Decizia civilă nr. 2196/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2196/R/2013
Ședința publică din data de 26 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTOR:
M. -C. V.
A. C.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. R. și
C. I., împotriva deciziei civile nr. 99 din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._, privind și pe pârâții I.
V., I. A. și SC T. SRL P. N., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
17 aprilie 2013
, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, și când, în temeiul prevederilor art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea recurenților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 24 aprilie 2013, iar apoi,
din cauza imposibilității constituirii completului de judecată în forma avută la dezbaterea cauzei pe fond, s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de
26 aprilie 2013
, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată la data de_ 9 reclamanții C. R. și
C. I.
au solicitat în contradictoriu cu pârâții I. V., I. A. Și SC T. SRL P. N. să fie obligați pârâții să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 15,30 mp, situat în C. str. Al. I.Cuza nr. 16 A, care face parte din terenul în suprafață de 234,30 mp; să fie obligați pârâții să-și ridice construcția chioșc metalic edificat pe terenul în suprafață de 15,30 mp, revendicat.
Prin sentința civilă nr. 10487/_ pronunțată în dosar nr._ de către Judecătoria Craiova, s-a respins acțiunea în revendicare și obligația de a face și au fost obligați reclamanții să le plătească pârâților I. cheltuieli de judecată în sumă de 2203,8 lei.
Judecătoria Craiova a reținut verificând documentația cadastrală întocmită referitoare la terenul reclamanților și copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat de antecesoarea reclamanților la data de_, că terenul reclamanților are o lungime de 33 m și o lățime de 7,10 m. S-au
efectuate două rapoarte de expertiză, din care a rezultat că, în prezent, terenul deținut de reclamanți are o lungime de 31,93 ml și respectiv 32,05 ml (pe latura de est) și 31,6 ml și respectiv 33,08 ml pe latura de vest și o lățime de 5,62 ml și respectiv 5,33 ml (la nord) și 7,05 ml respectiv 6,93 ml (la sud), la limita proprietății cu pârâții.
Niciunul dintre experți nu a putut concluziona că pârâții ocupă teren din terenul reclamanților, în plus specialiștii au concluzionat că în ipoteza în care s-ar atribui terenul în suprafață de 15,30 mp reclamanților, lungimea terenului dobândit de reclamanți ar depăși nejustificat 33 ml, stabiliți prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1940, în acest sens fiind și depozițiile martorilor.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel (nemotivat) reclamanții C.
R. și C. I. .
În ședința publică din data de_ s-a depus un memoriu de recurs prin care s-a solicitat în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea completării probațiunii, iar în subsidiar, au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii, cu consecința admiterii acțiunii cum a fost formulată; într-o a treia teză reclamanții au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată de reclamanți.
În motivarea recursului reclamanții au invocat faptul că instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată, interpretând greșit probele administrate în cauză. Totodată s-a invocat lipsa de rol activ al instanței în sensul art. 129 alin. 5 Cod proc.civ., precum și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 480 și art. 492 C.civil.
În ședința publică din data de_ reclamanții au arătat că trenul revendicat are valoarea de 10.000 lei, iar obligația de a face a fost evaluată la 2000 lei, instanța recalificând calea de atac din apel în recurs (f.81).
Prin decizia civilă nr. 2172/_ pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr._, a fost respins recursul reclamanților și menținută în totalitate sentința Judecătoriei C. .
Deși reclamanții C. au solicitat recalificarea căii de atac din apel în recurs, aceștia au recurat decizia mai sus indicată a Tribunalului Dolj, invocând faptul că, cele două capete de cerere au individualitate juridică distinctă, fiind incident art. 282 Cod proc.civ., și nu ar. 2821Cod proc.civ.
Prin decizia civilă nr. 652/_ Curtea de A. C. a admis recursul reclamanților, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj pentru soluționarea apelului.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr._ ** și în ședința publică din data de_ (f. 27) au fost depuse motive suplimentare de apel în care s-a arătat că sentința Judecătoriei C. încalcă dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod proc.civ. și art. 6 C.E.D.O., deoarece instanța nu a răspuns motivat de ce a respins obiecțiunile la ambele rapoarte de expertiză. S-a reiterat că instanța nu a stăruit în aflarea adevărului, încălcând astfel disp. Art. 129 Cod proc.civ. și au solicitat în probațiune efectuarea unui nou raportul de expertiză efectuat de 3 experți (f. 22-26).
Prin încheierea civilă nr. 5982/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ a fost admisă cererea de strămutare
formulată de reclamanții C. R. și C. I. și apelul a fost strămutat la Tribunalul Sălaj, unde a fost înregistrat în dosar nr._ .
Prin decizia civilă nr. 99/_ pronunțată în dosarul mai sus arătat, Tribunalul Sălaj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții C.
R. și C. I. împotriva sentinței civile nr. 10487/_, pronunțată de Judecătoria Craiova.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că reclamanții au dobândit terenul în suprafață de 234 mp prin moștenire de la defuncta Crețulescu M., care a cumpărat acest teren la data de_ .
Tribunalul a reținut că din acest teren de 234 mp suprafața de 55 mp face parte din domeniul public, fiind parțial ocupat de str. Dreptății, împrejurare ce rezultă din autorizația de construire nr. 271/_, certificatul de urbanism nr. 631/27 iunie 1995, precum și din notificările reclamanților formulate în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin dispoziția nr. 4557/_ reclamanților li s-au acordat despăgubiri în cuantum de 393.441.000 lei vechi, pentru terenul în suprafață de 55 mp.
Tribunalul a reținut că lipsa de teren invocată de reclamanți prin acțiunea în revendicare nu a fost generată de faptele pârâților, ci datorită trecerii în domeniul public a suprafeței de 55 mp, împrejurare confirmată de expertul Danciu.
Potrivit expertizelor efectuate în cauză, terenul reclamanților are o lățime de 6 ml, fiind îngustat pe toată lungimea acestuia. Terenul cumpărat de antecesoarea reclamanților în 1940 avea o lățime de 7,1 l și o lungime de 33 ml.
Prin raportul de expertiză efectuat în apel dl. expert Dogaru a reținut că suprafața de 234,30 mp este ocupată 51,58 mp de trotuar, 7,79 m ocupată de pârâți ( din care 3,19 mp ocupat de chioșcul din PVC), însă această suprafață menționată de dl. expert nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, motiv pentru care concluziile expertului au fost înlăturate.
Dacă s-ar fi dat eficiență concluziilor d-lui expert Dogaru, s-ar fi ajuns în situația în care reclamanții ar fi fost împroprietăriți cu o suprafață de teren care nu le-a aparținut niciodată și nu ar mai fi fost respectate dimensiunile parcelei cumpărate în 1940, lungimea terenului reclamanților ar fi fost mai mare cu 1 ml decât era stabilită în contract.
Probele administrate în cauză nu au dovedit că pârâții au ocupat o parte din terenul reclamanților, iar simplul fapt că pârâții folosesc o suprafață de teren mai mare decât cel menționat în titlul lor, nu constituie motiv pentru admiterea acțiunii în revendicare.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții C. R. și C.
I., solicitând în principal casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare
în vederea completării probatoriului cu un nou obiectiv al expertizei topo-cadastrale și cu proba cercetării la fața locului, reglementată de art. 215 Cod proc.civ. În subsidiar, în a doua variantă reclamanții au solicitat modificarea deciziei pronunțată în apel în baza motivelor de netemeinicie și nelegalitate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 15,30 mp, care face obiectul revendicării; să
fie obligat SC T. SRL să-și ridice construcția provizorie, amplasată pe latura sudică a terenului din C. str. A.I.Cuza nr. 16, care potrivit contractului de execuție nr.112/_ trebuia amplasat pe strada Metalica FN C. sau în caz contrar să fie autorizați recurenții să ridice construcția de pe teren,pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
Recurenții au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., considerând că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 480 și art. 499 C. civil, când a apreciat că intimata SC T. SRL P.
N. ar justifica amplasarea chioșcului pe terenul revendicat de reclamanți în condițiile în care această societate nu are autorizație valabilă de construire pe amplasamentul situat în str. Al.I.Cuza nr. 16 (fost 30), ci în str. Metalica f.n. Instanța analizând cu prioritate dispozițiile art. 317 Cod proc.civ. (eventual 137 Cod proc.civ.), a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a SC T. SRL este neîntemeiată. Respingerea acestei excepții s-a făcut eronat deoarece tribunalul a făcut confuzie între contractul de închiriere nr. 62789/_ încheiat între pârâții I. și SC T. SRL în mod abuziv și contractul de execuție nr. 112/_ încheiat abuziv și nelegal între SC Scentrix SRL C. și SC T. SRL P. N. (f. 106-108). Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală, deoarece nu s-a eliberat niciodată titlul de proprietate pentru SC T. SRL P. N. în municipiul C. și nici în județul Dolj, nu s-a eliberat autorizație de construire pentru SC Tpograful SRL la adresa din str. Metalica
f.n. (de altfel în municipiul C. nu există această adresă), iar potrivit contractului de execuție nr. 112/_ SC T. SRL era obligat să amplaseze chioșcul pe str. Metalica f.n. și nu pe str. Al.I.Cuza nr. 16 A, proprietatea reclamanților pe latura de sud.
Instanța de apel nu a păstrat sentința pronunțată de judecătorie, ci a schimbat hotărârea prin abuz și nelegalitate, expropriind parțial pe latura de sud imobilul reclamanților, fără temei legal.
Imobilul în litigiu, terenul situat în C. str. Al.I.Cuza nr. 16 A nu se regăsește în domeniul public și s-u invocat în acest sens, următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare nr. 4011/_, certificatul de moștenitor nr. 426/_, sentința civilă nr. 9019/_ pronunțată de Judecătoria Craiova, decizia civilă nr. 532/_ a Tribunalului Dolj, procesul verbal de punere în posesie întocmit în dosar execuțional nr. 879/E/_ pentru Crețulescu M., decizia civilă nr. 1526/20 mai 1994 a Curții de A. C., decizia civilă nr. 2474/_, contestație în anulare care se referă la calea de acces, ordonanța președințială nr. 15398/_, toate aceste înscrisuri atestând faptul că defuncta Crețulescu M. a cumpărat terenul în suprafață de 234 mp.
În mod greșit instanța de apel a reținut dispoziția primarului nr. 4665/_, prin care s-a propus exproprierea a 55 mp, precum și greșit a fost reținută dispoziția nr. 4557/_ care face obiectul construcției demolate abuziv de regimul totalitar și nu imobilul în litigiu. În mod inadmisibil instanța de apel nu a observat amplasarea nelegală a chioșcului pe terenul reclamanților, deși acesta ar fi trebuit amplasat pe str. Metalica fn, motiv pentru care se impune modificarea deciziei pronunțate în apel.
Reclamanții au arătat că în mod nelegal instanța a reținut că lipsa suprafeței pretinse de apelanți nu a fost generată de fapte pârâților în
condițiile în care această suprafață a fost atestată de Primăria Craiova prin adresa nr.193575/_ și Prefectura județului Dolj prin adresa nr. 1896/_, din care rezultă că suprafața de 55 mp s-a regăsit pe terenul pus în posesie, conform procesului verbal nr. 879/E/_ . S-a invocat faptul că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 480, 492 C. civil și nu a omologat raportul de expertiză întocmit de dl. expert Dogaru G., care se coroborează cu martorii audiați în fața instanței de fond. Reclamanții au redat concluziile raportului de expertiză, precum și depozițiile martorilor Porumboiu Ștefan C. și Ghiță Aurel, susținând că terenul din str. Al.I.Cuza nr. 16 A a fost deținut continuu și netulburat în totalitate de către autoarea reclamanților începând cu anul 1940, continuând cu regimul comunist și perioada de după 1989.
Instanța de apel a reținut fapte nerelevante din interogatoriu, respectiv faptul că antecesoarea reclamanților nu a fost tulburată de către pârâți, dar ocupațiunea terenului s-a întâmplat după 2000, ulterior decesului antecesoarei reclamanților.
Decizia civilă nr. 532/_ a Tribunalului Dolj, procesul verbal de punere în posesie nr. 879/E/_ emis pentru Crețulescu M., decizia nr. 1526/_ a Curții de A. C., decizia civilă nr. 2474/_ a Curții de
A. C., sentința civilă nr. 9019/_ a Judecătoriei C. și sentința civilă nr. 1480/_ a Judecătoriei C., confirmă împrejurarea că reclamanții au beneficiat tot timpul de suprafața de 234,30 mp și în mod eronat instanța de apel a reținut că din această suprafață terenul de 55 mp afist afectat de trotuar și de drumul public.
Recurenții au invocat încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod proc.civ., întrucât nu au fost analizate criticile reclamanților, iar hotărârea nu este motivată cu motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în luarea deciziei, întrucât reclamanții au solicitat suprafața de care au fost lipsiți, situație în care pârâții trebuiau să justifice suprafața deținută în plus, cu atât mai mult cu cât în raportul de expertiză a fost individualizată suprafața revendicată.
Reclamanții au invocat și încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., coroborate cu art. 480 și 494 C. civil, când a apreciat că suprafața expropriată de 55 m din suprafața de 234,30 mp și s-au propus despăgubiri pentru această suprafață prin dispoziția 4557/_, deoarece această susținere vine în contradicție cu cele menționate în proces verbal de punere în posesie nr.879/E/_ .
Reclamanții C. R. și C. I., au invocat faptul că instanța de apel a reținut o stare de fapt eronată, interpretând greșit probele administrate în cauză și au invocat motive de netemeinicie referitoare la eronata reținere că reclamanții nu ar fi probat ocupațiunea terenului de către pârâți.
În apărare, pârâții I. V. și I. A. au formulat întâmpinare
, solicitând respingerea recursului ca nefondat, pentru ambele motive invocate.
S-a arătat că motivele de netemeinicie sunt inadmisibile în recurs, în această cale de atac sunt analizate numai aspecte de nelegalitate și nu de netemeinicie. Criticile invocate la pct. I referitoare la amplasamentul pe care
trebuia așezat chioșcul au fost invocate de recurenți pentru prima dată în recurs și în consecință acestea sunt inadmisibile.
Criticile din memoriul de recurs menționate la pct. II sunt de netemeinicie, deși recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. A fost considerată ca nefondată critica referitoare la lipsa de rol activ a instanței, aceasta a dat curs acelor cereri în probațiune solicitate de ambele părți care au fost considerate utile și pertinente pentru soluționarea cauzei.
Prin concluzii scrise, reclamanții C. R. și C. I., au solicitat repunerea cauzei pe rol și discutarea în contradictoriu a înscrisurilor noi pe care aceștia au înțeles să le atașeze concluziilor scrise în fundamentarea motivelor de recurs.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin concluziile scrise, reclamanții recurenți C. R. și C. I. au solicitat repunerea cauzei pe rol pentru a depune și discuta în contradictoriu probe cu înscrisuri noi pe care încearcă să își fundamenteze motivele de recurs constând în notificarea nr. 161/N/2001 prin care vor să dovedească abuzul și nelegalitatea foștilor salariați ai Primăriei C. privind autorizația de construcție nr. 271/_, individualizarea valorii ca a tuturor mijloacelor fixe cumpărate de autoarea Crețulescu M., consemnate în adresa nr. 2853/_, procesul verbal de control nr. 432/_, adresa Prefecturii județului Dolj nr. 1415/_, dispoziția nr. 4665/_ emisă de Primarul municipiului C., somația 2803/_, procesul verbal de negociere nr.18023/_ încheiat de Comisia de aplicare a Legea nr. 10/2001, sentința civilă nr. 79/_ pronunțată de Curtea de A. C. .
Verificând dosarul, curtea constată că decizia pronunțată în apel a fost comunicată reclamanților C. R. și C. I. la data de_ (f. 427-428).
Împotriva deciziei nr. 99/_ reclamanții au înregistrat recurs motivat la data de_ (f. 2 dosar recurs). Deși de la data înregistrării recursului până la momentul fixării primului termen au trecut aproape două luni, la termenul din_ reclamanții recurenți au solicitat acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător calificat.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 24 Constituție, art. 6 C.E.D.O., coroborate cu art. 156 alin. 1 Cod proc.civ., a încuviințat cererea și a acordat termen de judecată pentru data de_ .
Reclamanții au încheiat un contract de asistență juridică cu dl. avocat Dobrin Constantin la data de_, în vederea susținerii recursului motivat de către reclamanți (f. 30). Pentru termenul de judecată din_ dl. avocat Dobrin Constantin a solicitat amânarea cauzei și acordarea unui al doilea termen de judecată pentru lipsă de apărare, întrucât la data de_ a suferit o intervenție chirurgicală de timpanoplastie și în perioada post operatorie nu a fost apt să desfășoare vreo activitate.
În dovedirea cererii de amânare s-a depus o scrisoare medicală cu anumite recomandări medicale, însă nu s-a depus copie după concediul medical care să certifice că la data de_ dl. avocat se afla în incapacitate temporară de muncă.
Întrucât cererea nu a fost dovedită, instanța a respins cererea de amânare a cauzei ca nejustificată, însă a amânat pronunțarea potrivit art. 156 al.2 C.Pr.Civ. pentru a-i da posibilitate reprezentantului reclamanților să depună concluzii scrise.
Reclamanții, prin reprezentantul ales, au solicitat repunerea cauzei pe rol pentru a pune în discuția părților înscrisuri noi pe care înțeleg să-și fundamenteze motivele de recurs, însă această cerere este nefondată, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din cele mai sus reținute, reclamanților li s-a comunicat decizia pronunțată în apel la mijlocul lunii ianuarie 2013 și au avut la dispoziție (calculând și termenul acordat pentru angajare de apărător) aproape trei luni pentru a susține cu înscrisuri potrivit dispozițiilor art. 305 Cod proc.civ., recursul declarat.
Contractul de asistență juridică încheiat cu dl. avocat Dobrin Constantin a fost încheiat la data de_, dată de la care dl. avocat avea posibilitatea să trimită prin poștă înscrisurile de care intenționa să le folosească pentru termenul de judecată din data de_ .
Așadar, curtea având în vedere motivele de recurs invocate, precum și faptul că în recurs nu se poate contesta decizia pronunțată în apel numai pentru motive de nelegalitate, nu și pentru motive de netemeinicie, va respinge ca nefondată cererea de repunere pe rol a cauzei. Înscrisurile puteau fi depuse de către reclamanții recurenți la prima zi de înfățișare și curtea constată că o parte din acestea se și regăsesc în dosarul cauzei.
Pe de altă parte, în memoriul de recurs reclamanții nu au solicitat suplimentarea probațiunii cu înscrisuri, ori dispozițiile art. 292 Cod proc.civ., se aplică și în recurs, după cum rezultă din dispozițiile art. 316 Cod proc.civ.
În ceea ce privește recursul, curtea constată că primul motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel în mod nelegal a stabilit că SC T. SRL
P. N. ar justifica amplasarea chioșcului pe terenul revendicat de reclamanți în condițiile în care această pârâtă nu are autorizație și greșit a fost amplasat pe strada A.I.Cuza nr. 16, și nu pe strada Metalica FN.
Pârâta SC T. SRL P. N. are calitatea de detentor precar, după cum rezultă din contractul de închiriere încheiat între aceasta și pârâții Irimie și calitate procesuală pasivă are numai pentru petitul de ridicare a construcției. Prin urmare, susținerile recurenților referitoare la faptul că nu există un titlu de proprietate emis pentru această societate de către Municipiul C. sau Județul Dolj sunt fără legătură cu prezentul litigiu și invocate pentru prima dată în recurs. Pe de altă parte, împrejurarea că pârâta SC T. SRL P. N. era obligată să amplaseze chioșcul pe str. Metalica FN și nu pe strada A.I.Cuza nr. 16A a fost invocată pentru prima dată în recurs, omisso medio, fără ca această critică să fi fost invocată și în apel potrivit ordinii de exercitare a căilor de atac. În apel, reclamanții au
invocat că pârâții în 2008 au înlocuit chioșcul de tablă cu un chioșc din PVC și l-au mutat pe terenul reclamanților, însă fără să se facă vreo referire la titlului de proprietate deținut asupra chioșcului sau titlul de execuție a acestuia.
Recursul este o cale de atac subsecventă apelului și nu poate fi exercitat omisso medio, cu alte cuvinte nu se poate trece peste apel.
Inadmisibilitatea recursului omisso medio rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 299 cu art. 377 C.Pr.Civ. din care rezultă necesitatea ca o cauză să parcurgă cele două grade de jurisdicție.
Criticile referitoare la faptul că hotărârea instanței de apel a expropriat imobilul reclamanților fără temei legal deoarece probele administrate: contractul de vânzare-cumpărare 4011 încheiat la data de_, certificatul de moștenitor nr. 426/_, sentința civilă nr. 9019/_ pronunțată de Judecătoria Craiova, decizia civilă nr. 532/_ a Tribunalului Dolj, procesul verbal de punere în posesie întocmit în dosar execuțional nr. 879/E/_ pentru Crețulescu M., decizia civilă nr. 1526/20 mai 1994 a Curții de A. C., decizia civilă nr. 2474/_, contestație în anulare care se referă la calea de acces, ordonanța președințială nr. 15398/_ ar atesta faptul că defuncta Crețulescu M. a cumpărat terenul în suprafață de 234 mp tind la reaprecierea stării de fapt, însă în recurs acest demers este inadmisibil. Criticile referitoare la faptul că în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că terenul în suprafață de 55 mp a trecut în domeniul public și această susținere contravine adresele Primăriei C. și Prefecturii Județului Dolj precum și criticile referitoare la modul în care instanța de apela coroborat concluziile rapoartelor de expertiză cu depozițiile martorilor sunt de asemenea critici referitoare la temeinicia hotărârii și nu legalității acesteia, chiar dacă au fost invocate dispozițiile art. 480 Cod Civil.
În prezenta configurație a Codului de Procedură Civilă, recursul este o cale extraordinară de atac, după cum rezultă din Titlul V al Codului de procedură civilă. Hotărârile date în apel pot fi criticate în recurs numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres de dispozițiile art. 304 pct. 1-9. Dispozițiile art. 304 pct. 10 și 11 C.Pr.Civ. care permiteau analizarea deciziei pronunțate în apel și pentru motivele de netemeinicie au fost abrogate, după cum urmează: pct. 10 al art. 304 a fost abrogat prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, iar pct. 11 al art. 304 C.Pr.Civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Așadar, motivele de netemeinicie invocate sunt inadmisibile în recurs, curtea urmând să analizeze doar acele motive de recurs care pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ., .
Reclamanții au solicitat să fie examinat recursul sub toate aspectele și au invocat și motive de netemeinicie la punctul II din memoriu de recurs, însă nu poate fi analizat recursul sub toate aspectele potrivit art. 3041C.Pr.Civ.
Această dispoziție legală nu este incidentă în prezenta cauză, deoarece părțile au avut la dispoziție două grade de jurisdicție, procesul a fost judecat în primă instanță și au beneficiat și de o judecată în apel. Dispozițiile art. 3041C.Pr.Civ. vizează hotărârile date fără drept de apel, ipoteză în care instanța de recurs nu mai este limitată la motivele de casare prev. de art. 304 C.Pr.Civ. În prezenta cauză fiind vorba de o decizie pronunțată în apel, dispozițiile art. 3041C.Pr.Civ. nu pot fi aplicate.
Recurenții au invocat ca motiv de nelegalitate încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.Pr.Civ. deoarece hotărârea nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Acest motiv poate fi subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ.
Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.Pr.Civ. hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Curtea constată că acest motiv de recurs nu a fost dezvoltat. Reclamanții nu au arătat care au fost criticile invocate în memoriu de apel la care instanța nu a răspuns și nici care au fost cerile în probațiune la care instanța.
Verificând motivele de apel invocate curtea constată că prin decizia pronunțată tribunalul a răspuns acestor critici. În ceea ce privește probațiunea administrată, curtea constată că în apel, în rejudecare, a fost suplimentată probațiunea, a fost administrată o nouă expertiză, au fost
încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză, au fost depuse înscrisuri considerate de părți ca fiind relevante, așa încât dispozițiile art. 261 pct. 5 C.Pr.Civ. au fost respectate, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 C.Pr.Civ.
Recurenții au invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 129 al. 6 C.Pr.Civ. coroborate cu art. 480 și 494 Cod Civil.
Potrivit dispozițiilor art. 129 al. 6 C.Pr.Civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii. Reclamanții au formulat o cerere de revendicare solicitând obligarea pârâților să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 15,30 mp, care face obiectul revendicării; să fie obligat SC T. SRL să-și ridice construcția provizorie, amplasată pe latura sudică a terenului din C. str. A.I.Cuza nr.
16. Acțiunea reclamanților a fost respinsă, instanța pronunțându-se asupra obiectului cererii.
Prin urmare, nu se poate susține că instanța s-a pronunțat plus petita sau extra petita în condițiile în care acțiunea a fost respinsă. Împrejurarea că pârâții dețin o suprafață de teren mai mare decât cea evidențiată în actul de proprietate nu justifică, prin ea însăși, admiterea acțiunii în revendicare, dacă nu este coroborată cu alte probe. În prezenta cauză s-au verificat dimensiunile parcelei reclamanților cum au fost evidențiate în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de antecesoarea reclamanților în 1940, 33m lungime și 7.10 m lățime. Or din expertizele efectuate rezultă că terenul reclamanților a fost îngustat și are în prezent o lățime de 6 m, față de 7,1m ceea ce a dus și la o pierdere din suprafața totală a acestuia. Dacă s-ar da eficiență susținerilor reclamanților, potrivit cărora pârâții ocupă o parte din terenul lor, s-ar ajunge în situația în care lungimea parcelei reclamanților ar depăși 33 m, ceea ce este inadmisibil întrucât parcela reclamanților nu ar mai respecta forma avută în 1940, când terenul a fost dobândit de autoarea recurenților.
Pentru aceste considerente, curtea în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 C.Pr.Civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. R. Și C. I. .
În temeiul art. 274 C.Pr.Civ. curtea va obliga recurenții C. R. Și
C. I. să plătească intimaților I. V. Și I. A. suma de 3735,98 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial, cheltuieli de cazare și transport(f.33-35).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge cererea de repunere pe rol.
Respinge recursul declarat de reclamanții C. R. ȘI C. I. , împotriva deciziei civile nr. 99 din_ a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți C. R. ȘI C. I. să plătească intimaților I. V. ȘI I. A. suma de 3735,98 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. -T. N. M. C. V.
A. C.
GREFIER
M. -L. T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
| ← Încheierea civilă nr. 1391/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 74/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
