițiile art. 647 alin.1 și 2 noul cod civil.

Reclamanții nu au făcut dovada că prin fapta pârâților care au deschis o poartă în gard, li s-a produs un prejudiciu în ceea ce privește folosința drumului. Acestuia nu i s-a schimbat destinația, fiind folosit în continuare cu titlu de drum de toți coproprietarii.

În urma interogatoriului luat reclamanților, aceștia au învederat instanței că prin folosirea drumului de către pârâți pentru a avea acces și la terenul în suprafață de 429 mp, valoarea proprietății lor a scăzut, fiindu-le teamă că în viitor pârâții vor construi sau vor vinde terenul unor terți care vor construi o construcție pe acel teren, ceea ce ar presupune disconfort, inclusiv prin distrugerea drumului.

Astfel, în interogatoriile administrate în fața instanței de judecată reclamanții au afirmat că se consideră prejudiciați sub 2 aspecte: "drumul este proprietate comună și toate cheltuielile referitoare la acesta se suportă de coproprietari; dacă în viitor s-ar construi pe parcela de 429 mp., drumul ar fi folosit de alte persoane care nu sunt proprietare ale drumului"; (interogatoriul administrat reclamantului V. A. ). A se vedea de asemenea interogatoriul administrat reclamantei M. D. care în principiu invocă

o prejudiciere adusă prin posibilitatea înstrăinării parcelei cu suprafața de 429 mp. unui terț care ar urma să construiască un bloc pe acest teren sau răspunsul reclamantului M. A. care menționează faptul că prin instituirea unei servituți de fapt valoarea imobilului aflat în proprietatea sa ar scădea.

Prin urmare, reclamanții au promovat în primul rând această acțiune împotriva pârâților pentru a preîntâmpina un eventual prejudiciu, viitor și incert. Ei nu au stabilit care este prejudiciul prezent și nu au putut stabili în ce modalitate s-a schimbat destinația drumului, în condițiile în care acesta este folosit în continuare ca și cale de acces.

Este adevărat că alta ar fi fost situația în care terenul de 429 mp ar fi fost achiziționat de terțe persoane și ar fi folosit drumul ca și cale de acces la acel teren. Ar fi fost necesar acordul coproprietarilor drumului, respectiv a reclamanților și pârâților pentru acest drept de trecere.

Utilizarea respectivului drum de către pârâți atât pentru accesul la casa familială situată pe str. C. B., nr. 12, cât și pentru accesul la terenul în suprafață de 429 mp. nu restricționează exercitarea simultană și concurentă a dreptului celorlalți coproprietari de a utiliza respectivul drum.

Terenul înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. cadastral_ /12 are destinația de drum. Prin utilizarea acestui imobil și pentru accesul la terenul de 429 mp reclamanții nu schimbă destinația imobilului, care continuă să rămână drum de acces. Imobilul respectiv a fost înscris în CF cu specificația de drum aflat în coproprietate, nu ca spațiu de joacă pentru copii. Pe de altă parte, respectivul imobil nu a fost înscris în CF ca drum de acces exclusiv pentru cele 11 case înșiruite, ci ca drum, aflat în coproprietate.

Ca urmare, instanța a apreciat că fapta pârâților coproprietari ai drumului, de a deschide o poartă în gardul aflat pe mejdie, ar putea fi analizată din perspectiva abuzului de drept, din perspectiva art. 660 alin. 1 C civil.

După cum a reieșit din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarația martorului P. I. n, gardul care desparte proprietățile nu aparține reclamanților și pârâților, ci numiților P. I. n și Chețan M. D. .

Văzută din perspectiva abuzului de drept, cu referire chiar la prevederile art. 630 alin.1 noul cod civil, instanța a reținut că pârâții dețin o cotă parte ideală din terenul în suprafață de 528 mp cu destinația de drum, că drumul de acces este folosit în continuare ca și drum, iar terenul în suprafață de 429 mp se află situat în fața casei acestora, fără a se produce vreo modificare a drumului de către pârâți.

Cu toate că reclamanții au acreditat ideea că pentru terenul în suprafață de 429 mp există deja instituit un drept de servitute peste terenul cu nr. cadastral nr.2., instanța a remarcat că acest drept de servitute nu a fost instituit în favoarea terenului cu nr. cadastral 2., ci în defavoarea sa, iar mai mult, acesta nu respectă dimensiunile standard de trecere, fiind și în curs de desființare.

Cu toate că prin adresa nr. 157652/431/_ s-a comunicat reclamanților de către Direcția Urbanism și Dezvoltare Urbană din cadrul Primăriei că în certificatul de urbanism emis pentru pârâți s-a solicitat ca pentru situația în care se va face accesul pe drumul cu nr. topo_ /12 se va cere acordul notarial al proprietarilor caselor familiale înșiruite, construite în baza unui studiu aprobat conform HCL nr.525/2005, instanța

a reținut că acest acord este necesar pentru obținerea autorizației de construire de către pârâți. Or, printre coproprietarii caselor familiale se află și pârâții.

Ca atare, din perspectiva legislației în construcții ar fi permisă dobândirea de către pârâți a unei autorizații de construire pe terenul în suprafață de 429 mp și pentru edificarea sau modificarea unui gard, cu respectarea dispozițiilor acestei legi.

Faptul că reclamanții au învederat opoziția lor raportat la fapta pârâților, invocând prejudicii inexistente, este de natură a încălca inclusiv prevederile legislației în construcții, exercitând chiar aceștia un abuz de drept. Instanța apreciază că pârâților le-ar reveni obligația de a contribui la despăgubirea reclamanților numai în măsura în care s-ar produce cu adevărat un prejudiciu cert și evaluabil.

Câtă vreme reclamanții nu au justificat un prejudiciu cert, real, existent cu privire la deschiderea porții în gardul de pe mejdie, cât și cu privire la un prejudiciu produs prin distrugerea drumului coproprietate forțată, instanța a constatat că acțiunea acestora este neîntemeiată, iar în temeiul art.1169 vechiul cod civil, instanța a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, iar la termenul de judecată din data de_ tribunalul a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel, raportat la obiectul acțiunii și în temeiul art.282¹C.pr.civ.

Prin decizia civilă nr. 131/A/_ a T. ului C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. H., V. A., V. A., M.

1. , M. D. împotriva Sentinței civile nr. 21677 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută.

   Au fost obligați apelanții să plătească intimatului Ș. R. suma de 1860 lei, cheltuieli de judecată în apel.

   Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

   Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.

   Prin prezentul demers judiciar, reclamanții apelanți au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ș. R. și Ș. I., să se constatate că, în privința pârâților, terenul din CF 1. C. -N. cu nr. cad_ /12 are destinația de drum exclusiv în ceea ce privește accesul la imobilul construcție și terenul proprietatea acestora, situate în C. -N., str. C.

2. nr.12G; să se dispună obligarea pârâților să aducă la starea inițială gardul proprietatea comună situat pe terenul din CF 1. C. -N. nr. cad_ /12 ce delimitează proprietatea comună a părților de terenul proprietatea exclusivă a pârâților din CF 2. din C. -N. nr. cad 2. .

   În motivarea cererii s-a susținut, în esență, că terenul din CF 1. C.

   -N. cu nr. cad_ /12 se află în coproprietatea lor și a pârâților, fiind folosit ca drum de acces la casele înșiruite a căror proprietari exclusivi sunt.

   Pârâții sunt proprietari exclusivi și ai terenului înscris CF 2. din C. -N. cu nr. cad 2., care era delimitat de terenul cu nr. cad_ /12 printr- un gard, demontând o porțiune din acesta și montând în loc o poartă. În acest fel, pârâții au obținut acces la drumul public pentru terenul cu nr. cad

   2., pe terenul aflat în coproprietate. În consecință, apelanții au contestat dreptul pârâților de a folosi terenul cu nr. cad_ /12 ca și cale de acces la terenul cu nr. cad 2., considerând că accesul trebuie limitat doar la casa pârâților.

   T. ul a apreciat că prima critică din apel, vizand greșita reținere de către instanța de fond a faptului că în favoarea terenului paraților, în suprafață de 429 mp. cu nr. cadastral 2., nu este instituit un drept de servitute ,chiar reală de ar fi nu poate fi primită, raportat la obiectul acțiunii promovate de reclamanți.

   Astfel, existența sau nu a unui drept de servitute ce ar oferi acestei parcele acces la calea publică, nu prezintă relevanță din perspectiva acțiunii cu care instanța a fost investită, întrucât motivul invocat de reclamanți s-a referit exclusiv la prejudicierea lor prin folosirea abuzivă, fără drept, de către intimați, a căii de acces înscrisă în nr. CF 1. C. -N. cu nr. cad _

   /12.

   Acțiunea dedusă judecății nu are ca obiect desființarea unei servituți instituite în favoarea imobilului intimaților, argumentat de împrejurarea că, în favoarea aceluiași imobil, ar fi fost constituit anterior un alt drept de servitute. Ea vizează constatarea faptului că drumul de acces deservește exclusiv ansamblul de 11 case înșiruite astfel încât, modul de exercitare a folosinței acestuia de către intimați, respectiv și ca acces la terenul in suprafață de 429 mp., ar fi cauzator de prejudicii, obiect în raport de care, critica formulată apare ca lipsită de relevanță.

   Pentru aceleași considerente nu a putut fi reținută nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 617, art. 618 NCC privind exercitarea dreptului de trecere, instanța nefiind investită cu o astfel de cerere, de instituire sau de îngrădire a unui drept de trecere, ci așa cum s-a arătat, de constatare a faptului că în privința pârâților, terenul din CF 1.

3. -N. cu nr. cad_ /12 are destinația de drum exclusiv în ceea ce privește accesul la imobilul construcție și terenul proprietatea acestora, situate în C. -N., str. C. B. nr.12G, prima instanță pronunțându- se așadar, în limitele investirii sale.

   In plus, intimații sunt coproprietari asupra parcelei cu nr. cad _

   /12 având destinația drum, și ca atare, sunt îndreptățiți să exercite atributele conferite de acest drept, inclusiv atributul de folosință.

   În ce privește adresa nr.157652/431/_ emisă de Direcția Urbanism și Dezvoltare Urbană din cadrul Primăriei Municipiului C. -N., contrar susținerilor apelanților, instanța de fond a apreciat în mod corect conținutul acesteia și anume că, acordul tuturor proprietarilor caselor familiale edificate în baza studiului aprobat conform HCL nr.525/2005, este necesar în vederea obținerii de către parați a unei autorizații de construire. Drept urmare, în situația în care aceștia vor intenționa să edifice o construcție pe terenul proprietatea lor, în suprafață de 429 mp. cu nr. cadastral 27552, ori să construiască un gard,iar accesul la aceste construcții să se realizeze de pe parcela drum cu nr. top_ /12, vor fi ținuți să obțină acest acord, al tuturor coproprietarilor.

   Pe de altă parte, tribunalul a reținut, în acord cu prima instanță, că apelanții nu au făcut dovada unui prejudiciu cauzat de intimați prin folosirea, la acest moment, a drumului cu nr. top_ /12 și pentru accesul la terenul în suprafață de 429 mp.

   Astfel, pentru considerentele anterior arătate, din punct de vedere legal, acordul celorlalți proprietari la folosirea de către parați a acestui drum ca și cale de acces către imobilul cu nr. cadastral 2., se va impune doar în situația în care intimații vor intenționa să edifice o construcție pe această parcelă, astfel încat pană la momentul respectiv nu se pune problema încălcării vreunei dispoziții legale, critica apelanților nefiind întemeiată sub acest aspect .

   În plus, apelanții nu au fost în măsură să justifice existența vreunui prejudiciu concret, cert și actual, decurgând din folosirea de către parați la acest moment,a drumului, ca acces și către imobilul deținut în proprietate exclusivă, în suprafață de 429 mp. cu nr. cadastral 2., limitându-se doar la afirmarea unui atare prejudiciu .

   Ori, simpla afirmație a apelanților, cu privire la existența unui prejudiciu, fără niciun suport probator, nu este în măsură să conducă la admiterea cererii promovate.

   Contrar susținerilor apelanților, așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii atacate, prima instanță a analizat incidența în speță, a dispozițiilor art.647 al. 1,2 N.C.C.

   Din perspectiva acestui text legal, raportat la starea de fapt relevată de probațiunea administrată, nu se pune problema de schimbare a destinației drumului,chiar și prin deschiderea în gard, de către intimați, a unei porți de acces către parcela lor în suprafață de 429 mp., întrucât acest drum este folosit în continuare ca atare de către parați, conform destinației inițiale, de cale de acces. Pe de altă parte, prin aceasta nici nu s-a adus atingere drepturilor celorlalți proprietari asupra acestui imobil, proprietari care folosesc în continuare, în același mod și cu aceeași afectațiune, calea de acces, fără ca acest drept al lor să sufere vreo limitare sau îngrădire.

   Faptul că intimații utilizează drumul și pentru parcela cu nr. cadastral 2., nu echivalează cu o modificare a destinației în înțelesul prevederilor anterior citate, aceea de cale de acces.

   Apoi, așa cum rezultă din înscrierile din CF 1. C. -N. imobilul cu nr. top_ /12 are destinația de drum, aflat în coproprietatea deținătorilor caselor din ansamblul de 11 case înșiruite, numerotate de la 12A la 12I pe str. C. B., în niciun caz, loc de joacă pentru copii, așa cum au afirmat apelanții.

   În același timp, nu există nicio mențiune în cuprinsul cărții funciare, cu privire la faptul că acest drum ar deservi exclusiv parcelele celor 11 proprietari de case înșiruite, între care se numără atât cele ale apelanților cat și cea a intimaților.

   O astfel de mențiune nu există nici în cuprinsul contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr. 229/_ de BNP Mureșan D.

   ,prin care intimații au achiziționat atât imobilul teren în suprafață de 209 mp situat pe str. C. B. nr.12G, cat și casa 7, având nr. cadastral _

   /7, precum și cota de 48/528 parte din drumul în litigiu.

   Împrejurarea invocată de apelanți, cum că în viitor li s-ar putea crea un prejudiciu, decurgând din accesul unor utilaje pe drumul comun, în condițiile în care intimații ar edifica o construcție, ori ar înstrăina unor terți terenul în suprafață de 429 mp., nu prezintă relevanță în contextul actual, întrucât presupune o cu totul altă stare de fapt decât cea existentă în

   prezent și ca atare, nu poate fi tranșată pe calea prezentului demers și în raport de obiectul acțiunii deduse judecății .

   Apelanții nu au dovedit, prin nici un mijloc de probă, susținerea din apel referitoare la o pretinsă scădere a valorii imobilelor lor individuale, ca urmare a folosirii, de către intimați, a căii de acces și pentru imobilul teren în suprafață de 429mp.

   1. ul a apreciat de asemenea, că nici prin amplasarea de către intimați a unei porți de deschidere spre parcela cu destinația drum, având nr. top_ /12, coproprietatea părților, în gardul ce delimitează acest drum de terenul în suprafață de 429 mp. proprietatea exclusivă a

      intimaților, nu se creează apelanților vreun prejudiciu.

      Astfel, pe lângă argumentele expuse deja anterior, în sensul că intimații folosesc în continuare acest drum ca atare, conform destinației sale, și fără să îngrădească în vreun fel drepturile simultane și concurente ale apelanților, s-a reținut că nu sunt întemeiate nici susținerile acestora din urmă referitoare la faptul că acest gard ar aparține constructorului celor 11 case înșiruite, C. N., persoană de la care atât parații cat și reclamanții și-au cumpărat imobilele construcții.

      În acest sens, în favoarea acestei persoane nu există vreo autorizație pentru edificarea gardului, spre deosebire de numiții P. I. n și Chețan M.

4. , cei de la care intimații au cumpărat parcela în suprafață de 429 mp. cu nr. cad 2., beneficiari ai autorizațiilor de construire nr.3926/2001 și nr.1664/2003, și a certificatelor de urbanism ce au precedat emiterea acestor autorizații.

   Parații au amplasat poarta cu acordul proprietarului care a edificat gardul, P. I. n, iar faptul că au efectuat, cu încălcarea prevederilor legii, modificări ale acestui gard împrejmuitor, ce desparte proprietatea lor de calea de acces, poate justifica, dacă sunt întrunite toate condițiile legale, antrenarea răspunderii lor contravenționale, însă nu și admiterea prezentului demers. Aceasta întrucât chiar si pentru reținerea unui abuz de drept, se impune a se face dovada îndeplinirii tuturor condițiilor angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa autorului faptei ilicite.

   În speță, chiar dacă s-ar putea aprecia că fapta ilicită a intimaților ar consta în modificarea gardului, prin amplasarea unei porți, în lipsa autorizației prevăzute de lege în acest sens, nu s-a dovedit că această faptă ar determina producerea în patrimoniul apelanților a vreunui prejudiciu, pe de o parte întrucât apelanții nu sunt proprietarii gardului, iar pe de altă parte, dreptul lor, de a folosi la fel ca și pană acum drumul de acces către proprietățile lor, nu a suferit nicio îngrădire, încălcare prin pretinsa faptă

   ilicită a paraților.

   În plus, așa cum corect a reținut prima instanță în raport de probele administrate, inclusiv de depoziția martorei T. L. Ana, autorul apelanților,C. N., de la care aceștia au cumpărat imobilele deținute în prezent, a modificat la randul său gardul împrejmuitor, fără a avea vreo autorizație în acest sens.

   Cum pe seama acestui antreprenor nu a fost emisă nici autorizație în vederea edificării împrejmurii proprietăților, spre deosebire de numiții P. I. n și Chețan M. D. care au deținut astfel de autorizații, coroborat cu

   interogatoriile administrate și depozițiile martorilor audiați, nu se poate reține că gardul ce desparte drumul comun de proprietatea apelanților ar fi proprietatea constructorului C. N., cum eronat susțin apelanții.

   Simpla afirmație a martorei T. L. Ana în sensul că fundația și șipcile gardului au fost montate de C. N., stalpii de beton existand anterior, nu poate conduce la concluzia susținută de apelanți, că gardul ar aparține acestuia, în condițiile în care, pe seama numiților P. I. n și Chețan M. D. au fost emise autorizații de construire pentru gard, prima instanță dând o corectă eficiență și apreciere a probatoriului administrat.

   În acest context, nu se poate impune unor terți, în speță intimații, ca fără acordul proprietarului gardului, să procedeze la modificarea acestuia în sensul dorit de apelanți, respectiv desființarea porții de acces.

   Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea Deciziei civile nr. 131/A/L_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ și în consecință, admiterea apelului și schimbarea Sentinței civile nr. 21677/_ pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._ și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

   S-au solicitat cheltuieli de judecată.

   În motivarea recursului reclamanții au invocat următoarele argumente, grefate pe art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.:

   În opinia lor, pârâții nu au dreptul să folosească aleea privată înscrisă în CF. nr. 1. C. N., nr. cadastral_ /12 ca și cale de acces la terenul de 429 mp, înscris în CF C. N., nr. cadastral 2. . Pârâții au acces pe alee, dar doar la casa proprietate personală, nu și la terenul nou achiziționat de 429 mp.

   Reclamanții recurenți nu sunt de acord cu concluziile instanței de apel atâta timp cât prima instanță a reținut în mod expres inexistența dreptului de servitute în motivarea soluției de respingere a acțiunii.

   De asemenea, nu sunt de acord cu faptul că existența sau nu a unui drept de servitute nu prezintă relevanță în cauză. În opinia lor, existența dreptului de servitute instituit în favoarea terenului proprietatea exclusivă a pârâților prezintă relevanță, întrucât astfel au făcut dovada faptului că pârâții au acces la acel teren prin altă parte, iar nu pe terenul proprietatea comună a celor 11 proprietari ai caselor înșiruite.

   În opinia reclamanților, soluția corectă și legală, este ca drumul în suprafață de 429 mp al pârâților din CF 2. să aibă un drept de servitute pentru accesul la drumul public de pe terenul vânzătorilor, P. I. n și Chețan D., cu nr. cadastral 2. .

   Vânzătorii P. I. n și Chețan M. D. le-au asigurat cumpărătorilor un drept de trecere de la parcela cu nr. cadastral 2. peste parcela cu nr. cadastral 2. Insă pârâții, sfidând dreptul de proprietate al reclamanților, fiindu-le mai comod să folosească aleea lor, trec pe ea pentru a-și asigura accesul la terenul nou cumpărat, deși, accesul se poate face și trebuie să se facă prin alt loc.

   In concluzie, având în vedere că numiții P. I. n și Chețan M. D. au fost proprietarii inițiali ai întregului teren, pe care l-au parcelat în trei loturi (lot 1 nr. cadastral 2. - care le-a rămas acestora, lot 2 nr. cadastral

   2. proprietatea pârâților, lot 3 nr. cadastral 2. proprietatea fam. N. Ciurbă) și având în vedere că au rezultat două parcele înfundate, loturile 2 și

   3, vânzătorii au avut obligația legală de a constitui o servitute de trecere, obligație ce s-a concretizat în constituirea unui drept de servitute de trecere

   • auto și pietonală -, din str. C. B., în favoarea Lotului nr. III, peste Lotul nr. I și Lotul nr. II prin actul de lotizare și ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 218/_ .

     Ulterior, după înstrăinarea lotului nr. 2, numitul P. I. n prin intermediul unui topograf autorizat, a stabilit "Drept de servitute de trecere peste imobilul Lot 1 cu nr. cadastral 2., în favoarea imobilului Lot 2, cu nr. cadastral 2., conform planului cu propunere de dezlipire."

     Prin urmare, pârâții pot și trebuie să-și asigure accesul la drumul public de pe terenul în suprafață de 429 mp, înscris în CF 2. nr. cadastral

     2., trecând peste imobilul înscris în CF 2. nr. cadastral 2., proprietatea numiților P. I. n și Chețan D., nicidecum peste aleea comună.

     Recurenții au criticat și modalitatea în care instanțele de fond au interpretat conținutul Adresei nr. 15762/431/_ emisă de către Direcția Urbanism si Dezvoltare Urbană din cadrul Primăriei Municipiului C. N. .

     Astfel, prin adresa respectivă se arată în mod clar că "în cazul în care accesul se va face pe drum cu nr. topo_ /12 (fapt ce se întâmplă în prezent, acesta fiind si motivul promovării cererii de chemare în judecată) se va cere acordul notarial al proprietarilor caselor familiale înșiruite.

     Prin urmare, faptul că, pentru ca accesul pe parcela de 429 mp să se facă de pe drumul comun este necesar acordul TUTUROR coproprietarilor caselor insiruite este confirmat chiar de către o autoritate publică, respectiv Primăria Municipiului C. N. - Direcția Urbanism și Dezvoltare Urbana, S. Urbanism.

     Chiar dacă printre coproprietarii caselor familiale se află si pârâții, aceștia nu sunt singurii coproprietari ai drumului comun, însă sunt singurii care-i dau această destinație, în dezacord cu toți ceilalți coproprietari.

     1. ul a mai reținut în susținerea soluției sale de respingere a apelului inexistența unui prejudiciu.

Recurenții arată că prejudiciul îl constituie utilizarea în viitor a drumului privat comun, de către pârâți, în vederea transportării unor materiale de construcții, aspect cu care reclamanții nu sunt de acord.

De altfel, chiar presupunând că nu există un prejudiciu, reclamanții nu sunt obligați să permită accesul pe aleea lor privată, atâta timp există un drept de servitute constituit prin alt loc. Nu are nici un fel de relevanță faptul că parații sunt si ei proprietarii drumului comun, deoarece reclamanții nu se opun la folosirea drumului pentru accesul la casa paraților, ci doar la accesul la terenul de 429 mp. Mergând pe raționamentul primei instanțe și al instanței de apel înseamnă că, atâta timp cât parații sunt coproprietari pe drumul comun, îi pot da acestuia destinația pe care o vor ei, prin simplul fapt că sunt coproprietari, fără să tină cont de destinația drumului si dorința celorlalți coproprietari.

Susținerea instanței de apel în sensul că nu s-a schimbat destinația aleii comune, care este folosită în continuare cu titlu de drum de toți coproprietarii, este eronată. Bineînțeles că aleii comune i s-a schimbat destinația. Parcela de 528 mp înscrisă în CF 1. C. -N., nr. cad. 5483/12 si 5484/12 are această destinație - de drum - doar pentru accesul la cele 11 case înșiruite, ea fiind în coproprietatea forțată și perpetuă a

acestor proprietari. Acestei parcele i s-a dat această destinație, de drum de acces la cele 11 case înșiruite prin Actul de comasare, parcelare, înscriere a construcțiilor și contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1212/13.12.206 al BNP Marga A. . Prin acest act, vânzătorul

(constructorul C. N. ) a parcelat construcția edificată (cele 11 case înșiruite), fiecare din cele 11 case primind numere cadastrale noi - numerotate_ /1;_ /2;_ /3 și așa mai departe, până la 11 - iar drumul a primit nr. cadastral nou 5483/12 și 5484/12, chiar și din această numerotare rezultând faptul că drumul a fost constituit și a acordat cumpărătorilor celor 11 case pentru accesul pe acestea, nu pentru altceva.

Prima urmare, din moment ce drumul comun are o destinație - de a folosi la accesul caselor insiruite - folosirea lui în alt scop - pentru accesul la terenul proprietatea exclusivă a paraților - în mod cert i s-a schimbat destinația.

d) Deși instanța de apel reține faptul că prima instanță a analizat incidența în cauză a prevederilor art 647 alin. 1 și 2 din Noul cod civil, referitoare la faptul că drumul comun este un bun aflat în coproprietate forțată si perpetuă, fiind destinat folosinței drumului principal, acest aspect nu corespunde adevărului. Drumul de 528 mp este coproprietatea proprietarilor celor 11 case. Fiind vorba despre drumul prin care se face accesul la case, evident că este vorba despre o coproprietate forțată și perpetuă.

Coproprietatea forțată și perpetuă are ca obiect un bun (bunuri) care sunt folosite în mod permanent de doi sau mai mulți proprietari, neputând fi împărțite. Dacă ar fi împărțite, aceste bunuri ar deveni improprii folosinței căreia i-au fost destinate. Această coproprietate este forțată deoarece există și se menține independent de voința copărtașilor. De asemenea, este și perpetuă datorită scopului sau destinației permanente căreia îi sunt afectate bunurile respective.

Prin faptul că pârâții folosesc drumul comun (bunul accesoriu) pentru a avea acces Ia un alt imobil decât casa de la nr. 12 G (bunul principal), pentru a cărui folosire a fost constituit drumul, se aduce atingere dreptului reclamanților de a folosi bunul și, cel mai important, pârâții nu folosesc bunul accesoriu potrivit destinației sale, adică numai pentru utilizarea bunului principal (pentru care a fost constituit drumul, de constructorul caselor) ci îl folosesc și pentru un alt scop, în complet dezacord cu intereselor celorlalți proprietari de case, care se opun în mod vădit acestei utilizări.

De asemenea, atât prima instanță cât și instanța de apel nesocotesc prevederile art. 618 din Noul Cod civil. Exercitarea dreptului de trecere în situații speciale "Dacă lipsa accesului provine din vânzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi cerută decât celor care au dobândit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea".

In acest caz, pârâții au cumpărat terenul de la numiții P. I. n și Chețan M. D. iar terenul acestora are acces la drumul public, fapt dovedit fără putința de tăgadă de documentația cadastrală înregistrată la OCPI C.

N., prin care se consfințește dreptul de servitute de trecere peste terenul vânzătorilor și în favoarea terenului paraților.

Instanța de apel nu a ținut cont nici de prevederile art. 617 din Noul cod civil, întrucât, în cauză, este evident că fondul căruia i s-ar aduce cele

mai puține prejudicii este terenul fam. P. I. n, acesta fiind deja grevat de o servitute, iar nu terenul coproprietatea părților de 528 mp.

Instanța de apel a preluat susținerile intimaților în sensul că gardul despărțitor dintre cele două proprietăți este proprietatea exclusivă a altor persoane, respectiv P. I. n și Chețan M. D. .

După cum s-a arătat în fața primei instanțe și în fața instanței de apel, gardul în discuție delimitează imobilul în litigiu - drumul comun de 528 mp înscris în C.F. 1. C. N., nr. cadastral_ /12 - și terenul în suprafață de 429 mp înscris în CF 2. C. N., nr. cadastral 2., care aparține exclusiv pârâților.

Instanța de apel nu a analizat nici susținerile reclamanților, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, în sensul că prin demontarea gardului si montarea unei porți, parații încalcă nu doar dreptul lor de proprietate, ci si legea.

Pârâții au executat aceste lucrări la gard fără a deține autorizație de construire. Aceștia nu s-au adresat primăriei pentru obținerea autorizației pentru că nu au absolut nici un drept în baza căruia să solicite demontarea gardului și construirea unei porți, pentru că nu pe acolo se face accesul la terenul lor. Lucrările efectuate sunt nelegale, încalcă prevederile Codului civil și ale Legii 50/1991.

Prin întâmpinarea formulată (f. 13-15), pârâții au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința păstrării in totalitate atât a hotărârii instanței de fond cat st a aceleia de apel, cu obligarea in solidar a recurenților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate in recurs, potrivit chitanței anexate.

Consideră ca nu pot fi incidente in cauza motivele de recurs la care se refera disp. art. 304 pct. 9 din vechiul C. pr. civila, critica adusa hotărârii din apel vizând si aspecte cu care prima instanța nici măcar nu a fost invesita spre soluționare. Este cazul "dreptului de servitute", abordat si analizat in motivele de apel. la punctul "a", in condițiile in care obiectul acțiunii il reprezintă DOAR "constatarea unui drept"; ( petitul 1 ) alături de "obligația de a face" ( pctitul 2 ).

Chiar in ipoteza in care s-ar retine ca dreptul de servitute a fost creat si pentru imobilul pârâților, obiectul acțiunii nu are nicio legătura cu dreptul de servitute iar instanța de fond a soluționat cauza in limitele stricte ale investirii sale.

In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, este real ca pârâții dețin o cota ideala de 48/528-a parte din imobilul înscris in CF nr. 162.865

C. -N., având destinația de "drum" in suprafața de 528 mp., insa nicăieri nu exista stipulata mențiunea ca acest drum ar fi unul ce servește ""exclusiv" pentru accesul la cele 11 case înșiruite, printre care si a lor.

Din planșele si schitele anexate de pârâți la dosar reiese ca in partea stânga a acestui drum, care pornește din str. C. B., se găsesc casele înșiruite, iar in partea dreapta se găsește terenul de 429 mp. înscris in CF nr. 2. C. -N., nr. cadastral 2., pe care numiții P. I. n Si Chetan M.

-D. l-au înstrăinat pârâților prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2639 din data de 22 august 20/11. Casa pârâților se găsește pe terenul de 209 mp. si este intabulata in CF nr. 162.860 C. -N., top. nr._ /7, fiind cumpărata de la vânzătorul C. N. și Soția C. A. -I. .

Nici înainte si nici dupa încheierea contractului de vanzare- cumparare, respectiv contractele reclamanților (aceștia cumpărând proprietățile lor imobiliare de la același vânzător) suprafeței de 528 mp. reprezentând "drum" nu i-a fost impusa destinația exclusiva de acces la case.

Gardul la care fac reclamanții referire constituie proprietatea exclusiva a altor persoane, respectiv a numiților P. I. n si Chetan M. -D. . Acest gard nu a aparținut niciodată vânzătorilor comuni, C. N. și soția C.

A. -L. si prin urmare nu puteau dobandi in cota parte ideala si gardul care separa drumul de 529 mp. de proprietatea numiților P. I. n și Chetan

M. -D. .

În consecință, orice intervenție sub forma unor lucrări de reparații pe care le-ar dori reclamanții sa le facă pârâții, nu pot fi dispuse atâta timp cat nu justifica un drept de proprietate asupra împrejmuirii.

Cat privește prejudiciul pe care reclamanții il invoca si în recurs, are in vedere o situație viitoare, ipotetica si incerta, asa cum conchide si instanța fondului. Pârâții apreciază că din probele dosarului nu a rezultat că ei i-ar fi păgubit sau că îi vor păgubi pe recurenți prin faptul ca folosesc drumul de acces asupra căruia sunt coproprietari alături de reclamanți.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin prezentul demers judiciar, reclamanții apelanți au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ș. R. și Ș. I., să se constatate că, în privința pârâților, terenul din CF 1. C. -N. cu nr. cad_ /12 are destinația de drum exclusiv în ceea ce privește accesul la imobilul construcție și terenul proprietatea acestora, situate în C. -N., str. C.

B. nr.12G; să se dispună obligarea pârâților să aducă la starea inițială gardul proprietatea comună situat pe terenul din CF 1. C. -N. nr cad_ /12 ce delimitează proprietatea comună a părților de terenul proprietatea exclusivă a pârâților din CF 2. din C. -N. nr. cad 2. .

În motivarea cererii s-a susținut, în esență, că terenul din CF 1. C.

-N. cu nr. cad_ /12 se află în coproprietatea lor și a pârâților, fiind folosit ca drum de acces la casele înșiruite a căror proprietari exclusivi sunt.

Pârâții sunt proprietari exclusivi și ai terenului înscris CF 2. din C. -N. cu nr. cad 2., care era delimitat de terenul cu nr. cad_ /12 printr- un gard, demontând o porțiune din acesta și montând în loc o poartă. În acest fel, pârâții au obținut acces la drumul public pentru terenul cu nr. cad

1. , pe terenul aflat în coproprietate. În consecință, apelanții contestă dreptul pârâților de a folosi terenul cu nr. cad_ /12 ca și cale de acces la terenul cu nr. cad 2., considerând că accesul trebuie limitat doar la casa pârâților.

   Instanțele de fond soluționând acțiunea în sensul respingerii, și-au întemeiat soluția pe următoarele argumente principale:

   Lipsa de fundament a primului capăt de cerere raportat la:

   • inexistența unui prejudiciu născut și actual prin folosirea de către pârâți a imobilului în litigiu - a drumului în suprafață de 528 mp - ca și cale de acces și spre terenul proprietatea pârâților în suprafață de 429 mp;

   • inexistența unui capăt de cerere având ca obiect servitute de trecere spre acest teren.

     Lipsa de fundament a celui de-al doilea capăt de cerere raportat la:

   • nejustificarea de către reclamanți a unui prejudiciu cert și real față de fapta pârâților de deschidere a unei porți în gardul de pe mejdie;

   • faptul că gardul de pe mejdie este proprietatea unor alte persoane - numiții P. I. n și Chețan M. D. .

   Curtea apreciază că hotărârile instanțelor de fond se întemeiază pe un probatoriu insuficient, situația de fapt nefiind pe deplin lămurită, astfel încât hotărârea de respingere a acțiunii să fie pe deplin justificată.

   În opinia curții, lipsa clarificării depline a situației de fapt vizează mai multe aspecte:

   1. Destinația imobilului evidențiat în CF 1., nr. cad. 5483/12 și 5484/12, în suprafață de 528 mp, având categoria de folosință drum, respectiv pentru accesul la și de la care imobile către drumul public este afectat;

   2. Dacă pentru imobilul teren în suprafață de 429 mp evidențiat în CF

1. C. -N., nr. cad. 2., proprietate a pârâților, există și o altă cale de acces la și de la drumul public. Sub acest aspect, argumentul instanțelor de fond potrivit căruia instanța nu a fost investită cu o cerere având ca obiect instituirea unei servituți de trecere în favoarea acestui imobil, nu subzistă, în condițiile în care nu reclamanții ar justifica interesul în formularea unei atare cereri;

3. Situația gardului, respectiv a porții care delimitează imobilul evidențiat în CF 1., nr. cad. 5483/12 și 5484/12, în suprafață de 528 mp, având categoria de folosință drum de imobilul proprietatea pârâților - teren în suprafață de 429 mp. Concret, în ce măsură modificarea gardului inițial, pretinsă de reclamanți, afectează drepturile de proprietate ale acestora asupra imobilelor pe care le dețin în proprietate.

Pentru clarificarea acestor aspecte apreciate ca necesare în vederea soluționării cauzei, curtea constată că se impune suplimentarea probațiunii în principal cu o cercetare la fața locului, iar în ipoteza în care instanța nu se va considera lămurită, cu orice alte probe apreciate ca pertinente, concludente și utile.

Impunându-se completarea probațiunii sub aceste aspecte, în vederea pronunțării unei hotărâri pe deplin temeinice și legale, susținută de probe, în temeiul art. 312 alin. 4 Cod proc.civ., recursul reclamanților va fi admis, decizia pronunțată în apel casată și cauza reținută spre rejudecarea pricinii în fond.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de reclamanții A. H., V. A., V. A.

, M. A. și M. D., împotriva deciziei civile nr. 131/A din 19 martie 2013 a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o casează și reține cauza spre rejudecare.

Stabilește termen de judecată pentru data de 16 octombrie 2013, ora 8.30, sala 135 pentru când se vor cita părțile.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

M.

C. V.

ANA I.

C.

-M.

CONȚ

GREFIER

M. -L. T.

Red. MV dact. GC 3 ex/_

Jud. apel: M.Oncică-S., D.I.Tașcă

← Decizia civilă nr. 61/2013. Actiune in constatare		Decizia civilă nr. 132/2013. Actiune in constatare →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Încheierea civilă nr. 31/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 3915/2013. Actiune in constatare Încheierea civilă nr. 277/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 61/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 132/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 1116/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 12/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 4645/2013. Actiune in constatare