Decizia civilă nr. 365/2013. Servitute
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 365/R/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător C. -V. B. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent M. B., recurent S. G., recurent T. I., recurent K. E., recurent M.
G., recurent M. J., împotriva Sentinței civile nr. 6527/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat S. K., intimat S. L., intimat L. A., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6527/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții M. B., M. J., S. G., T. I., K. E., și M.
G., în contradictoriu cu pârâții: S. K., S. L., și L. A., pentru instituire servitute de trecere.
A obligat reclamanții la plata în favoarea pârâtului L. A. a sumei de 1607 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
În temeiul Sentinței civile nr. 1956/2007 pronunțată la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în_ în favoarea reclamanților s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 fiind eliberate Titlul de Proprietate nr. 16382/_ si Titlul de Proprietate nr. 16384/_
.
Astfel, terenul reclamanților S. G. si M. G. i cu suprafața de 4760 mp se identifica cu parcela cu nr. cadastral 2. inscrisa in Cf C. -N. nr. 2. iar terenul reclamantelor T. I. si K. E. cu suprafața de 14.900 mp se identifica cu parcela cu nr.cadastral 2. inscris in CF C. -N. nr.2. .
De menționat că, pârâții: S. L. si S. K. sunt titularii Titlului de proprietate nr._ iar antecesoarea pârâtului L. A., numita L. I. este titulara Titlului de proprietate nr._ .
Parcela paraților S. K. si S. L. cu suprafața de 4600 mp. a făcut obiectul unei expertize cadastrale fiind identificată cu nr.cadastral 20336 și înscrisa in CF C. nr. 1. . De asemenea, parcela paratului L. A. cu suprafața de 2900 m.p. a fost identificată cu nr. cadastral 23053 și înscrisa in CF C. -N. nr. 1. .
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanții solicită instituirea unei servituți de trecere pe terenul pârâților invocând faptul că parcelele lor reprezintă locuri înfundate, calea cea mai scurtă și puțin păguboasă fiind pe terenul proprietatea pârâților din prezenta cauză.
Or, prin concluziile Raportului de expertiză tehnică Judiciară efectuată de expert tehnic Florea F.: f. 80 - f. 93 rezulta faptul ca parcela reclamanților S. G. si M. G. i cu suprafața de 4760 mp este loc infundat, iar parcela reclamantelor T. I. si K. E. cu suprafața de 14.900 mp are acces la drumul cu lungimea de 36,24 m marcat pe latura estica a parcelelor paraților printr-un gard, prin urmare nu este loc infundat.
Având in vedere situația parcelelor, cu privire la terenul reclamanților
G. si M. G. i - singurul care reprezintă loc înfundat - expertul a întocmit două variante cu privire la instituirea unei servituți de trecere.
Astfel, într-o primă variantă a propus instituirea unei servituți de trecere auto si cu piciorul in latime de 3,50 m si lungime de 103.87 m a terenului cu nr. cadastral 23053 inscris in CF 1. in favoarea parcelei cu nr. cadastral 2. înscris in CF nr. 2. pe aliniamentul punctelor A-B-C-D conform Planului de situație propus Varianta I se. 1:1500.
Din constatările expertului la fața locului, a rezultat faptul ca mai exista o posibilitate de acces la parcela reclamanților cu nr. cadastral 2. si anume din drumul existent creat in urma intabularilor cadastrale, marcat cu culoarea galben trecând peste parcela cu nr. topografic 13660/1 care este inscrisa in CF C. nr. 21395 in favoarea numiților M. Adalbert si soția născuta Czirjak E. .
Cu privire la această cale expertul a reținut că la data efectuării măsurătorilor de teren reclamanții nu pot practica acest acces deoarece nu este amenajat, nu exista pod peste canal, parau care exista intre drum si parcela cu nr. topo 13600/1.
De menționat că această variantă a fost propusă și de către pârâți.
În concluzie, expertul a propus într-o a doua variantă, stabilirea unei servituți de trecere a terenului cu nr. topo 13660/1 inscris in CF 21395 in favoarea terenului cu nr. cadastral 2. ceea ce impune construirea de către reclamanți a unui pod peste canal necesar accesului.
S-a propus inscrierea drumului de servitute de trecere a terenului cu nr.topo 13660/1 inscris in CF 21395 in favoarea terenului cu nr. cadastral 2. inscris in CF 2. pe latime de 3,50 m si lungime de 82,20 m pe aliniamentul pct. A-B-C-D, conform Planului de situație propus se. 1.1500 Var. II.
Prin precizarea de acțiunea formulată reclamanții nu au înțeles să-și precizeze acțiunea și cu privire la această variantă, care de altfel ar fi impus împrocesuare proprietarilor fondului aservit, numiții: M. Adalbert si soția născuta Czirjak E. întrucât aceasta ar presupune pentru ei costuri exagerate, pentru a edifica un pod peste canal.
Potrivit art. 616 C.pr.civilă, proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul
vecinului său pentru a-și putea folosi propriul fond, având îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar cauza.
Însă, trecerea trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și prin locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit.
Or, în cauză calea cea mai scurtă la drumul public este conform variantei II propuse de expert, pe care însă reclamanții o refuză datorită necesității efectuării unor costuri. Dar, reclamanților le scapă din vedere faptul că instituirea unei servituți în Varianta I este păgubitoarea pentru pârâți, a căror parcelă devine extrem de îngustă la capăt.
Față de cele reținute, apreciind că solicitarea reclamanților S. G. si M. G. i de stabilirea a servituții de trecere conform Variantei I propuse de expert nu se încadrează în calea cea mai scurtă de ieșire la calea publică iar terenul reclamantelor T. I. si K. E. nu este loc înfundat, în temeiul dispoz. art. 616 C. civil instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamanții
, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost ea precizată.
În motivare, criticile aduse soluției de fond au fost grupate în două
puncte:
Reținerea instanței că parcela reclamantelor T. și K. nu este loc
înfundat este eronată, raportat la dispozițiile art. 616 V.C.C. Din acest punct de vedere este evident că respectiva parcelă este înfundată întrucât existența faptică a unui drum creat la întocmirea documentației cadastrale nu se confundă cu un drum public.
Acest teren se află tot în titlul de proprietate al pârâților, apreciind că instanța a greșit în aplicarea textului legal amintit, supraestimând existența unui drum privat, nu și faptic.
Referitor la suprafața de 4760mp, proprietatea reclamanților S. G. și M., se recunoaște caracterul de loc înfundat al acesteia, însă nu s-a ținut cont de propunerea reclamanților, ci doar de dorința pârâților.
În condițiile în care reclamanții nu au înțeles să formuleze o precizare de acțiune conform tuturor variantelor stabilite în raportul de expertiză, soluția primei instanțe este nelegală. Singura posibilitate pe care ar fi avut-o instanța ar fi fost adoptarea variantei I a raportului de expertiză, agreată și de către expert, iar dacă pârâții ar fi dorit modificarea traseului acestei servituți ar fi avut posibilitatea de a formula o cerere în acest sens, împrocesuând pe oricine ar fi considerat că ar fi necesar.
Cu privire la servitutea de trecere solicitată, învederează că aceasta este necesară pentru accesul la imobilul recurenților. Varianta I din raportul de expertiză asigură accesul cel mai simplu și mai puțin împovărător, varianta II solicitată de pârâți nefiind valabilă, fapt constatat și de către expert, care menționează că nu pot practica acest acces deoarece nu este amenajat și nu există pod peste canal. În această variantă s-ar aduce atingere Legii 213/1998, respectiv articolului 13.
Intimatul L. A. a depus întâmpinare
, solicitând respingerea recursului, apreciind că solicitarea reclamanților T. și K. este inadmisibilă întrucât terenul nu are caracterul unui loc înfundat, iar pentru ceilalți reclamanți varianta I este nefondată întrucât cea mai scurtă cale se găsește în varianta II.
Pentru terenul său cu o lățime de 14 m varianta I este prea împovărătoare întrucât ar reduce lățimea la 10,94m, ceea ce ar duce la imposibilitatea obținerii unei autorizații de construire. Conform schiței întocmite de ing. Dorca peste canalul învecinat cu terenul cu nr. top 13660/1 există o trecere amenajată, astfel că amenajarea unui podeț este mult mai lesne de efectuat decât despăgubirea sa.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică
, instanța apreciază că este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 C.pr.civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
Existența dreptului de proprietate al parților asupra terenurilor învecinate nu a fost contestată.
Concluziile raportului de expertiză confirmă că parcela reclamanților
I. și K. E. nu are caracterul unui loc înfundat, având acces la drumul public. Analiza titlului de proprietate nr 16384/_ denotă că parcela recurenților la nord se învecinează cu drum care nu poate fi decât unul public. Atâta timp cât legalitatea acestui act nu a fost pusă în discuție el se bucură de de prezumția de legalitate și temeinicie inclusiv în ceea ce privește poziționarea.
Susținerile recurenților cu privire la caraterul de loc înfundat al terenului nu sunt probate în nici un fel, fiind evident că reclamanții au acces la această parcelă, chiar dacă terenul pe care acesta se poate realiza nu are caracterul unui drum public.
Existența drumului privat, ceea ce permite accesul la această parcela face ca în speța de față dispozițiile art. 616 V.C.C, să nu fie incidente.
În altă ordine de idei, atâta timp cât la acest teren se poate realiza accesul nu se mai impune a se stabili o altă sarcină în favoarea altui imobil.
În ceea ce privește imobilul aparținând celorlalți recurenți, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 616 VCC .
Jurisprudențial s-a stabilit că noțiunea de loc înfundat se referă nu numai la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, ci și la acele situații prezintă inconveniente grave pentru proprietarul fondului dominant. Pe de altă parte, s-a hotărât că la stabilirea unei servituți de trecere instanțele au obligația să țină seama și de interesul celui care urmează să suporte consecințele ei, fără a avea în vedere exclusiv interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Din raportul de expertiză administrat în cauză rezultă fără dubiu că parcela intimatului L. ar suferi o diminuare a lățimii până la o lungime mai mică de 11 m, ceea ce în mod evident este de natură să îi cauzeze un prejudiciu foarte mare prin imposibilitatea ca pe acest teren să mai poată fi edificată o construcție.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că în speță calea ce a mai scurtă la drumul public este conform variantei II, însă aceasta presupune cheltuieli cu amenajarea unui podeț peste un canal.
Poziția exprimată în cuprinsul motivelor de recurs cu privire la incidența art. 13 din Legea 213/1998 nu este întemeiat, întrucât amenajarea unui astfel de podeț poate fi realizată, este adevărat, cu respectarea dispozițiilor legale. În cauză nu s-a probat că un astfel de podeț implică cheltuieli deosebit de mari.
Pe lângă aceste considerente, instanța de recurs a avut în vedere si dispozițiile art. 6 alin.6 lit. c din Legea 50/1991, așa cum a fost ea modificată potrivit căruia certificatul de urbanism este necesar pentru cereri în justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară atunci când
operațiunile respective au ca obiect împărțeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții, precu m și constituirea
unei servituți de t recere cu privire l a un imobil. Oper ațiunile juridice
menționate, efectua te în lipsa certifica tului de urbanism, sunt lovite de
nulitate.
Instanța a solicitat autorităților locale să comunice, dacă raportat la variantele propuse în raportul de expertiză corespunde normelor legale adoptate de autoritățile locale în vederea emiterii unui certificat de urbanism, prevăzut a exista în mod obligatoriu de lege, potrivit dispozițiilor sus citate, lipsă care este de natură să atragă nulitatea hotărârii.
Prin răspunsul S. ui de Urbanism din cadrul mun. C. -N. nr._ ( f.39) rezultă că niciuna dintre cele două variante nu respectă HG 525/1996. Se mai învederează că respectivul drum de servitute ar trebui să fie preluat printr-o documentație de urbanism și lățit la 7m, pentru 2 benzi auto plus trotuare.
Varianta I, propusă de către reclamanți, nu întrunește aceste condiții, iar obligarea proprietarului fondului aservit la suportarea unei servituți în condițiile regimului de urbanism sus prevăzut ar fi mult prea împovărătoare prin reducerea frontului la o lungime de sub 7m, ceea ce pune în discuție însăși dreptul de proprietate al acesteia, drept ce se bucură de protecție și prin raportare la prevederile art. 1 din Protocol 1 CEDO.
În condițiile în care pentru niciuna dintre cele două variante nu se poate emite certificat de urbanism, lipsa acestuia fiind sancționată cu nulitatea operațiunii, raportat la cadrul procesual propus prin cererea de chemare în judecată, prin pretențiile formulate împotriva pârâților fără a fi avute în vedere și alte variante ceea ce, este adevărat, presupune și un cadru procesual diferit, soluția instanței de fond apare ca temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de M. B., S. G.
, T. I., K. E., M. G., M. J., împotriva Sentinței civile nr. 6527/2012 pronunțată la data de 26.03. în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Intimatul L. a făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător ( f.20), fiind părți căzute în pretenții ca urmare a respingerii recursului, în temeiul art. 274 și 277 C.pr.civ. va obliga pe numiții recurenți, în solidar, să plătească intimatului L. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. B., S. G., T. I.
, K. E., M. G., M. J., împotriva Sentinței civile nr. 6527/2012 pronunțată la data de 26.03. în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă pe recurenți, în solidar, să plătească intimatului L. A. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, C. -V. B. |
Grefier, C. -S. Ș. |
C.Ș. 04 Aprilie 2013 Red./Dact. DT/LM 2 ex./_
Judecător fond: A. Moș
| ← Încheierea civilă nr. 18/2013. Servitute | Decizia civilă nr. 131/2013. Servitute → |
|---|
