Decizia civilă nr. 173/2013. Servitute
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ * cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 173/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din: Președinte: P. M. B.
J. ecător: P. G. G. Președinte: G. Brîndușa
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta B. S. cu domiciliul în Ș., nr. 333, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 196/_
, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect servitute.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T. ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1457/R pronunțată la data de 23 martie 2012 de Curtea de Apel C. a fost admis în parte recursul declarat de pârâtul D. M. și recursul declarat de pârâta D. I., împotriva deciziei civile numărul 238/A/ din_ a T. ui M., pronunțată în dosar numărul_, decizia fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare ca recurs în favoarea T. ui
M. .
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin sentința civilă nr. 196/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată cererea de constituire a servituții de trecere introdusă de reclamanta B. S. în contradictoriu cu pârâții D. I., D. M., D. Anastasia, D. T., B. G. și B. M., născută D., precum și cu intervenienții în interes propriu P. I. și P. M. .
S-a reținut de instanța de fond că reclamanta B. S., a solicitat a se constitui o servitute de trecere, susținând că fondul său - terenul din pct. ";Dolina";, înscris în Titlul de proprietate nr.40317/62/_ (f.5), are caracter de loc înfundat, solicitând a fi stabilite în sarcina sa și despăgubirile cuvenite părților.
S-a solicitat a fi grevat cu servitute de trecere terenul aflat în deținerea paraților D. M. și D. Anastasia (inițial introduși în judecată cu numele de
D. N. și D. N., pe parcursul judecății lămurindu-se aceste atribute de identificare), D. T. - fiul primilor și B. M. și B. G., fiică și ginere al primilor pârâți (f.34).
Sub aspectul cadrului procesual subiectiv, reclamanta nu a justificat calitatea de proprietari in persoana pârâților, dovedind numai calitatea sa de proprietar exclusiv al fondului dominant, dreptul de proprietate asupra acestui fond fiind dobândit pe calea devoluțiunii legale a moștenirii, instanța reținând că reclamanta este moștenitor legal unic al defunctului său tată, COCONIUȚ I.
, decedat la data de_ (f.6-8), căruia i-a fost eliberat Titlu de proprietate nr.40317/62/_, sora reclamantei - PETREUȘ I., fiind renunțătoare la moștenire, conform declarației autentice din_ .
Din apărările formulate de pârâții inițiali, instanța a reținut că nu au calitate de proprietari ai fondului aservit, identificat cu culoare galbenă în raportul de expertiză (f.63), această calitate aparținând pârâtei introduse în judecată la termenul din_, D. I., căreia i-a fost eliberat Titlul de proprietate nr. 55470/30/_, pentru care instanța a reținut calitatea de pârâtă, chemată în judecată prin reîntregirea cererii, conform art.132 C.pr.civ., iar nu cea de intervenient în interes propriu, chiar dacă s-au invocat dispozițiile art.57-58 C.proc.civ. (f.34).
Prin urmare, cererea reclamantei s-a analizat față de această pârâtă, deținătorilor terenului fiindu-le opozabilă hotărârea.
S-au reținut calitățile procesuale mai sus stabilite date fiind concluziile la care instanța a ajuns, în sensul că, prin înzestrarea verbală a fiului său - D. D.
, evocată de către pârâta D. I., nu s-a transferat dreptul de proprietate în patrimoniul acestuia, precum nu s-a transmis proprietatea aceluiași teren nici de la cel înzestrat către coschimbașul din "scrisoarea de schimb"; depusă la dosarul cauzei (f.53), lipsind în ambele cazuri forma autentică cerută de lege pentru valabilitatea înstrăinării având ca obiect un teren, ceruta de art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Pe cale de consecință, nu a fost primită nici susținerea paraților B. G. și B. M., în sensul că dreptul de proprietate le-ar aparține, întrucât ar fi fost dobândit prin înzestrarea verbală ce le-ar fi făcut pârâtul D. M. .
Prin urmare, hotărârea ce s-a pronunțat, a fost opozabilă tuturor pârâților, după distincția făcută în cele ce preced, după calitatea acestora de proprietar sau numai simpli deținători, prin îngăduința proprietarului fondului
aservit, niciunul dintre pârâții detentori nefăcând dovada că exercită posesia asupra terenului în baza unui titlu valabil.
Pentru a se stabili în sensul celor expuse, s-au avut în vedere disp.art.616-617 C.civ., potrivit căruia: "Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona"; respectiv "Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă din drum";.
Asupra fondului cererii, instanța a cercetat condițiile de stabilire a servituții de trecere. Servitutea de trecere, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, reprezintă o sarcină impusă fondului aservit pentru uzul și utilitatea fondului dominant.
În această materie, noțiunea de "fond dominant"; presupune a se constata că acesta reprezintă un loc înfundat, deci implică a se constata că proprietarul fondului dominant nu are posibilitatea unui alt acces la calea publică decât impunând această sarcină fondului aservit cu care aceasta se învecinează, fond aservit care, în mod necesar are acces la calea publică.
Servitutea de trecere se stabilește exclusiv pentru uzul și utilitatea fondului dominant. Utilitatea unui teren având categoria de folosință înscrisă în T.P.nr.40317/62/_, aceea de fânețe, presupune exploatarea acestuia conform destinației sale (f.5).
Din raportul de expertiză a rezultat că terenul reclamantei situat în pct.";Dolina"; are caracter de loc înfundat, însă același expert expune ca și variantă de ieșire a reclamantei la calea publică aceea în care "drumul de acces trece de la mijlocul terenului reclamantei pe o lungime de 400 m la drumul public, notată pe schiță cu culoarea maro";(f.62-63).
Instanța a apreciat că are caracter de loc înfundat imobilul care este înconjurat din toate părțile de terenuri aflate în proprietatea altor persoane și nu are nici o ieșire directă la calea publică. Este adevărat că loc înfundat este și acela care are ieșire la calea publică însă utilizarea acestuia ar prezenta inconveniente grave sau pericole pentru proprietarul său.
De aceea, cel ce pretinde un drept de servitute, trebuie să arate de ce alege varianta de trecere pe terenul altei persoane, instanța reținând că în cauză, reclamanta, deși nu a avut obiecțiuni la raportul de expertiză prin care s- a propus varianta 4, anterior descrisă, nu a invocat nici cel puțin un motiv ce ar împiedica-o să recurgă la această variantă, instanța reținând din procesul verbal de constatare încheiat la data de_ (f.12), că terenul reclamantei este ocupat numai cu un șopron și un grajd pentru animale.
Conflictul dintre dreptul proprietarului fondului dominant de a-și apăra prin acțiunea confesorie dreptul de a avea ieșire la calea publică - pe de o parte și dreptul proprietarului fondului aservit de a se bucura de plenitudinea prerogativelor ce i le conferă acest drept, nu se poate soluționa în favoarea
primului, câtă vreme acesta nu face dovada că ieșirea sa la calea publică exercitată pe propriul teren, este de natură a produce grave inconveniente sau o stare de pericol, cu atât mai mult cu cât susținerile paraților D. I., D. M. și B. M., în sensul că reclamanta a uzat de ieșire la calea publică pe terenul pârâților P. I. și P. M., nu au fost contrazise de către reclamantă, aceasta nefiind de acorda sa despăgubească pe cei din urmă pârâți pentru dreptul de trecere ce i-au acordat pe terenul lor.
Simpla nemulțumire a reclamantei față de lungimea traseului la care se referă varianta 4 din raportul de expertiză, ce se deduce din împrejurarea alegerii de către acesta a variantei 1 din același raport, nu este de natură a atribui terenului său caracter de loc înfundat, câtă vreme nici cel puțin lungimea traseului indicat în varianta a 4-a nu este de natură a afecta uzul și utilitatea fondului dominant.
Raportat la considerentele de fapt si de drept expuse, s-a apreciat nefondată cererea reclamantei, urmând ca, în baza textelor legale precizate, să se dispună respingerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta B.
, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 238/A/_, pronunțată în dosar nr._, a admis apelul declarat de reclamanta B. S., împotriva sentinței civile nr. 196/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, care a fost schimbată în tot, în sensul admiterii acțiunii reclamantei B. S., cu consecința stabilirii servituții de trecere pe tot timpul anului, cu picioarele și cu mijloacele de transport hipo și auto, conform variantei 1, notată pe schița anexă la lucrarea de expertiză întocmită de expert Fornvald A. la data de_, care face parte integrantă din prezenta sentință, cu culoare verde, în care lungimea drumului este de 44 m liniari iar suprafața drumului cu 4 m lățime este de 176 mp.
Au fost obligați intimații la plata către reclamantă a sumei de 1781 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și a sumei de 1046 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
a reținut faptul că expertiza tehnică judiciară efectuată în fața primei instanțe de către expert Fornvald A. concluzionează că terenul reclamantei este situat în locul numit "Dolina";, la periferia comunei Ș. între vecinii D. N. și P. I. .
Terenul reclamantei are o suprafață de peste 3 ha și are caracter de loc înfundat, neavând acces la drum public. Terenul pârâtului D. N. este situat între terenul reclamantei B. S. și drum public (drum de țară).
Analizând posibilitățile de ieșire a reclamantei expertul a constatat că sunt posibile variantele de ieșire la drum public: Varianta I: în această variantă drumul de acces trecere pe terenul numitului D. N., pe la marginea
terenului, lângă gardul cu vecinul P. I., notată pe schița anexată la raport cu culoarea verde. Lungimea drumului este de 44 m liniari. Suprafața drumului cu 4 m lățime este de 176 mp. Varianta II: În această variantă drumul trece pe o lungime de 20 m pe terenul numitului P. Ion notată pe schiță cu culoarea galbenă și 23 m pe terenul pârâtului D. N., notată pe schiță cu culoarea verde. Lungimea drumului este de 43 m. Suprafața drumului cu 4 m lățime este de 172 mp, din care 80 mp pe terenul numitului P. I. și 92 mp pe terenul pârâtului D. N. .
Cu această variantă numitul P. I. nu este de acord pe motiv că pe terenul lui este un cireș cu diametru de 40-45 cm și în cazul aplicării acestei variante trebuie să-l înlăture.
Varianta III: În această variantă drumul trece în întregime pe terenul, numitului P. Ion, în fața casei, pe o lungime de 60 m liniari, notată pe schița anexată cu culoare albastră.
Varianta IV: În această variantă drumul de acces trece de la mijlocul terenului reclamantului pe o lungime de peste 400 m de la drumul public notată pe schița cu culoare maro.
Dintre variantele analizate expertul a considerat că cea mai favorabilă și economică trecere este varianta I care trece pe la marginea terenului numitului
D. N. .
Pentru calculul pe venitul net ce se poate obține de pe terenul în suprafață de 176 mp a luat în considerare producția de fân ce se poate obține în zona respectivă. Producția de fân la hectar este de 2500 kg, revenind la mp 0,25 kg. Producția de fân pe suprafața de 176 mp este de 44 kg. Valoarea producției nete (0,80lei/kg) este de 44 kg x 0,80 lei/kg =35,2 lei/an.
Analizând planul de amplasament al terenurilor întocmit de expert aflat la fila 63 din dosarul primei instanțe, rezultă că varianta cea mai puțin împovărătoare de ieșire la calea publică este varianta I, hașurată cu culoare verde, varianta propusă de expert.
Din raportul de expertiză rezultă că terenul reclamantei are caracter de loc înfundat, iar cea mai economicoasă cale de ieșire la calea publică este varianta hașurată cu culoare verde în planul de amplasament întocmit de expert
- filele 62-64 din dosarul primei instanțe și respectiv 34-35 în apel.
Așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină și jurisprudență, prin loc înfundat, al cărui proprietar poate reclama o trecere pe locul vecinului, se înțelege acel loc care nu are nici o ieșire la calea publică, prin aceasta avându-se în vedere nu numai imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică ci și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.
Raportat la considerentele expuse, în baza art. 296 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată, aceasta fiind dată cu interpretarea eronată a probelor administrate și a prevederilor art. 616-618
Cod civil care, deși au fost identificate și redate în cuprinsul motivării sentinței, au fost aplicate în mod eronat.
Având în vedere starea de fapt ce rezultă din probele administrate și dispozițiile Codului civil care reglementează servitutea de trecere aplicate în speță, tribunalul a admis acțiunea civilă și a stabilit servitutea de trecere pe tot timpul anului, cu picioarele și cu mijloacele de transport hipo și auto, conform variantei 1, notată pe schița anexă la lucrarea de expertiză întocmită de expert Fornvald A. la data de_, care face parte integrantă din prezenta sentință, cu culoare verde, în care lungimea drumului este de 44 m liniari iar suprafața drumului cu 4 m lățime este de 176 mp.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de o parte, pârâtul D. M., iar pe de altă parte, pârâta D. I. .
Prin propriul recurs, pârâtul D. M. a solicitat admiterea recursului, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru a se putea lua interogatoriul reclamantei și pentru a putea prezenta acte oficiale conform Legii nr. 18/1991, arătând, în esență, faptul că terenul reclamantei nu este loc înfundat, are acces la drumul public, pe propriul teren, conform variantei IV din expertiză, reclamanta și familia ei circulând tot timpul pe varianta III și IV, prin fața imobilului pârâților P. I. și M. ; s-a mai solicitat de către recurent să nu fie obligat la cheltuieli de judecată în prezenta cauză.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că a înaintat acte pentru întabularea terenului din litigiu cu servitute de trecere ce este solicitat de reclamanta B. S., pentru a obține autorizație de construcție pe terenul din litigiu conform expertizei din dosar cu varianta 1, pe schița anexata la raport cu culoare verde.
Recurentul s-a opus atât în scris, cât și verbal in fața instanței de apel, la varianta cerută de reclamantă, întrucât, este inadmisibil ca recurentul să facă schimb de terenuri cu proprietara titlului de proprietate D. I. prin acordul acesteia prin acte autentice pentru a construi casa de locuit pe terenul din litigiu varianta 1, și tot recurentul să-i admită reclamantei servitute de trecere pe varianta 1.
Conform titlului de proprietate nr._, recurentul este vecin cu reclamanta B. S. la poziția fânețe in suprafața de 8678 metri pătrați intre vecinii la nord Petreus V., la est drum, la sud D. I. si la vest tot D. I.
Este adevărat ca numai câțiva metri de teren se învecinează cu terenul ce- l folosește recurentul și pe care acesta l-a primit in schimb pentru un alt teren al său exact pe porțiunea unde, conform schiței din expertiza cu verde, este varianta 1, varianta greu accesibila ca sa ajungă cu utilajele la teren și drum, reclamanta trebuind să urce la deal cu recolta de pe terenul său.
Motivul pentru care reclamanta solicita varianta I este un scandal ce s-a petrecut cu ani in urma intre familia doamnei B. S. si familia Petreus V. care in prezent este decedat. Fiica lui si ginerele lui Petreus V. pârâți din
cauza pe rol P. I. si P. M. sunt moștenitorii terenului ce se învecinează 90% cu terenul reclamantei a cerui servitute de trecere o solicita.
Menționează că atât reclamanta, cât și părinții ei au circulat pe varianta III si varianta IV din expertiza de la fata locului depusa la dosar. Cele arătate mai sus se pot dovedi cu martori pe care nu i-a primit in prima instanța de fond pentru a demonstra atât scandalul vechi intre cele doua familii si drumul de acces al reclamantei pe unde a circulat întotdeauna.
Martorii pe care recurentul i-a solicitat sa fie ascultați in fața instanței, sunt proprietara D. I., in vârsta de peste 80 ani, posesoare a titlului de proprietate a terenului din litigiu, ce susține ca părinții reclamantei sau reclamanta nu au circulat niciodată pe proprietatea ei, si D. I., ce este in vârsta de aproximativ 80 ani, ce știe situația atât cu scandalul menționat mai sus si pe unde a circulat permanent reclamanta la terenul ei si pe unde si-a dus recolta., si alți martori care știu ca P. I. i-a cerut in schimb teren reclamantei si ea s-a opus sa-i dea pentru servitute de trecere.
Recurentul solicită instanței reanalizarea tuturor probelor menționate de recurent și de familia sa, cu privire la opunerea sa la o servitute de trecere ilegala peste terenul său, care îi este programat ca teren construibil.
Prin propriul recurs, pârâta D. I. a solicitat, în principal, în temeiul art. 312 C.pr.civ., coroborat cu art. 312 alin. 2 C.pr.civ., admiterea recursului promovat, în sensul casării în totalitate a hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., casarea în totalitate a deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, și pe fond, respingerea cererii cu privire la acțiunea formulată de către reclamanta B. S., în sensul menținerii în totalitate a sentinței de la fond, respectiv sentința civilă nr. 196/_ pronunțată de către Judecătoria Dragomirești. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, în fapt, prin decizia atacată s-a admis apelul declarat de către apelanta-reclamantă împotriva Sentinței civile nr. 196/_, pronunțată de către Judecătoria Dragomirești în dosar civ. nr._, pe care a schimbat-o în tot și în consecință a stabilit servitutea de trecere pe tot timpul anului, cu picioarele și cu mijloacele de transport hipo și auto, conform variantei 1, notată pe schița anexă la lucrarea de expertiză întocmită de expert Fornvald A. la data de 0_, care face parte integrantă din prezenta sentință, cu culoare verde, în care lungimea drumul este de 44 m liniari iar suprafața drumului cu 44 m lățime este de 176 mp.
De asemenea, recurenta a fost obligată la plata sumei totale de 2.827 lei către apelantă, reprezentând cheltuieli de judecată la fond.
Decizia atacată este netemeinică și nelegală, deși instanța de fond, în mod legal, a respins cererea de constituire a servituții de trecere introdusă de reclamanta B. S. ca nefondată.
Instanța de fond în mod corect și procedural a reținut faptul că, sub aspectul cadrului procesual subiectiv, reclamanta nu a justificat calitatea de proprietar în persoana celorlalți pârâți, dovedind doar calitatea sa de proprietar al fondului dominant, instanța reținând că aceștia nu au calitate de proprietari ai fondului aservit, cererea fiind analizată doar față de pârâta D.
I., deținătorilor terenului fiindu-le opozabilă hotărârea.
Încă de la începutul promovării acțiunii instanța de fond avea obligația să invoce și să pună în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor celorlalți pârâți din prezenta cauză, excepții care nu au fost supuse atenției nici măcar de către instanța de apel.
Sunt părți în proces, și acum în recurs, persoane absolut lipsite de calitate procesuală pasivă, respectiv D. Anastasia, soția pârâtului D. M. sau D. T., fiul lui M. și Anastasia, persoane total străine de obiectul prezentei cauze, aspecte care nu au fost sesizate de către instanța de apel, însă acești intimați au fost obligați nelegal, prin dispozitivul deciziei atacate, la cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru aceste motive, recurenta înțelege să invoce în recurs excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâților D. M., D. Anastasia,
D. T., B. G. și B. M., ca neavând calitate procesuală în acest dosar, pârâta recurentă fiind adevăratul proprietar exclusiv asupra terenului aservit.
Recurenta a precizat că este o persoană în vârstă, de peste 80 ani, și care nu a fost consiliată juridic, s-au depus la dosar de către fiul său, D. T., documente nesemnate de către recurentă, și fără știința sa, recurenta neavând posibilitatea de a-și exprima poziția în prezentul dosar.
Conform Titlul de proprietate nr. 55470/30, emis pe numele recurentei la data de_, depus la dosarul cauzei, recurenta este proprietara terenului pe care reclamanta B. S. a solicitat o servitute de trecere, fără consimțământul prealabil al recurentei, și fără a folosi vreodată această cale de acces, atât apelanta cât și părinții acesteia.
B. S. a uzat, o perioadă scurtă de timp, o cale de ieșire la drumul public pe terenul aflat în folosința intervenienților P. I. și P. M., însă ulterior, aceasta nefiind de acord să despăgubească pe intervenienți pentru dreptul de trecere ce i-au acordat pe terenul lor, sens în care, reclamanta încearcă prin intermediul instanței de judecată să o oblige pe recurentă să accepte o altă cale de acces pe terenul său.
Fiind în etate și neputându-se deplasa facil, l-a înzestrat verbal pe fiul său, D. D., cu terenul situat în locul numit "Dolina", pentru a-l folosi.
D. D., fără consimțământul recurentei, a încheiat cu pârâtul D. M. o scrisoare de schimb, scrisă de mână și lipsită de valoare juridică, prin care acesta l-a înzestrat pe coschimbașul D. M. cu terenul aflat în litigiu, lipsind astfel cu desăvârșire forma autentică cerută de lege pentru valabilitatea
înstrăinării unui teren, cerută de către dispozițiile art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Acest aspect rezultă, de altfel, din scrisoarea de schimb încheiată între pârâții D. D. și D. N. (D. M. ), depusă la dosarul cauzei (f.53).
Este adevărat faptul că recurenta l-a înzestrat pe fiul său cu terenul aflat în litigiu, dar a făcut-o verbal și nu în formă autentică, sens în care nu s-a transmis dreptul de proprietate în patrimoniul fiului recurentei, D. D., așa cum nu s-a transmis proprietatea aceluiași teren nici de la cel înzestrat, către coschimbașul D. M., recurenta rămânând în continuare proprietarul exclusiv al terenului aservit.
La rândul acestuia, pârâtul D. M. a înzestrat verbal cu terenul care face obiectul prezentei cauze, pe fiica acestuia, B. M., căsătorită cu pârâtul
B. G., realizându-se astfel o serie de succesiuni de transmitere a dreptului de proprietate, neconforme cu dispozițiile legale, neautentificate și, în consecință, nule de drept.
Între timp, acesta a revocat donația către fiica acestuia și ginerelui său, susținând că rămâne în continuare proprietarul terenului aservit.
Succesiunile de transmitere a terenului, care au fost luate în considerare de către instanța de apel, ca fiind absolut legale, reținând și consemnând pozițiile acestora, ca adevărați proprietari și participanți la proces, nu sunt valabile, pentru că nu au fost făcute în forma cerută de lege, iar pârâții nu au calitate procesuală pasivă.
Instanța de apel a soluționat apelul, a încuviințat completarea probatoriului cu privire la expertiză, în sensul întregirii raportului cu descrierea variantei IV din expertiza inițială.
S-au consemnat, de asemenea, poziția și susținerile celorlalți participanți la soluționarea apelului, fără a se lua însă în considerare poziția fermă a recurentei cu privire acceptarea sau neacceptarea raportului de expertiză, atât la instanța de fond, cât și în apel, sau la alegerea vreunei variante stipulate în raport odată cu introducerea ultimei variante IV.
Instanța de apel avea obligația să rețină doar poziția recurentei, în calitate de proprietar exclusiv asupra terenului aservit, poziție ce a fost ignorată cu desăvârșire.
În aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 618, art. 620 și art. 634 C. civil, servitutea de trecere nu trebuie constituită, prin hotărâre judecătorească, fără acordul proprietarul terenului aservit - recurenta nefiind total de acord cu acest lucru - și că, la constituirea unui drept de servitute de trecere, trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei și nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv, numai interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Nu este normal ca în urma efectuării unei expertize, având 4 variante, instanța de apel să acorde reclamantei varianta cea mai favorabilă acesteia în detrimentul tuturor celorlalți participanți în prezenta cauză, fără nici o
despăgubire anuală în contul proprietarului terenului aservit cu privire la stabilirea unei servituți de trecere, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii atacate, peste un teren în care absolut toți pârâții și intervenienții nu sunt de acord cu această variantă 1, conturbând astfel folosirea și dreptul de proprietate conferit de lege.
Instanța de apel, spre deosebire de instanța fondului, a ignorat cu desăvârșire varianta a IV din raport care le era favorabilă tuturor în sensul: "în această variantă drumul de acces trece de la mijlocul terenului reclamantului pe o lungime de peste 400 m de la drumul public notată pe schița cu culoare maro";.
Recurenta consideră că varianta 1, stabilită de către expert ca fiind cea mai favorabilă și economică trecere pentru reclamantă, este neavenită și contrară dispozițiilor legale.
Faptul că ar mai exista o cale de acces mai scurtă este lipsită de relevanță, deoarece conform art. 616 din Codul civil: "numai proprietarul al cărui loc este înfundat și care nu are nici o ieșire la calea publică poate solicita instituirea unei servituți de trecere pe terenul vecinului său", iar nu și în cazul în care are ieșire la drum cu ar fi lungimea drumului.
Potrivit art. 618 Cod civil, trebuie aleasă trecerea prin locul ce ar pricinui o mai mică pagubă proprietarului terenului pe care trecerea urmează a fi deschisă.
În acest sens, instanța de apel prin administrarea completării probatoriului în apel cu varianta IV din raportul de expertiză, trebuia să respingă apelul, ori să admită varianta cea mai puțin păguboasă tuturor și să constate că există o soluție de trecere a reclamantei pe un traseu către drumul public, dar care să nu afectează celelalte terenuri aflate în folosința pârâților sau ale intervenienților.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul recurent D. M. a arătat că este de acord cu recursul declarat de D. I., în sensul anulării în tot a deciziei recurate și a menținerii în totalitate a sentinței Judecătoriei Dragomirești.
Pârâta recurentă D. I., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de_ (f. 48-52), a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul
D. M., întrucât acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Reclamanta intimată B. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.
prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de apel. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
La termenul de judecată din data_ Curtea, din oficiu, a invocat un motiv de recurs de ordine public, respectiv, greșita soluționare a cauzei de către Tribunalul Maramureș, ca apel, în complet de doi judecători, motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 306 alin. 2 C.proc.civ., raportat la art. 304 pct. 1 C.proc.civ.
Examinând recursurile prin prisma motivului de recurs de ordine publică, invocat din oficiu de către instanță, la termenul de judecată din_, Curtea constată că acestea sunt fondate în parte, în limitele motivului de recurs de ordine publică, motivat pe următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 lit. a din O.M.J. nr. 760/C/1999, sunt considerate cereri evaluabile în bani, cererile pentru constatarea dobândirii unui drept real.
Reclamanta intimată din prezenta cauză urmărește, practic, prin cererea pe care a promovat-o, să dobândească un drept real de servitute.
Obiectul cauzei pendinte îl constituie o acțiune în stabilirea unui drept de servitute, drept real, cu caracter patrimonial, valoarea obiectului cauzei fiind determinată de valoarea suprafeței de teren cu privire la care se solicită stabilirea dreptului de servitute de trecere.
Din expertiza tehnică judiciară întocmită în fața primei instanțe de expert inginer Fornvald A., astfel cum aceasta a fost completată (f. 61, f. 98 dosar fond), rezultă faptul că valoarea maximă a terenului afectat de servitutea de trecere stabilită în favoarea reclamantei intimate este de 352 lei.
Potrivit art. 2821alin. 1 C.pr.civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești pronunțate în cererile menționate în acest text legal, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Valoarea obiectului cererii pendinte, de 352 lei, se situează sub plafonul de 100.000 lei inclusiv, prevăzut de art. 2821alin. 1 C.pr.civ., ceea ce înseamnă că, împotriva sentinței Judecătoriei Dragomirești, calea de atac ce putea fi legal exercitată era aceea a recursului.
În conformitate cu prevederile art. 304 pct. 1 C.pr.civ., casarea unei hotărâri se poate dispune când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Art. 54 din Legea nr. 304/2004, republicată, prevede următoarele:
"(1) Cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanța a judecătoriei, tribunalului si curții de apel se judeca in complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de munca si de asigurări sociale.
Apelurile se judeca in complet format din 2 judecători, iar recursurile, in complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor in care legea prevede altfel.
In cazul completului format din 2 judecători, dacă aceștia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunța, procesul se judeca din nou in complet de divergenta, in condițiile legii.
Completul de divergenta se constituie prin includerea, in completul de judecata, a președintelui sau a vicepreședintelui instanței, a președintelui de secție ori a judecătorului din planificarea de permanenta";.
Întrucât, în speță, calea de atac ce putea fi legal exercitată împotriva sentinței fondului era aceea a recursului, conform art. 2821alin. 1 C.pr.civ., respectiva cale de atac trebuia soluționată de către Tribunalul Maramureș în
complet de trei judecători, conform art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Soluționând calea de atac ca apel, în complet de doi judecători, Tribunalul Maramureș a pronunțat o soluție casabilă, ce intră sub incidența art.
304 pct. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, normele legale care reglementează compunerea instanței fiind, evident, de ordine publică.
Așa fiind, în temeiul art. 306 alin. 2 C.pr.civ., coroborat cu art. 304 pct. 1 C.pr.civ., Curtea va admite în parte ambele recursuri, în limitele motivului de recurs de ordine publică, va casa în întregime decizia recurată, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare ca recurs la Tribunalul Maramureș.
Cu ocazia rejudecării, Tribunalul Maramureș va avea în vedere și motivele de recurs invocate prin memoriile de recurs formulate de recurenții D. M. și D.
I. .
În rejudecare, în fața instanței de recurs din cadrul T. ui M., instanța nu a administrat alte probe, părțile solicitând ca soluția în cauză să fie pronunțată având în vedere probele administrate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, instanța reține următoarele:
Instanța constată că obiectul prezentei acțiuni îl constituie solicitarea reclamantei de a se constitui servitutea de trecere aferentă terenului pe care susține că îl deține în proprietate.
Potrivit art. 616 din Codul civil, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, "Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi in proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona."
Dreptul de servitute este un drept real principal, perpetuu și indivizibil constituit asupra unui imobil, numit fond aservit, pentru uzul și utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care aparțin unor proprietari diferiți.
Ca atare, în cadrul acțiunii în stabilirea unei servituți de trecere specificul calității procesuale stă în calitatea de proprietar al fondului dominant, pentru calitatea procesuală activă, și proprietar al fondului aservit, pentru calitatea procesuală pasivă.
În cauză, instanța de fond a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie. Din cuprinsul raportului întocmit nu rezultă că terenurile au fost identificate din punct de vedere topografic și nici sub aspectul persoanelor care sunt proprietarii acestora. La dosar a fost depus titlul de proprietate nr. 55470/30 din data de_ eliberat pârâtei D. I. susținându-se că terenul folosit de pârâții D. M., D. Anastasia, D. T. ,
B. G. și B. M. este terenul cuprins în respectivul titlu de proprietate.
Din cuprinsul mențiunilor inserate în titlul de proprietate arătat (f.9 din dosarul Curții de Apel C. ) se constată că în locul numit Dolina, terenul din
titlul de proprietate al pârâtei D. I. este în suprafață de 8680 mp și se află între vecinătățile N:Petrehuș V., E:Drum, S:D. I., V:D. I. Din acest punct de vedere se constată că vecinătățile din cuprinsul titlului de proprietate și vecinătățile menționate în cuprinsul raportului de expertiză sunt altele. Mai mult decât atât reclamanta nu figurează printre proprietarii terenurilor învecinate terenului din locul numit Dolina care este evidențiat în cuprinsul titlului de proprietate al intimatei D. I. .
Din cuprinsul titlului de proprietate eliberat antecesorului reclamantei, respectiv lui Coconiuț I. rezultă că terenul din locul numit Dolina se învecinează (ambele parcele atât parcela cu suprafața de5472 mp cât și parcela de 4992 mp.) la N: Petreuș V., la E:Petreuș V., la S: Petreuș V., iar la V:
D. Ion. Nici în cuprinsul acestui titlu nu este menționată pârâta D. I. și nici pârâtul D. M. .
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit rezultă că terenul menționat a fi în proprietatea reclamantei prezintă caracterul deloc înfundat, însă în ceea ce privește persoanele care au calitatea de proprietari ai terenurilor învecinate se menționează alte vecinătăți. Se consideră că pentru analiza calității de proprietari ale persoanelor chemate în judecată instanța de fond nu a analizat acest aspect.
Necesitatea ca într-o acțiune în stabilirea servituții de trecere pârâții să fie proprietari ai fondurilor a căror grevare se solicită, rezidă atât din dispozițiile art. 616 - 635 C.civ., cât și din cele ale art. 22 alin. 1 lit. a din Legea nr. 7/1996 care impun ca înscrierea unui drept să se poată efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
În îndrumarul deciziei civile nr.1457/R/2012 din data de 23 martie 2012 a Curții de Apel C. s-a arătat că urmează a fi analizate și aspectele învederate de D. I. și D. M. în memoriile de recurs, inclusiv aspectele legate de excepția lipsei calității procesuale pasive a unora dintre pârâți.
În rejudecare instanța de fond urmează să lămurească calitatea de proprietari ai terenurilor aservite și implicit a calității procesuale pasive a pârâților. Pentru aceasta, instanța de fond va administra orice probe sunt necesare pentru a verifica dacă terenurile menționate în titlurile de proprietate sunt terenurile evidențiate în planul de amplasament aflat la dosarul cauzei, iar părțile din prezenta cauză au calitatea de proprietari ai acestor terenuri.
Din acest punct de vedere pentru a se lămuri dacă părțile chemate în judecată sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului care constituie locul înfundat și a terenului care va deveni fond aservit, se consideră că cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost calificată de Curtea de Apel C. trebuie admisă, iar în temeiul art. 312 alin. 3și 3 C.proc.civ., raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., sentința atacată casată, iar cauza trimisă spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
Admite recursul, astfel cum a fost calificat, recurs declarat de B. S. domiciliată în Ș. nr. 333 jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 196 pronunțate la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei Dragomirești, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2013.
Președinte: | J. ecători: | G. ier: | ||||
P. M. B., P. G. | G. | , G. | Brîndușa | O. | V. |
Red./dact./M.B.P./_ 2ex.
| ← Decizia civilă nr. 202/2013. Servitute | Încheierea civilă nr. 2013/2013. Somatie de plata → |
|---|
