Decizia civilă nr. 272/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 272/A/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta P. O. împotriva Sentinței civile nr. 1501/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat F. E., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că la data de 24 mai 2013 s-a depus la dosar prin registratură din partea apelantei P. O. concluzii scrise (filele 32-35), iar la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatei F.
E. concluzii scrise (filele 36-44).
T. ul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, reține că, prin sentința civilă nr. 1501/_, Judecătoria Dej a respins excepția puterii de lucru judecat și cea a inadmisibilității acțiunii și a constatat prescris dreptul reclamantei de a cere executarea silită a sentinței civile nr.1662/1962 a Judecătoriei D. .
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanta F. E.
împotriva pârâtei P. O. .
A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, potrivit aliniamentului marcat prin linie dreaptă de culoare verde între punctele notate cu D și B din planul de situație întocmit ca anexă - fila 374 dosar, la raportul de expertiză efectuat de experții judiciari Colțan Dan M. și Sântămărean D., care face parte integrantă din prezenta.
A obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1,43 m.p.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.949,65 lei cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Puterea de lucru judecat nu subzistă în cauză, în condițiile în care sentința civilă irevocabilă nr. 1662/1962 a Judecătoriei D. (prin care antecesorii părților s-au judecat, iar cei ai reclamantei au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate în favoarea antecesorilor pârâtei pentru suprafața de 3,57 m.p. și să mute gardul despărțitor cu 0,21 metri, în linie
dreaptă, de la stâlpul din stradă până la pârâu, f.6) a devenit lipsită de executorialitate prin efectul prescripției dreptului de a cere executarea silită, excepție văzută ca o sancțiune procesuală pentru creditor și ca un beneficiu legal pentru debitor, constituind o cauză de stingere legală a puterii executorii a oricărui titlu. Însă, în speță, dreptul material la acțiune este imprescriptibil extinctiv, astfel încât reclamanta are posibilitatea să introducă oricând o nouă acțiune în vederea obținerii unui nou titlu, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat decurgând din hotărârea pronunțată anterior.
Așa fiind, s-a constatat că dreptul reclamantei de a cere executarea silită a sentinței cu pricina s-a prescris, dar s-a respins excepția puterii de lucru judecat, ca nefondată.
Pe de altă parte, cât privește inadmisibilitatea acțiunii, instanța nu este ținută de temeiul legal invocat în susținerea pretențiilor, cât timp reclamanta se dovedește că a intentat în realitate o acțiune în realizare, iar nu în constatare de drepturi, solicitând stabilirea din nou a liniei de hotar (a se vedea în motivarea acțiunii cum se cere expres acest lucru) și revendicarea terenului ce se dovedește ocupat de către pârâtă, pretenții clar formulate, astfel că temeiul legal greșit indicat nu poate conduce la respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Reclamanta a solicitat respectarea liniei de hotar care desparte proprietatea sa, constând în casă cu anexe gospodărești și teren aferent, imobil situat în D., str.L. R. (fostă 7 noiembrie) nr.26, județul Cluj, evidențiat în C.F. nr.770 D. sub nr. topo.1039/2 (extras carte funciară f.3), ca având întinderea de 295 m.p., de proprietatea pârâtei, constând în casă cu anexe gospodărești și teren aferent, aferent, imobil situat în D., str.L.
R. (fostă 7 noiembrie) nr.24, jud.Cluj, evidențiat în C.F. nr.1320 D. sub nr. topo.1039/1/2/2, în suprafață de 414 m.p.
Imobilele au fost supuse expertizei, fiind identificate pe baza actelor prezentate, inclusiv a celor purtate în procesele anterioare, în scopul stabilirii hotarului despărțitor, ținând seama de posibilele repere găsite la fața locului, avute în vedere cu ocazia procesului de grănițuire și revendicare din anul 1962, soluționat de Judecătoria Dej între antecesorii părților.
Potrivit concluziilor primei expertize încuviințate în rejudecare reclamantei și efectuată de expertul tehnic judiciar Chiriac G., secondat de experta asistentă Poșta Margareta, desemnată pentru pârâtă (f.261 și urm.), a rezultat că punctele de reper stabilite prin sentința civilă nr.1661/1962, au rămas practic neschimbate, arătându-se că linia de mejdă este materializată și în prezent între punctele de reper 2 ( țeavă metalică la drum) - 6 (capătul gardului din prefabricate de beton ce începe de la drum și se termină în acest punct) - 7 (stâlp izolat de gard) - 11 (colț coteț reclamantă) - 14 (colț coteț reclamantă) - 13 (stâlp din șină de cale ferată băgat în pământ) - 15 (colț canal), cu ușoare modificări constatate, totuși, la frontul din spatele proprietăților, puse pe seama lucrărilor de consolidare a malurilor vechiului pârâu, cu taluzuri din beton.
Finalmente, experții amintiți au precizat că, pentru a se respecta linia dreaptă a mejdei stabilită în urma procesului din anul 1962, gardul din prefabricate de beton edificat cu începere de la drum pe o anumită distanță între proprietăți de către familia reclamantei, ar trebui să treacă prin punctul 6", deoarece în dreptul pct-lui 6, pe unde trece în prezent, prezintă o abatere la capătul său de 8 centimetri înspre proprietatea pârâtei, ceea ce înseamnă că reclamanta ocupă de fapt o suprafață de 0,74 m.p. din terenul
vecin și ar trebui să retragă gardul, în măsura în care se merită o asemenea cheltuială.
Concluzia este întemeiată în opinia instanței, întrucât gardul din beton ridicat de familia reclamantei (cu stâlpi având o lățime de 15 cm., după cum se va vedea în continuare) începe la drum din dreptul vechiului reper - țeava metalică (a se vedea fotografia de la fila 63 dosar).
Potrivit concluziilor expertizei de rd.2 încuviințate reclamantei în rejudecare și efectuată de expertul tehnic judiciar ing.Colțan Dan M., secondat de expertul asistent ing.Sântămărean D., desemnat pentru pârâtă (f.368 și urm.), a rezultat că șina metalică de cale ferată ce reprezenta reperul mejdei în spatele proprietăților în urma procesului din 1962, are o abatere de 10 cm față de mejda veche reconstituită de experți și notată în planul de situație între punctele B-D; dar cu toate acestea, se încadrează în toleranța acceptată de normele în vigoare ale cadastrului pentru imobilele împrejmuite cu gard având stâlpi cu o grosime de 15 cm., ceea ce înseamnă că mejda este materializată în teren pe o lățime de 15 cm. În final, se conchide că vechile puncte de reper, reprezentate de țeava metalică din capătul dinspre stradă, respectiv șina metalică din vechea albie a pârâului dinspre spatele proprietăților, nu au fost mutate sau modificate și pârâta nu ocupă vreo suprafață din terenul reclamantei, căreia în lipsește doar 1 m.p. raportat la suprafața din acte, în timp ce pârâtei îi lipsesc 81 m.p.
Concluzia că cele două repere de bază nu au fost mutate, a fost trasă și de expertul judiciar ing. V. ezan Valeriu, care a efectuat prima expertiză înainte de rejudecare (f.33 și urm.)
Văzând fotografiile executate la fața locului de experții Colțan Dan M. și Sântămărean D. (anexă raport,f.374) rezultă încă o dată faptul că țeava metalică amplasată ca reper la punerea în executare a sentinței civile nr.1662/1962, reprezintă punctul de plecare la drum pentru gardul din plăci prefabricate, aparținând reclamantei, în stare integrală pe cca.10 metri liniari și parțial descompletat în continuare prin ridicarea câtorva plăci dintre stâlpii de beton cu rol de susținere, traseul mejdei trecând apoi pe lângă anexa gospodărească (coteț) aparținând reclamantei, până în dreptul reperului final reprezentat de șina metalică (a se vedea și fotografia de la fila 62 dosar), în dreptul căreia pârâta a construit un zid de sprijin din beton pentru proprietatea sa, înalt de cca.50 cm., având la capăt prins în fundație un stâlp tot din beton, pentru plăci de gard din prefabricate.
L. imea mejdei măsurate de experți a fost de 28,55 m. l. potrivit expertizei Chiriac, respectiv de 28,60 metri liniari conform ultimei expertize, lungime practic identică cu cea din vechiul plan de situație din anul 1962 (f.375).
Ultimii experți au constatat o abatere de 10 cm a șinei reper față de mejdia veche reconstituită și notată în planul de situație ca fiind linia dreaptă cuprinsă între punctele B-D, conform dimensiunilor din planurilor inițiale de situație (f.97 și 99 ) întocmite în anul 1962 și 1963 de către arh.Horgoș C. Ștefan - expertul judiciar desemnat în procesul de grănițuire și în cel de contestație la executare.
Experții sunt de părere că abaterea se încadrează în toleranța permisă conform Ordinului A.N. C.P.I. nr.634/2006 în cazul imobilelor împrejmuite, dar se pune firesc întrebarea de unde vine această abatere.
Astfel, se constată că în anul 1963 a avut loc judecarea unei contestații privind punerea în aplicare a sentinței de grănițuire din 1962, ocazie cu care s-a completat practic dispozitivul acestei ultime hotărâri, în sensul că mejda, ce are ca punct de plecare la stradă țeava amintită,
reprezintă linia dreaptă care delimitează proprietățile părților, cu respectarea dimensiunilor dinspre pârâu indicate de către expertul arh.Horgoș C. Ștefan în schița anexată expertizei acestuia și anume, grădina reclamantei să aibă o lățime de 5,40 metri, iar cea a pârâtei o lățime de 11 metri. Pentru aceasta s- a avut în vedere schița întocmită de același expert (f.99 și 228) prin care se propune corectarea mejdei stabilită ddupă procesul de grănițuire de executorul judecătoresc la pârâu, prin mutarea celor doi țăruși bătuți cu 13 cm. înspre proprietatea reclamantei.
Prin urmare, cât timp experții judiciari Colțan Dan M. și Sântămărean D. au reconstituit vechea mejdă notată în planul de situație ca fiind linia dreaptă cuprinsă între punctele B-D, pe baza dimensiunilor din planurile inițiale de situație întocmite de către expertul judiciar din procesele de grănițuire și de contestație, înseamnă că aceasta reprezintă linia de demarcație dintre proprietățile părților, deoarece mejda trebuie să fie identică cu cea stabilită prin sentința din anul 1962.
Cunoscând lungimea de 28,60 metri pentru mejdă, ca latură a unui triunghi, și înălțimea maximă de 10 cm., reiese că aria și deci suprafața terenului ocupat în formă triunghiulară, este de 1,43 m.p.
De altfel, din plan de situație comentat se poate observa că primul zidul de sprijin edificat de pârâtă intră pe proprietatea reclamantei, același lucru observându-se la doilea zid - ultimul din spatele grădinii pârâtei, care depășește la un capăt vechea mejdă cuprinsă între punctele B și D (a se vedea planul de situație,f.374). Practic, colțul acestui zid se află amplasat parțial pe terenul reclamantei.
Concluzionând, terenul efectiv ocupat reclamantei este de 1,43 m.p., reprezentând aria triunghiului rezultat prin trasarea liniei de mejdă în linie dreaptă cu începere din punctul D - țeava metalică și până la șina de fier poziționată în punctul B din planul de situație, având o abatere cu înălțimea maximă de 10 cm..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta
P. O.,
solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, stabilind granița dintre proprietăți, aspect ce a fost tranșat prin sentința din 1962. Sentința nu are nicio motivare în drept și chiar dacă s-ar fi avut în vedere prevederile art. 480 și 584 C.civ. este nelegală soluția asupra cheltuielilor de judecată.
Apreciază ca fiind nelegală hotărârea întrucât se bazează pe interpretarea greșită a concluziilor ultimei expertize, confundându-se lățimea mejdiei cu o suprafața efectivă din terenul părților.
Răspunsul la obiecțiuni explică noțiunile reținute în cuprinsul expertizei, însă acest răspuns nu a fost luat în seamă de instanță.
Se învederează că dacă cele două semne de reper de la stradă și de la pârâu nu au fost mutate din 1962 până în prezent, acesta fiind susținerea a patru experți, astfel încât nici suprafața folosită nu se putea modifica întrucât gardul a fost edificat după pronunțarea hotărârii.
Pe de altă parte, se susține că nu au fost luate în considerare mai multe elemente, printre care faptul că gardul de beton amplasat după pronunțarea sentinței din 1962 a fost edificat de părinții reclamantei, din momentul în care ea este proprietară nu a fost modificat nici un semn de reper al mejdiei, din 1963, data punerii în executare a hotărârii au trecut mai mult de 50 ani, timp în care pârâul unde se află șina de cale ferată a fost inundat de nenumărate ori, ceea ce ar fi putut duce la o deplasare de 10
cm a acestuia, consolidarea malului se află pe terenul apelantei, neafectând mejdia.
Intimata a depus întâmpinare
, solicitând respingerea apelului, arătând în legătură cu prima critică că instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză.
Prin sentința 1662/1962 s-a stabilit linia de hotar dintre cele două fonduri, ulterior efectuându-se executarea silită prin fixarea unor repere.
S-au stabilit două repere la capetele parcelelor învecinate, acestea fiind unite printr-o linie dreaptă. L. imea liniei de hotar dintre cele două proprietăți este mai scurtă cu 1,8 m, pârâta mutând șina de cale ferată după ce a făcut lucrări de consolidare a malurilor pârâului.
Se mai învederează că în mod corect au fost respinse excepțiile invocate, iar concluziile rapoartelor efectuate confirmă că șina metalică de cale ferată are o abatere de 10 cm față de mejdia veche reconstituită de experți și notată în planul de situație între punctele B și D. Având în vedere lungimea mejdiei de 26 m și că punctul de reper a fost mutat cu 10 cm reiese că suprafața ocupată este de 1,6 m.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, T. ul reține următoarele:
Potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, prin motivele de fapt și de drept invocate.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat, așa cum a reținut și instanța de fond, obligarea pârâtei să respecte linia de hotar stabilită prin sentința civilă 1662/1962 a Judecătoriei D. și să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra fâșiei de teren.
S-a invocat că pârâta a scos țărușii, amplasați cu ocazia punerii în executare a acestei sentințe, încălcându-i dreptul de proprietate prin ocuparea unei porțiuni de teren. În drept au fost invocate prevederile art. 480-487, 594 C. civ., 111 și 274 C. pr.civ.
Prin sentința civilă 533/2006 pronunțață în primul ciclu procesual a fost admisă acțiunea formulată și obligată pârâta să respecte linia de hotar stabilită prin sentința 1662/1962 a Judecătoriei D. .
Această sentință a fost desființată prin decizia civilă 642/A/2006, prin care s-a admis apelul declarat de P. O., cauza fiind trimisă spre rejudecare,
Instanța de apel a avut în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor petitelor, deși a reținut în considerente că pârâta ocupă o suprafață de 4,02 mp și că va obliga pârâta la respectarea dreptului de proprietate.
Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia 100/R/2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Prin sentința atacată, instanța a respins excepția puterii de lucru judecat și a inadmisibilității, a constatat prescris dreptul reclamantei de a cere executarea silită a sentinței civile 1662/1962 a Judecătoriei D. și, ca
urmare a admiterii acțiunii, a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților potrivit amplasamentului stabilit prin raportul de expertiză întocmit de experții Colțan și Sântămărean.
Analiza dispozitivului denotă că instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, încălcând principiul disponibilității, aspect de natură să atragă nelegalitatea hotărârii.
Modul în care dispozitivul este redactat duce la concluzia că instanța a procedat la stabilirea graniței dintre cele două fonduri învecinate, prin indicarea modalității în care se impune a se stabili granița, cu toate că prin
cererea de chemare în judecată s-a solicitat respectarea mejdiei stabilite anterior.
În cauza de față, instanța, în virtutea rolului activ, ar fi trebuit să dea calificarea juridică corectă a cauzei, chiar dacă în cuprinsul cererii de chemare în judecată s-a invocat prevederea cuprinsă în art. 584 VCC.
Trebuie stabilită distincție între o acțiune în grănițuire și o acțiune în strămutare de hotare, în fața instanței de fond, sub nicio formă, nesolicitându-se stabilirea unei noi granițe, ci respectarea graniței stabilite judecătorește anterior printr-o hotărârea judecătorească care a fost pusă în executare și care ulterior a fost încălcată prin mutarea unui reper și, implicit, a mejdiei. Folosul practic urmărit este apărarea posesiei de vreme ce hotărârea având ca obiect stabilirea graniței a fost pusă în executare și fondurile exact delimitate.
Instanța de fond a administrat proba expertizei pentru determinarea graniței, însă în cauză nu a fost investită cu astfel de cerere. Chiar dacă în considerente s-a stabilit că se va dispune obligarea pârâtei să respecte vechea linie de hotar stabilită între proprietăți, identificată în planul de situație anexă al raportului de expertiză, se poate aprecia că aceste considerentele sunt în contradicție cu dispozitivul hotărârii, parte care, potrivit dispozițiilor procedurale la data soluționării, sunt cele care creează autoritate de lucru judecat.
Respectarea disp. art. 261 C.pr.civ. impun ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină, atât în fapt și în drept, ceea ce în cauză nu este realizat, deoarece între dispozitiv și considerente există o diferență esențială, cu mențiunea că dispozitivul nu respectă limitele investirii instanței, încălcându-se astfel și prevederile art. 129 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, apelul apare ca fiind întemeiat și întrucât nu s-a solicitat casarea cu trimitere, iar partea adversă nu a declarat apel, soluția care se impune, în raport cu disp. art. 297 C.pr.civ., este aceea a anulării cu consecința evocării fondului. Trebuie reținut că potrivit art. 296 C.pr.civ., apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
În fața instanței de fond poziția apelantei a fost aceea de respingere a acțiunii, întemeiat pe apărarea că vechea graniță stabilită ca urmare a executării hotărârii judecătorești a fost respectată și nu a avut loc vreo ocupare a terenului reclamantei, în condițiile în care gardul a fost edificat de către antecesorii reclamantei și se găsește în aceeași situație și în prezent.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit de exp. Colțan Dan M. care a fost semnat și de către expertul asistent Sântămărean D. ( f. 371), rezultă că, urmare a constatărilor, vechile puncte de reper ale mejdiei așa cum au fost stabilite prin sentința civilă 1662/1962 și determinate în teren cu ocazia punerii în executare, adică țeava din capătul dinspre str. L. R.
, respectiv șina metalică din vechea albie a pârâului nu au fost mutate sau modificate și pârâta nu ocupă nicio suprafață din terenul reclamantei.
În răspunsul la obiecțiuni ( f. 494-495) se învederează că linia de mejdie este, de fapt, conservată de amplasarea gardului de beton, construit de reclamanți, o prelungire a liniei gardului de beton dintre cele două imobile existând doar o mică abatere de 10 cm a amplasării șinei metalice în albia vechiului râu, abatere care este în acord cu legislația în domeniu.
Din analiza planului de situație întocmit cu ocazia efectuării expertizei ( f. 374), rezultă că distanța între punctele A și B este de 11 m, iar între punctele C și B este de 5,4 m, suprafață care respectă dimensiunile indicate în planul de situație întocmit cu ocazia punerii în executare a sentinței
pronunțate în 1962. De asemenea, actualele delimitări, respectiv șina metalică se află la o distanță de 1,18 m de punctul B, iar din analiza planului de situație ( f. 375) rezultă că de la șina metalică până la punctul B există o abatere de 0,13 cm, ceea ce confirmă că mejdia, așa cum este efectivă în teren, respectă sentința civilă 1662/1962.
În cauză alte probe referitoare la situația de fapt nu au fost administrate, respectiv probe care să ateste mutarea semnelor de hotar, stabilite cu ocazia punerii în executare, ceea ce duce la concluzia că nu există nici un temei pentru a se admite acțiunea formulată de către reclamantă.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 297 C.pr.civ., va admite apelul declarat de P. O. împotriva sentinței civile nr. 1501 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o va anula în întregime și ca urmare a rejudecarii va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta F. E. împotriva pârâtei P. O. pentru obligarea pârâtei la respectarea liniei de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 1662/1962 a Judecătoriei D. și respectarea dreptului de proprietate..
Apelanta a făcut cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale cu angajarea unor avocați și plata taxelor de timbru.
În primul ciclu procesual, la fond ( f. 119-120), reprezentând onorariu de avocat, în apel, apelanta a plătit taxă de timbru ( f. 156-157), onorariu avocat ( f. 158), în recurs onorariu avocat ( f. 191,194), în rejudecare onorariu avocat ( f.55,56,57,58,61), precum și onorarii experți ( f. 60), taxă de timbru în prezentul apel, onorariu avocat în apel ( f. 29-30).
Fiind în culpă procesuală, ca urmare a admiterii apelului, instanța, în temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 7.357,9 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. O. împotriva sentinței civile nr. 1501 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o anulează în întregime.
Rejudecând cauza respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta F.
E. împotriva pârâtei P. O. pentru obligarea pârâtei la respectarea liniei de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 1662/1962 a Judecătoriei D. și respectarea dreptului de proprietate.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 7.357,9 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013.
Președinte, Ana-SS
Judecător,
D. T.
Grefier,
L. C.
L.C. 30 Mai 2013 Red DT /Dact LM 4ex _
Jud. fond I. C. G.
| ← Decizia civilă nr. 124/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 141/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
