Decizia civilă nr. 177/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 177/R/2013
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: M. N. - președinte tribunal GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâta SC. A. S. împotriva sentinței civile nr. 1400 din_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă M. A., în calitate de administrator al societății comerciale recurente, iar pentru reclamanta intimată SC N.
S. B. se prezintă avocat Toma Teodora, cu împuternicire avocațială la dosar - fila 24, lipsă fiind pârâții intimați P. orașului B. și C. local B. -prin P. .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță și timbru judiciar de 0,15 lei.
Tribunalul statuează că recursul este declarat și motivat în termen legal, comunicat intimaților și legal timbrat potrivit dovezilor depuse în ședință publică.
Interpelată fiind, reprezentantul recurentei învederează instanței că a primit întâmpinarea formulată de intimata reclamantă SC N. S. .
Se constată că s-a depus la dosar o cerere formulată de M. A., prezentă în instanță, prin care solicită admiterea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanții părților arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, tribunalul acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul societății comerciale recurente, M. A., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat de către avocat, potrivit motivelor arătate în scris. Nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate SC N. S., avocat Toma Teodora, cere respingerea recursului ca neîntemeiat, potrivit apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care le susține și verbal în ședință publică. Pretinde ca recurenta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței de la dosar, reprezentând onorariu avocațial.
T R I B U N A L U L,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 1400 din_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de către reclamanta S.C. "N. "; S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. "A. "; S.R.L., P. orașului B. și C. Local B., și, în consecință:
pârâta S.C. "A. "; S.R.L. a fost obligată să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 6,06 mp teren - suprafață identificată cu punctele A-B-C-D în planul de situație anexat completării la raportul de expertiză întocmită de către experții Petre Ion și Hașbei F. - din terenul identificat în CF nr. 25898, sub nr. cadastral 867, nr. topo. 540/4/6/1/2/1, 541/6/1/2/1, 542/6/1/2/1 și 543/6/1/2/1, de categorie casă de locuit, curți-construcții și grădină și având o suprafață măsurată de 3.371 mp, să îl predea în posesie și folosință și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare sau deposedare;
pârâta S.C. "A. "; S.R.L. a fost obligată să-și retragă construcția provizorie (chioșcul) situată în orașul B., pe str. Aleea Gării, de pe terenul reclamantei, păstrând distanța legală față de proprietatea acesteia, iar în caz de refuz, a fost autorizată reclamanta să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtei;
Pârâta S.C. "A. "; S.R.L. a fost obligată să plătească reclamantei suma de 35,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pârâta S.C. "A. "; S.R.L. a fost obligată să plătească Biroului Local de Expertize Bistrița-Năsăud suma de 100 lei reprezentând diferență onorariu expertiză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 188/R/_, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția Civilă a admis recursul declarat de către pârâta S.C. "A. "; B. împotriva sentinței civile nr. 125/_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. 493/l86/2006, sentință pe care pe care a casat-o în întregime, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut de către instanța de control că, prin sentința anterior menționată, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. "N. "; S.R.L. împotriva pârâtei S.C. "A. "; S.R.L., și, în consecință:
pârâta a fost obligată să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra suprafeței de 8 mp teren din suprafața identificată în CF nr. 864 B., nr. topo. 540/4/6/1/2; 541/6/1/2; 542/6/1/2 și 543/6/1/2, respectiv să îl predea în posesie și folosință și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare;
pârâta a fost obligată să-și retragă construcția provizorie (chioșcul), situată în
B., Aleea Gării, de pe terenul reclamantei, păstrând distanța legală față de proprietatea acesteia, iar - în caz de refuz - a fost autorizată reclamanta să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtei;
- pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 35,6 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza probelor administrate, a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara tabulară a imobilelor constând în construcții și teren în suprafață totală de 5292 mp, imobile identificate în CF nr.864 B., nr.topo. 540/4/6/1/2, 541/6/1/2, 542/6/1/2 și 543/6/1/2, care - pe latura vestică - se învecinează cu un canal de scurgere acoperit cu dale de beton, ce face parte din domeniul privat al orașului B. . Canalul respectiv a fost lotizat de către Primăria Beclean și închiriat în
vederea edificării unor construcții provizorii, un lot fiind aferent construcției pârâtei, potrivit contractului de închiriere nr.776/_ încheiat pe termen de 3 ani (până la data de_ ).
Urmare a măsurătorilor efectuate, expertul P. Viorel a concluzionat că pârâta ocupă din terenul reclamantei o suprafață de 8 mp (suprafață prezentată în planul de situații nr.2).
Din raportul de expertiză sus menționat mai reiese că amplasamentul terenului în litigiu identificat în CF nr. 864 B. are forma, dimensiunile și vecinătățile, conf. planului de situații nr.1, posesor faptic fiind reclamanta, respectiv că suprafața măsurată este de 5.222 mp (mai mică cu 70 m decât cea de 5.292 mp înscrisă în cartea funciară anterior menționată).
S-a reținut, totodată, că dimensiunile amplasamentului pe latura de Est - str. Griviței L = 65,9 m, Sud - M. Paulina L = 78,72 m, Vest - Aleea Gării L = 64,5 m, corespund cu cele din planul de situații întocmit de către expertul Bartha Csaba pentru întabularea imobilului, mai puțin pe latura de Nord - str. Ș., lungimea de 81,29 m fiind mai mică cu 2,71 m, față de cea măsurată la întabulare, fapt datorat modernizării str. Ș. și Griviței. Pe latura de vest, str. Aleea Gării au fost edificate imobilele construcții, pe terenul închiriat de la Primăria Beclean între gardul nefinalizat al reclamantei și marginea carosabilă a străzii Aleea Gării, pe traseul fostului canal de scurgere.
Lățimea terenului pe care sunt amplasate construcțiile trebuie să fie de 4,3 m, conform schiței Primăriei B., situație în care nu poate fi respectată cerința pârâtei ca latura de vest a proprietății S.C. N. S.R.L. să se afle la o distanță de minim 5 m față de carosabilul str. Aleea Gării.
Deși din contractul de închiriere încheiat de Primăria Beclean cu pârâta (f.88), suprafața închiriată acesteia este de 12 mp teren (lotul nr. 18) - așa cum reiese și din procesul verbal de predare-primire a terenului, încheiat la data de_ (f.92), iar din schița anexată autorizației de construire nr.174/_ (f.94) reiese că lungimea (frontul) la stradă a construcției pârâtei trebuie să fie 6,20 m, iar lățimea de 3,70 m, cu toate acestea, în raportul de expertiză s-a concluzionat că pârâta ocupă o suprafață mai mare, respectiv de 52 mp, cu front la stradă de 6 m și lățimea de 5,3 m. Prin urmare,pârâta ocupă mai mult față de terenul ce i-a fost închiriat, suprafața în plus regăsindu-se în terenul proprietatea reclamantei, identificat în CF nr.864 B., parte care folosește cu 70 mp mai puțin decât suprafața înscrisă în cartea funciară (de 5.292 mp).
Față de considerentele expuse și având în vedere că reclamanta a făcut deplina dovadă a dreptului său de proprietate asupra imobilului cu extras de carte funciară, fiind proprietara terenului înscris în CF nr. 864 B. sub nr. topo. 540/4/6/1, 541/6/1/2, 542/6/1/2 și 543/6/1/2, în suprafață totală de 5.292 mp, și că pârâta i-a ocupat în mod abuziv, fără drept și fără a deține un titlu legitim, o suprafață de 8 mp, în temeiul art. 480 Cod civil, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă potrivit celor mai sus menționate.
Raportat la culpa procesuală a pârâtei, instanța, în baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat-o să plătească reclamantei suma de 35,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru în cuantum de 13 lei, timbru judiciar de 0,9 lei, onorariu expert 21,70 lei (pentru onorariul avocațial nedepunându-se chitanța doveditoare).
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, tribunalul a reținut că recursul declarat este fondat, fiind prezente în cauză motive ce determină casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În primul rând, s-a reținut de către instanța de control că pârâta recurentă deține terenul pe care se află construcția și din care o parte este revendicat de către reclamantă, în baza unui contract de închiriere, încheiat cu P. orașului B. (f. 21), terenul fiind domeniul public al orașului B. (f. 38 dosar de fond), respectiv că, potrivit art. 12 alin. 6 raportat la alin. 4-5 din Legea nr. 213/1998, în litigiile privitoare la dreptul de proprietate, chiriașul are obligația să arate titularul dreptului de proprietate pentru ca acesta să fie atras în proces, astfel că pârâta avea obligația să arate titularul dreptului. Cum, însă, pârâta nu a arătat titularul dreptului, deși din actele aflate la dosar rezultă faptul că ea nu invocă un drept de proprietate asupra terenului revendicat de reclamantă, ci doar unul de folosință, instanța de fond - în virtutea rolului său activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă - avea obligația de a pune în discuție necesitatea atragerii în proces a titularului dreptului de proprietate asupra terenului deținut de pârâtă și asupra căruia și reclamanta invocă un drept de proprietate.
Stabilirea adevăratului proprietar asupra terenului revendicat trebuie să se facă în contradictoriu cu cei ce invocă faptul că sunt proprietari.
Un alt motiv de casare cu trimitere spre rejudecare este dat de faptul că instanța de fond a cercetat insuficient fondul cauzei, expertiza efectuată fiind incompletă, raportul de expertiză nefiind fundamentat pe toate actele și schițele întocmite anterior dobândirii terenului de către reclamantă.
Altfel, terenul a devenit proprietatea reclamantei la data de_ (f. 34), dată la care pe terenul limitrof exista amplasată construcția deținută de pârâta-recurentă (f. 20), contractele de închiriere a terenului datând din anul 1992 (f. 77).
Din concluziile expertizei rezultă că, pentru determinarea formei și dimensiunilor terenului întabulat de reclamantă, expertul a avut în vedere un plan de situație scara 1:500 întocmit de către un alt expert (Csaba Bartha) în vederea întabulării construcției, schiță întocmită în dosarul având ca obiect rectificarea întabulării Statului Român în cartea funciară (dosar nr. 433/R/2000 al Judecătoriei B.
). S-a reținut, însă, din cuprinsul Sentinței Civile nr. 1311/2000, pronunțată în acel dosar, că instanța a dispus întabularea fostului proprietar (de la care a dobândit reclamanta), conform tabelului de mișcare parcelară, parte integrantă din sentință, fără a se face trimitere și la schița întocmită de către expert, schiță care nu a făcut parte integrantă din sentință și care, implicit, nu constituie un act care a stat la baza întabulării în cartea funciară a autorului reclamantei.
S-a statuat de către instanța ierarhic superioară că la determinarea configurației terenului proprietatea reclamantei și a suprafeței reale a acesteia trebuie avute în vedere planul parcelar al nr. topo. (schița medalion c.f.), schița terenului ce constituie domeniul public al orașului B., precum și orice alte acte din care reies aceste aspecte, fiind posibil ca terenul înscris în cartea funciară pe numele reclamantei să se regăsească în posesia altor persoane decât recurenta sau suprafața înscrisă în cartea funciară să nu corespundă realității, aspecte ce pot fi lămurite doar prin efectuarea unei noi expertize.
Raportat la îndrumările consemnate în decizia de casare - și puse în discuția mandatarilor părților cu ocazia rejudecării cauzei - pârâta a depus două înscrisuri (f. 11 și 18) prin intermediul cărora i-a indicat pe titularii dreptului de proprietate, respectiv P. orașului B. și C. local B., părți care - deși legal citate - nu au fost reprezentate în instanță și nu au formulat cereri în scris.
Raportat la celelalte îndrumări, instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unei contraexpertize, fiind desemnați experții Petre I., Mănășturean Emil (ulterior, retras, dată fiind incompatibilitatea sa, raportat la calitatea de expert și de conducător al OCPI BN) și Hașbei F. .
S-a efectuat, prin urmare, de către cei doi experți activi raportul de contraexpertiză și precizările la acesta, în număr de două (f. 89-91; f. 127-135 și f. 140-145 din prezentul dosar), având în vedere superficialitatea cu care aceștia au abordat problema întocmirii expertizei. Drept urmare, instanța a procedat la solicitarea de lămuriri verbale, ce au fost date de către expertul Petre I., cu ocazia prezenței sale la termenul de judecată din data de_, lămuriri consemnate în încheierea de ședință aferentă (f. 159).
Raportat la susținerile contradictorii ale părților legat de amplasamentul gardului împrejmuitor al proprietății reclamantei, pe latura sa vestică (spre Aleea Gării), instanța a încuviințat administrarea probatoriului testimonial formulat de către mandatarii părților (audiați fiind martorii Buta I. - f. 184, Nagy A. - f. 188-189, Magda Gavril - f. 194 și B. I. - f. 200-201), procedându-se, totodată, și la efectuarea unei cercetări la fața locului (constatările fiind cuprinse în procesul-verbal aferent existent la f. 176 din prezentul dosar).
Au fost emise, de asemenea, mai multe adrese pârâtei P. orașului B. în vederea lămuririi prezentului litigiu, în sensul stabilirii cu certitudine a dimensiunilor reperelor prevăzute în schița domeniului public, domeniul public la care - potrivit cererii mandatarului pârâtei - instanța a decis a se raporta, în vederea stabilirii veridicității susținerilor reclamantei, avându-se în vedere tocmai împrejurarea că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate ulterior edificării chioșcului de către pârâtă (aspect reținut și de către instanța de control).
Pe cale de consecință, la dosar au fost depuse adresele nr. 5455/_ (f. 181), nr. 388/_ (f.192), nr. 1259/_ (f. 221) și indicate dimensiunile aferente schiței domeniului public (f. 193).
S-a dispus, totodată, completarea raportului de expertiză tehnică, fiind stabilite experților o serie de repere, ce au constat în înscrisurile depuse la dosar de către pârâta P. orașului B. (f. 181, 182, 193 și 232 din prezentul dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului mai sus menționate, precum și concluziile scrise depuse de către mandatarul reclamantei și al pârâtei de rând 1, judecătoria a statuat că reclamanta este proprietara tabulară a imobilelor de categorie construcții și teren, în suprafață totală de 5.292 mp (imobile ulterior dezmembrate, potrivit actului notarial de parcelare autentificat sub nr. 573/_ de către BNP Culcer Crinu Denis), din care imobilele în litigiu - de categorie casă de locuit, curți- construcții și grădină - au o suprafață măsurată de 3.371 mp (potrivit extrasului de carte funciară, a planului de amplasament și delimitare, respectiv tabelului de mișcare parcelară - f. 140-145 din prezentul dosar), identificate fiind în CF nr. 25898 sub nr. cadastral 867 și împrejmuite cu gard pe laturile N, E și S și parțial cu stâlpi, respectiv gard din tablă cu elevație din beton pe latura vestică (spre Aleea Gării),
latură care se învecinează cu un canal de scurgere acoperit cu dale din beton, canal ce face parte din domeniul public de interes local (așa cum rezultă din adresa nr. 5455/_ - f. 181 - emisă de către P. orașului B. ).
Canalul respectiv, lat de 4,20 m, a fost lotizat de către Primăria Beclean și închiriat în vederea edificării unor construcții provizorii, lotul nr. 18 fiind aferent construcției pârâtei, potrivit contractului de închiriere nr. 776/_ încheiat pe termen de 3 ani (până la_ - f. 88 din dosarul nr. 493/18672006) și având ca obiect inițial o suprafață de teren de 12 mp.
Din cuprinsul adresei nr. 558/_ emisă de către P. orașului B. (f. 87 din dosarul nr._ ), instanța a mai reținut că, pentru chioșcul pârâtei de rând 1 s- a emis o singură autorizație de construcție - înregistrată sub nr. 174/_ - act care a avut-o ca beneficiar pe S.C. "Romcons"; S.A. Dej, societate de la care, ulterior, pârâta de rând 1 a achiziționat o parte din chioșcul provizoriu (suprafața obiect al închirierii fiind majorată la 25 mp). În baza acestui contract, pârâta de rând 1 trebuia să edifice o construcție care să respecte întinderea suprafeței închiriate, cu precizarea că, legat de contractul încheiat cu această pârâtă, nu s-a emis un plan de situație în vederea amplasării chioșcului (aspect reținut din cuprinsul adresei nr. 1259/_ emisă de către pârâta P. orașului B. și depusă la fila 221 din prezentul dosar).
Față de împrejurarea potrivit căreia linia gardului împrejmuitor al reclamantei pe latura sa vestică - spre Aleea Gării - a fost și este o linie continuă (aspect constatat de către instanță și cu care mandatarii părților s-au declarat de acord cu ocazia cercetării la fața locului, respectiv reieșit din depozițiile majorității martorilor), delimitată fiind de gardul pe elevație din beton și raportat la schița domeniului public (cu dimensiunile ulterior precizate - f. 193), s-a reținut că în speță s-a demonstrat cu certitudine faptul că amplasamentul chioșcului pârâtei S.C. Serenia S.R.L. nu respectă lățimea domeniului public, de 4,20 metri (dimensiune menționată de către P. orașului B. în cuprinsul schiței domeniului public depuse la f. 193 din prezentul dosar).
Astfel, așa cum s-a menționat în cuprinsul completării la raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 247 din prezentul dosar), chioșcul-magazin aparținând pârâtei de rând 1 este poziționat parțial pe terenul proprietatea reclamantei, lățimea acestuia fiind de 4,42 m +1,76 m = 6,18 m, depășindu-se astfel cu 1,76 m limita gardului de tablă cu elevație din beton, iar suprafața ocupată abuziv fiind, prin urmare, de 6,06 mp (suprafață indicată pe planul de situație anexat și depus la f. 248 din prezentul dosar).
Susținerile pârâtei - învederate prin mandatarul său avocat - în sensul că amplasamentul chioșcului magazin respectă întrutotul dimensiunile domeniului public, respectiv că reclamanta este cea care a schimbat linia de amplasament a gardului pe latura sa vestică prin "înglobarea abuzivă"; a spațiului verde (menționat ca și "spațiu verde înierbat"; în schița domeniului public) nu pot fi avute în vedere, cât timp - din întreg probatoriul administrat - se desprinde concluzia potrivit căreia respectivul gard împrejmuitor a păstrat linia de amplasament existentă anterior, și anume la momentul când suprafața de teren intrată în patrimoniul reclamantei a aparținut fostei societăți comerciale "Bobâlna";.
În sprijinul acestei constatări vine, de altfel, și adresa pârâtei P. orașului B. (depusă la fila 181), în al cărei cuprins s-a consemnat faptul că limita dintre domeniul public și vecinătățile situate pe latura estică a acestui domeniu, respectiv latura
vestică a proprietății reclamantei (spre Aleea Gării) este dată de gardul din tablă cu elevație din beton, gard ce nu a fost modificat niciodată.
Nici depozițiile testimoniale nu vin să confirme susținerile pârâtei de rând 1, martorii (în majoritatea lor) arătând că linia gardului din tablă cu elevație din beton a rămas pe amplasamentul inițial, respectiv că și actualmente există porțiuni din gardul ce inițial a delimitat proprietatea fostei societăți comerciale "Bobâlna"; (f. 184, 188- 189, 194 și 200-201 din prezentul dosar). Singurul martor - propus de către pârâta de rând 1 - care a învederat instanței aspectul potrivit căruia linia de amplasament a gardului anterior menționat nu ar fi urmat o linie dreaptă, existând la un moment dat (fără a putea preciza perioada de timp) un "intrând"; în perimetrul fostei societăți
"Bobâlna"; a fost numitul Magda Gavril (f. 194), depoziție ce vine, însă, în vădită contradicție cu întreg probatoriul administrat în cauză și care, implicit, nu poate fi avută în vedere de către instanță.
În concluzie, suprafața ocupată fără drept de către pârâta S.C. "A. "; S.R.L., prin amplasarea necorespunzătoare a chioșcului-magazin este de 6,06, mp (suprafață identificată cu punctele A-B-C-D în planul de situație anexat completării la raportul de expertiză întocmită de către experții Petre Ion și Hașbei F. ), suprafață cu privire la care urmează a o obliga pe pârâtă în a-i recunoaște reclamantei dreptul său de proprietate, drept care se include în terenul identificat în CF nr. 25898, sub nr. cadastral 867, nr. topo. 540/4/6/1/2/1, 541/6/1/2/1, 542/6/1/2/1 și 543/6/1/2/1, de categorie casă de locuit, curți-construcții și grădină și având o suprafață măsurată de
3.371 mp.
Raportat la considerentele mai sus expuse și având în vedere dispozițiile art. 555, 556, 563 și următoarele din Noul cod civil (aplicabil prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. 6 din NCC), pârâta de rând 1 a fost obligată să predea terenul ocupat abuziv în posesia și folosința reclamantei și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare, respectiv să-și retragă construcția (chioșcul-magazin) situată în orașul B., pe str. Aleea Gării, păstrând distanța legală față de proprietatea acesteia, în caz de refuz autorizând-o pe reclamantă să efectueze această lucrare, pe cheltuiala pârâtei.
Având în vedere soluția adoptată și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâta S.C. "A. "; S.R.L. a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 35,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de prima judecată pe fond (dosarul nr._ al acestei instanțe), cuantum din care 13,9 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, iar 21,70 lei onorariu expert (onorariul avocațial solicitat de către reclamantă atât în dosarul inițial, cât și în prezentul, nefiind dovedit).
Raportat, totodată, la devizul avizat de către instanță și reprezentând onorariu raport de contraexpertiză (în valoare finală de 1.000 lei), respectiv la suma deja achitată de către pârâtă, în valoare de 900 lei (conf. chitanțelor depuse la f. 29 și 235 din prezentul dosar), pârâta de rând 1 a fost obligată să plătească Biroului Local de Expertize Bistrița-Năsăud suma de 100 lei reprezentând diferență onorariu raport de contraexpertiză.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâta S.C. "A. "; S.R.L. B., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în întregime a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru motivele ce urmează.
Din probele administrate în cauză rezultă câteva împrejurări esențiale soluționării corecte a cauzei, după cum urmează:
Reclamanta și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară în baza unui contract de vânzare - cumpărare autentic, ocazie cu care nu s-a efectuat o expertiză tehnică, dreptul de proprietate transmițându-se în cartea funciară prin succesiunea de proprietari în coala A de c.f. astfel cum fusese făcută întabularea inițială, în baza primei expertize efectuate în dosarul nr. 1673/1997 al Judecătoriei B. (la f. 25) în favoarea fostei S.C. "Mopal"; S.A. Bistrița.
La data respectivă, chioșcurile de pe Aleea Gării existau și se aflau în afara perimetrului măsurat și întabulat pe fosta S.C. "Mopal"; S.A. Bistrița.
În anul 2000, când sau efectuat măsurătorile imobilului în dosarul nr. 433/R/2000 al Judecătoriei B., construcțiile de pe Aleea Gării (inclusiv cea care este proprietatea recurentei) se aflau în afara perimetrului măsurat și întabulat pe numitul Brender Gabor (cel care a vândut imobilele reclamantei în anul 2003), la data respectivă unele construcții ale fostei Cooperative "Prestarea"; existau, iar altele erau dărâmate; în acest sens, în decizia de casare se arată că schița făcută cu ocazia măsurătorile în acest dosar, nefăcând parte integrantă din sentință, "nu constituie un act care a stat la baza întabulării în c.f. a autorului reclamantei";.
Ulterior cumpărării terenului, configurația acestuia a fost modificată de către reclamantă, după cum urmează:
în prezent, latura dinspre vecinii M. este o linie dreaptă (a se vedea expertiza P. Viorel) și nu frântă, cum apare în expertiza inițială (cea din dosarul nr. 1673/1897) și cea din dosarul nr. 433/R/2000, ceea ce denotă că o parte din suprafața cumpărată de reclamantă a fost cedată către vecinii M., pentru a avea o mejdie dreaptă (în acest sens a se vedea schițele ce reprezintă configurația terenului în anii 1997, 2000 și respectiv 2007);
în prezent, o parte din teren a fost înstrăinată de reclamantă vecinilor familia Tușa (ceea ce a dus la o altă diminuare și configurație a suprafeței de teren întabulate inițial în c.f.);
analizând expertiza tehnică P. Viorel, rezultă că reclamanta folosea 5.222 mp în loc de 5.292 mp cu cât figura întabulat în c.f. terenul inițial. Acest expert arată în raportul său că latura dinspre str. Ș. este 81,29 m cu 2,71 m mai mică decât lungimea de 84 m din schița inițială de întabulare și di schița expertului Bartha Csaba din dosarul nr. 433/R/2000; expertul explică această diminuare cu 70 mp prin aceea că este rezultatul modernizării străzilor Ș. și Griviței.
În fine, trebuie menționat faptul că reclamanta, după demolarea construcțiilor Cooperativei "Prestarea";, a modificat porțiunea de gard dinspre Aleea Gării, deoarece:
din schița domeniului public din anul 1992 rezultă că între șanțul existent și gardul vechi al Cooperativei "Prestarea"; exista o porțiune de teren pe care se putea trece, se putea circula cu piciorul;
vechiul gard al Cooperativei "Prestarea"; era pe același aliniament cu gardurile ce reprezintă frontul la stradă al celorlalți proprietari de pe aceeași parte a Aleii Gării (împrejurări conformate fiind și de martorii audiați în cauză);
în prezent, porțiunea de gard existentă spre Aleea Gării se află plasată pe peretele șanțului, nemaiexistând acea posibilitate de trecere cu piciorul, care se
observă foarte ușor pe porțiunea de domeniu public fără construcții (chioșcuri), așa cum rezultă din fotografiile depuse la dosar;
din aceleași fotografii rezultă fără dubiu că reclamanta a mutat gardul inițial dinspre Aleea Gării de pe vechiul aliniament (culoare albastru) pe actualul aliniament (culoare roșie) întrucât se observă cu ușurință că cele două laturi de împrejmuire care se întâlnesc la colț nu sunt la fel (diferă atât fundațiile, cât și stâlpii precum și materialul din care este confecționat gardul propriu-zis).
În fine, referitor la aceste aspect, mai trebuie menționat faptul că instanța de fond, cu ocazia administrării probei cu expertiza tehnică topografic, nu s-a conformat indicațiilor date de Tribunalul Bistrița-Năsăud date prin decizia de casare (și care sunt obligatorii) și anume: "La determinarea configurației terenului proprietatea reclamantei și a suprafeței reale a acestuia trebuie avute în vedere planul parcelar al nr. top. (schița medalion c.f.), schița terenului ce constituie domeniu public al orașului B., precum și orice alte acte din care reies aceste aspecte, fiind posibil ca terenul înscris în c.f. pe numele reclamantei, să se regăsească în posesia altor persoane decât recurenta sau suprafața înscrisă în c.f. să nu corespundă realității, aspecte ce pot fi lămurite doar prin efectuarea unei noi expertize";. "Cu ocazia rejudecării, instanța va dispune completarea probatoriului în sensul de a se efectua o nouă expertiză, prin care să se determine cu exactitate terenul proprietatea reclamantei sub aspectul configurației, al suprafeței reale, precum și posesorii faptici ai acestuia";.
Reclamantul s-a opus admiterii recursului, prin întâmpinarea de la filele 18-21, ridicând apărările ce succed.
Chiar dacă s-au administrat toate probele care se puteau solicita în cauză, epuizându-se chiar și experții judiciari care existau pe listă la acel moment, după 7 ani de judecată, constată că pârâta denotă aceeași rea-credință în sensul de a nega orice evidență în speranța că tergiversarea cauzei îi poate prelungi ajungerea la un final inevitabil.
În același spirit, dă amploare exagerată unor amănunte lipsite de relevanță, atâta timp cât nu pot fi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, și ignoră cu desăvârșire împrejurări care sunt esențiale în soluționarea speței.
Construcția recurentei este una provizorie, motiv pentru care a solicitat mutarea acesteia (eventual pe terenul închiriat de la Primăria Beclean). Această construcție provizorie a fost amplasată nu doar pe terenul aparținând domeniului public, ci, parțial, pe terenul recurentei. E posibil ca în anii 1997/2003 această construcție să se fi aflat în afara perimetrului întabulat în CF, însă fiind o construcție provizorie ce permite mutarea ei dintr-un loc în altul, de atunci și până la data promovării acțiunii recurenta nu numai că a mutat-o parțial și pe terenul reclamantei dar a și extins-o. Această extindere a chioșcului reclamantei pe proprietatea recurentei este limpede explicată de martorul B. I. în depoziția testimonială existentă la dosar.
Aceasta este explicația faptului că în prezent construcția se află situată, parțial, în interiorul perimetrului întabulat.
Aceasta este, așadar, explicația pentru care inițial, probabil pe vremea când proprietar era S.C. Mopal S.A. sau Bender I., această construcție nu s-a aflat în actualul perimetru, proprietatea reclamantei.
Consideră că această explicație simplă, reală și logică a răspuns primei
"observații"; din motivarea recursului.
La fila 193 din dosar există o schiță a domeniului public de pe Aleea Gării în care se evidențiază că lățimea domeniului public pe care este amplasat chioșcul recurentei este de 4,20 m.
Lățimea chioșcului recurentei, așa cum reiese din contraexpertiză (precum și expertiză) efectuată în cauză este de 6,18 m.
Printr-un elementar calcula matematic se constată că este imposibil ca un chioșc cu o lățime de 6,18 m să se încadreze pe un spațiu de doar 4,20 m, astfel că rămâne o diferență de 1,76 m (pe o lungime de 3,43 m). Această suprafață plus care excede domeniului public lat de doar 4,20 m se situează, în mod evident, pe terenul reclamantei întrucât în partea opusă se află un drum public, respectiv Aleea Gării, pe al cărui carosabil nu se pot amplasa, nici măcar abuziv sau temporar, construcții.
Este, așadar, evident că suprafața construită a chioșcului, care este mai mare decât domeniul public cu 6,06 mp, se situează pe proprietatea reclamantei.
Cu ocazia cercetării locale, instanța de fond a constatat în mod direct că pârâta recurentă a intrat în proprietatea reclamantei pe o lățime de cca. 1,90 m, împrejurare necontestată la acel moment de recurentă, care a semnat, prin mandatar, procesul-verbal de cercetare locală.
Adresa de la fila 181 a Primăriei orașului B. răspunde din nou întrebărilor recurentei atunci când precizează că "limita dintre domeniul public și vecinătățile din partea de E este gardul din tabla cu elevație de beton care nu a fost modificat până în prezent";.
Este vorba de gardul menționat în alineatul 3 din procesul-verbal de cercetare locală, așezat pe "buza"; șanțului.
Este vorba despre gardul evidențiat în pozele depuse de recurentă la dosar (fundație de beton și panouri de tablă maro-roșcat), care este amplasat pe Aleea Gării (începând de la intersecția dintre această stradă și strada Ș. înspre gară).
Acest gard însă nu mai există decât pe o lungime de câțiva metri (10-20 m) tocmai pentru că a fost distrus de către cei care și-au amplasat chioșcurile pe Aleea Gării.
Acești întreprinzători particulari au profitat de împrejurarea că de acest teren, după desființarea S.C. Mopal S.A., nu s-a îngrijit nimeni și s-au extins cât le-a permis bunul simț, unii dintre ei amenajându-și chiar terase pe terenul actualmente proprietatea reclamantei. Aceștia au distrus nu numai gardul ce înconjura fostul Mopal, ci au distrus și spațiul verde ce se află pe domeniul public, întrucât și-au amplasat plăci de beton peste șanț pentru a-i poziționa chioșcurile. În momentul în care a cumpărat terenul și le-a solicitat să îl elibereze, s-a lovit de refuzul nejustificat al acestora.
Revenind la gardul ce desparte domeniul public de proprietatea reclamantei se învederează că, deși acest gard nu mai există decât pe o lungime de câțiva metri, există o linie imaginară care îl continuă până la următoarea proprietate (fam. M. ). Această linie imaginară este una dreaptă, cea menționată și procesul-verbal de cercetare locală la ultimul alineat.
Această linie imaginară este cea evidențiată în toate rapoartele de expertiză care separă domeniul public de proprietatea reclamantei.
Această linie imaginară este cea despre care se vorbește în adresa Primăriei B. (fila 181), fiind evidențiată și în schița de la fila 193, precum și în schița domeniului public aferent chioșcurilor (existente în dosarul 493/2006).
Raportându-ne la această limită (gardul sus-menționat) din nou se ajunge la aceeași concluzie: tot ce depășește această limită intră pe proprietatea reclamantei. Deci, recurenta a depășit această limită cu cca. 1,76 m, ocupându-i astfel parte din terenul său.
Cu alte cuvinte, recurenta "a întrerupt"; această linie dreaptă prin poziționarea abuzivă a chioșcului pe proprietatea reclamantei. Astfel, aceasta nu a respectat niciodată autorizațiile sau contractele de închiriere, ci a construit un chioșc după propriile necesități, cu încălcarea legii și a proprietății limitrofe.
Astfel, conform contractului de închiriere nr. 776/2005 (fila 88 din dosar 493/2006) terenul închiriat pârâtei (lot 18) este de 12 mp.
Prin procesul-verbal de predare-primire (fila 92) s-a predat pârâtei un teren în suprafață de 12 mp.
Schița de la fila 78 (dosar 493/2006) depusă de Primăria Beclean întărește ca suprafață închiriată pârâtei este de 4 m/3,05 m.
Raportat la aceste înscrisuri, pârâta trebuia să amplaseze un chioșc care să nu depășească cu tot cu "picurușul streașinii"; această suprafață de teren de 12 mp.
În fapt, însă, suprafața efectivă a chioșcului deținut de către pârâtă este mult mai mare decât terenul închiriat. "Plusul"; se regăsește în mod evident nu pe Aleea Gării, ci pe terenul reclamantei.
Este o altă evidență pe care recurenta o ignoră.
Pârâta este în continuare de rea-credință și chiar dacă nu are nici o probă în susținerea apărărilor sale, contestă expertizele efectuate în cauză. Aceste lucrări tehnice se coroborează cu celelalte probe administrate și sunt avizate de OCPI.
La termenul de judecată din 29 septembrie 2011, reclamanta și-a precizat acțiunea, conform dispozițiilor instanței (încheierea de ședință din data de 8 septembrie 2011) în sensul că a restrâns suprafața afectată de amplasarea chioșcului recurentei prin raportare la nr. cadastral 867 din CF 25898.
Pornind de aici, instanța este investită cu cercetarea cauzei doar cu privire la acest teren în suprafață de 3371 mp.
Recurenta ignoră din nou această precizare și se raportează în continuare la o suprafață de 5292 mp cu care instanța nu este investită.
La termenul de judecată din data de 8 septembrie 2011 s-a prezentat în fața instanței expertul Petre Ion care a arătat că imobilul proprietatea reclamantei s-a dezmembrat în 3 parcele și, drept urmare, obiectivele inițiale ale expertizei întocmite conform deciziei de casare, nu mai sunt relevate.
Cu toate acestea, recurenta continuă să invoce aceleași argumente care, raportat la restrângerea acțiunii, nu mai sunt de actualitate.
Astfel, invocă din nou limita de metă cu familiile M. și Tușa, în condițiile în care acțiunea nu mai vizează aceste terenuri. De fapt, nu are nicio relevanță linia de metă cu acești vecini pentru că indiferent dacă acestea au suferit sau nu modificări, cu privire la linia de metă cu Aleea Gării (acea linie imaginară menționată la pct. 4) este cert și dovedit prin întreg probatoriu, că aceasta din urmă nu a suferit nicio modificare.
Recurenta invocă că inițial linia de metă cu familia M. era una frântă, conform unei schițe întocmite de expert Bartha Csaba, în timp ce în prezent este vorba de o linie dreaptă.
La fila 8 din dosar 433/R/2004 există o altă schiță în care linia de metă cu familia M. nu este una frântă, ci una dreaptă, așa cum a fost și este și în prezent.
Linia frântă evidenția vechea construcție ce a aparținut lui S.C. Mopal S.A. și care ulterior a fost demolată și de aceea nu trebuie să fie luată în calcul cu privire la teren, mai ales că cel care a "desenat-o"; când dreapta, când frântă, nu este expert topograf, ci unul în construcții.
Iată de ce acest argument de care se agață recurenta nu are decât forța unui fir de iarbă de care dorește să se agațe pentru a nu cădea în prăpastie.
Suprafața de teren aparținând reclamantei a mai fost identificată și măsurată de expert Chendrean Constanța în alte 5 dosare ale Judecătoriei B., concluziile acesteia fiind similare cu ale expertului P. Viorel și ale experților Petre Ion și Hasbei
F., hotărârile pronunțate existând la dosar la filele 202-218.
Ceilalți intimați nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la calea de atac declanșată de reclamantă.
Recursul nu este fondat și se va respinge ca atare, sentința atacată bucurându-se de atributul legalității și al temeiniciei.
Aspectul ce prezintă relevanță majoră și o importanță deosebită în litigiu este cea a stabilirii liniei de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei și domeniul public de interes local al orașului B., întrucât numai pe terenul aparținând celui din urmă recurenta avea dreptul să-și amplaseze chioșcul pe care-l deține cu titlu de închiriere, și, corelativ, obligația de a respecta proprietatea particulară cu care se învecinează.
Așa fiind, primesc o însemnătate corespunzătoare actele și răspunsurile emise de titularul dreptului de proprietate publică. Acestea se constituie în schițele de la filele 165, 182, 193 (dosar de fond_ /R), 78 (dosar 493/2006) și precizarea din scriptul de la fila 181 (dosar fond_ /R). Din examinarea coroborată a acestora rezultă fără dubiu că: limita dintre domeniul public și vecinătățile din partea de est (spre reclamantă) este gardul de tablă cu elevație de beton care nu a fost modificat până în prezent; că suprafața pe care trebuiau construite toate chioșcurile autorizate și închiriate de diverse persoane, printre care și recurenta, are o lățime de 4,20 m; și că edificatul pârâtei trebuia să aibă dimensiunile de: în lungime 6,20 m, iar în lățime 3,70 m.
Poziția unității administrativ-teritoriale în patrimoniul căruia se găsește dreptul de proprietate publică este sprijinită probator mai ales prin declarațiile martorilor Nagy A. (f. 188) și B. I. (f. 200), fost președinte și, respectiv, angajat al fostei Cooperative Prestarea B., care a deținut anterior proprietatea actuală a reclamantei, persoane care au cunoscut nemijlocit împrejurarea că gardul determinat mai înainte ca linie de mejdie a fost întotdeauna în linie dreaptă. Așadar, întemeiat s-a dat eficiență informațiilor furnizate de cei doi martori și s-a înlăturat depoziția lui Magda Gavril (f. 194), singurul în întregul context probatoriu care a contrazis recunoașterile însăși ale titularului proprietății publice, susținând aliniamentul gardului ca fiind o linie frântă, desenată ca atare pe schița de la fila 195, declarație inexactă și apreciată chiar ca părtinitoare. Declarația martorului Buta I. (f. 184) nu aduce lămuriri stării de fapt a cauzei deoarece nu a putut oferi niciun detaliu în legătură cu același gard.
Apoi, procesul verbal de cercetare locală, în finalul lui, menționează că mandatarii părților confirmă linia dreaptă dintotdeauna a gardului (f. 176).
Prin valorificarea acestor elemente de fapt certe, contraexpertiza, completările și precizările ei (f. 89-93, 127-135, 140-145, 247-248) vin și confirmă faptul ocupării abuzive de către recurentă a unei suprafețe de 6,06 mp din proprietatea reclamantei. Acest lucru s-a datorat nerespectării liniei drepte despărțitoare marcată de fostul gard prin extinderea chioșcului în lățime, formând un "intrând"; în proprietatea particulară.
Criticile recursului nu fundamentează soluția cerută pentru că ceea ce trebuia stabilit cu claritate, și prima instanță a făcut-o, este problema enunțată la începutul prezentelor considerente. Pe de altă parte, circumstanța schimbării liniei gardului pe parcursul timpului și implicit extinderea proprietății reclamantei în detrimentul proprietății publice nu le-a dovedit prin niciunul dintre mijloacele de probă administrate, teza rămânând la stadiul unei simple afirmații, iar configurația celorlalte delimitări ale proprietății reclamantei nu interesează în cauză de vreme ce obiectiv nu au cum să o influențeze pe cea care este necesar a face obiectul verificării în cauză, determinată printr-un element de fapt fix, nemodificat vreodată.
Recurenta a căzut în pretenții, este în culpă procesuală și, în consecință, va fi obligată să plătească reclamantei intimate suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată justificate cu plata onorariului avocațial (f. 26-28).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. B. , cu sediul în B., str. H., nr. 38, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1400/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ /R.
Obligă pe recurentă să plătească reclamantei S.C. ";N. "; S.R.L., cu sediul în orașul B., str. Ș., nr. 2, jud. Bistrița-Năsăud, suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
I. C. S. | I. | - M. N. V. | V. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. /_ Jud. fond V. M.L.
| ← Decizia civilă nr. 631/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 1733/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
