Decizia civilă nr. 4007/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4007/R/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V. ANA I.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii S.
O. JR., S. M. -T., M. -R. C., R. A. și V. P., împotriva deciziei civile nr. 2233/R din 30 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, privind și pe intimații D. C., G. T., L. G., ZILAHAY R., C. LOCAL AL MUNICIPIULUI C. -N., B. C. ȘI D. A.
, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă contestatorii S. M. -T. asistată de avocat Rus Theodor, care-i reprezintă și pe contestatorii S. O., R.
A., M. -R. C. și V. P., și intimații D. C. și G. T., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 octombrie 2013 a fost soluționată cererea de recuzare formulată de contestatori, în sensul respingerii acesteia.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor susține contestația așa cum a fost formulată în scris, solicită admiterea acesteia și în consecință anularea deciziei contestate, întrucât în speță sunt incidente prevederile art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă. Arată că în recurs, la data de 9 aprilie 2013 s-a amânat cauza pentru soluționarea cererii de recuzare pe care a formulat-o, aspect care rezultă cu evidență de pe portalul instanțelor, unde apare că s-a dispus amânarea cauzei
"pentru soluționarea cererii de recuzare"; și s-a fixat termen 30 aprilie 2013. La termenul din 30 aprilie 2013, completul s-a pronunțat prin încheiere cu privire la respingerea cererii de recuzare, iar în continuare a procedat la judecarea contestației în anulare, hotărând respingerea acesteia. Deoarece rezulta clar că la termenul din 30 aprilie 2013 se va judeca cererea de recuzare, contestatorii și reprezentantul acestora nu s-au prezentat la instanță, iar judecarea recursului a avut loc în lipsa lor, fiind astfel privați de dreptul de apărare. Rezultă astfel că ceea ce s-a consemnat în încheierea e ședință din data de 9 aprilie 2013 nu corespunde cu informația existentă pe portalul instanțelor, iar contestatorii s-au aflat într-o situație echivocă și nu s-au prezentat la acel termen de judecată, întrucât au avut convingerea că se va judeca doar cererea de recuzare, iar pentru judecarea recursului va fi fixat un alt termen.
Având în vedere că s-a produs o gravă eroare, care se impune a fi reparată, solicită admiterea contestației în anulare, și în consecință anularea deciziei pronunțate în recurs, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul G. T. solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, arătând că la termenul din 9 aprilie 2013 au fost prezente toate părțile, instanța a precizat clar că amână judecarea cauzei, iar părțile au păstrat termen în cunoștință. Consideră că promovarea acestei căi de atac nu este altceva decât o strategie prin care se urmărește prelungirea ciclurilor procesuale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul D. C. solicită respingerea contestației în anulare, arătând că achiesează la concluziile puse de intimatul G. T. .
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 2233/R din 30 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ a fost respinsă contestația în anulare declarată de contestatorii S. O. jr., S. M. -T., M. R. C., R. A. și V. P., împotriva deciziei civile nr. 75/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._, care a fost menținută.
Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut referitor la excepția tardivității, invocată în apărare, că s-a pronunțat în sensul respingerii prin încheierea ședinței publice din 09 aprilie 2013.
Din perspectiva dispozițiilor art. 318 teza I C.pr.civ., noțiunea de "greșeală materială";, introdusă de legiuitor în cuprinsul textului de lege mai sus evocat, vizează greșelile de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi respingerea greșită a unui recurs ca tardiv formulat, anularea greșită a unui recurs ca netimbrat, deși la dosar există dovada achitării taxei de timbru, anularea greșită a recursului ca nemotivat, deși motivele de recurs s-au depus la dosar în termen legal, pronunțarea instanței de recurs asupra altei hotărâri decât cea recurată și altele asemenea.
Eroarea materială nu trebuie să necesite o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ci trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Dispozițiile acestui articol au un câmp limitat de aplicare, impunându-se a fi interpretate restrictiv pentru a nu se deschide calea unui veritabil recurs la recurs. Ca atare, contestația în anulare nu poate să fie utilizată pentru remedierea greșelilor de fond, a acelor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a dispozițiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural deoarece altfel s-ar ajunge pe cale ocolită să se judece din nou recursul.
Or, ceea ce au susținut contestatorii că ar fi o greșeală materială, în sensul legii de procedură, ar putea fi asimilată unei greșeli de judecată, a unei greșite aprecieri a calității procesuale a recurentului, dacă susținerile contestatorilor se verifică, iar o astfel de greșeală nu poate fi remediată pe calea contestației în anulare.
Din perspectiva art. 318 teza a II-a C.pr.civ., contestatorii au susținut, în esență, că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de recurs, cu referire specială la motivul prin care s-a demonstrat caracterul vădit inechitabil al procesului în apel, la motivul prin care s-a arătat că instanța de apel nu și-a motivat hotărârea în privința tuturor variantelor propuse de expert, cu privire la criticile formulate în cadrul motivului de recurs VI și VII.
Verificând hotărârea instanței de recurs, Curtea a constatat că nici acest motiv al contestației în anulare nu subzistă, rezultând cu evidență că instanța de recurs a răspuns la toate motivele de recurs formulate.
Trebuie precizat că instanța de recurs nu are obligația de a răspunde separat fiecărui motiv, ci poate răspunde motivelor de recurs printr-un considerent comun și de aceea, neexaminarea distinctă a fiecărui motiv de recurs nu constituie, prin ea însăși, o omisiune, dacă instanța a răspuns motivelor de recurs prin considerente comune. Tot astfel, în doctrină și în jurisprudență s-a statuat că judecătorul nu are obligația de a răspunde fiecărui argument pe care partea îl invocă în susținerea unuia și aceluiași motiv de recurs.
Față de cele de preced, văzând și dispozițiile art. 320 și urm. C.pr.civ., Curtea a respins contestația în anulare și va menține în tot hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare:
S. O. jr., S.
M. -T., M. -R. C., R. A. și V. P., solicitând instanței admiterea contestației, anularea deciziei atacate și ejudecând contestația în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 75/_, admiterea contestației cum a fost formulată.
În motivarea contestației contestatorii au arătat că la termenul de judecată din_ au formulat cerere de recuzare împotriva doamnei judecător C. M. Conț și doamna judecător C. M. Conț, în calitate de președinte al completului de judecată nr 5R a dispus amânarea cauzei pentru soluționarea cererii de recuzare, fixând termen de judecată la_ .
La termenul fixat Completul 5 R a pronunțat prin încheiere respingerea cererii de recuzare iar în continuare a procedat la judecarea contestației în anulare, hotărând respingerea acesteia.
Nici contestatorii și nici apărătorul acestora nu a fost prezent, fiind convinși că termenul din_ a fost fixat exclusiv pentru momentul procesual de soluționare a cererii de recuzare, de altfel acesta este sensul măsurii consemnat pe portalul Curții de Apel C. .
Un argument în plus în sensul că aceasta este interpretarea corectă o constituie faptul că cererea de recuzare a fost soluționată la termenul fixat,_ și nu la alt termen.
Dacă scopul amânării dispuse la_ ar fi fost acela al judecării contestației în anulare, ar fi trebuit să rezulte fără echivoc nu numai din încheierea de ședință, dar și din consemnarea măsurii pe portalul instanței, unica sursă de informare la îndemâna justițiabilului.
La data redactării prezentelor considerente, contestatorii susțin că nu cunosc conținutul încheierii din_, dacă s-a menționat o dată cu fixarea termenului de_ "pentru soluționarea cererii de recuzare s-a menționat că s- ar fi dat părților prezente termen în cunoștință, însă contestatorii precizează că nu au avut termen în cunoștință, tocmai de aceea au rămas cu convingerea că termenul a fost fixat pentru soluționarea cererii de recuzare, urmând ca după pronunțarea soluției de admitere sau respingere, după caz, să se fixeze termen de judecată pentru soluționarea contestației.
În acest context, contestatorii au solicitat să se constate că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, aflându-se în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare intimații G. T., L. G., Zilahi D. C., D. A. și B. C.
, au solicitat respingerea contestației ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că la termenul din_ instanța a stabilit termen pentru judecarea contestației în anulare pentru data de
_, și s-a stabilit pentru părțile prezente că termenul este dat în cunoștința părților.
Analizând contestația prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, curtea constată că este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 317 Cod proc.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Verificând susținerile contestatorilor, curtea constată că în ședința din_ completul CR5 a fost condus de doamna judecător C. M. Conț, împotriva căreia contestatorii S. O. jr., S. M. -T., M. R. C., R. A. și V.
P. au formulat verbal o cerere de recuzare, întrucât doamna judecător a făcut parte din completul de judecată C6R, care a pronunțat în recurs decizia contestată.
Din încheierea de ședință rezultă că instanța a amânat judecarea contestației pentru data de_ ora 12, la sala 135 și i s-a pus în vedere reprezentantului contestatorilor să formuleze în scris cererea de recuzare, să o timbreze și să o înregistreze prin serviciul de registratură al instanței, urmând ca această cerere să fie soluționată până la termenul de judeca tă următor stabilit a fi_ .
Prin aceeași încheiere (f. 31-32), instanța a constatat că S. M. Tereza și
R. A. au termen în cunoștință, fiind prezenți la ședința de judecată iar restul contestatorilor au păstrat termenul în cunoștință prin reprezentantul lor, intimații prezenți D. C. și G. T. au păstrat termenul în cunoștință, iar reclamanții intimați L. G., Z. R. și B. C. și D. A. au fost citați pentru soluți onarea contestației în anulare
, după cum rezultă atât din încheiere, cât și din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare (f. 38-41).
Așadar, dispozițiile instanței din ședința publică din_ au fost clare și explicite, fixându-se termen de judecată la data de_ pentru soluționarea contestației în anulare și s-a arătat foarte clar că până la acest termen se va soluționa și cererea de recuzare după ce va fi formulată în scris și timbrată.
Susținerea contestatorilor că au primit termen în cunoștință pentru soluționarea de recuzare vine în contradicție flagrantă cu dispozițiile încheierii din_, dispoziții de care contestatorii au luat cunoștință personal (cei care au fost prezenți) sau prin reprezentantul ales.
Pe de altă parte, domnul avocat cunoaște că soluționarea unei cereri de recuzare se face în cameră de consiliu, fără citarea părților și practica instanțelor este constantă în sensul că nu stabilește termen pentru soluționarea acestor cereri de recuzare. De fapt, după cum rezultă din încheierea din_, cererea de recuzare urma să fie soluționată până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea contestației în anulare.
Nu poate fi primită critica contestatorilor referitoare la faptul că nu aveau altă sursă de informare decât portalul instanței, întrucât în ședința publică din
9.04.013 au fost prezenți contestatorii S. M. Tereza și R. A., dl. avocat Teodor Rus, care i-a și reprezentat pe contestatorii lipsă și care au luat cunoștință nemijlocit de dispozițiile instanței la acel termen de judecată.
Împrejurarea că pe portalul instanței nu este trecut întreg dispozitivul încheierii din_, nu le-a adus contestatorilor nicio vătămare (în sensul art.
105 al. 2 C.Pr.Civilă) întrucât doi contestatori au fost prezenți, iar doi au fost reprezentați de domnul avocat Rus Teodor la termenul de judecată menționat. Pentru termenul de judecată din_ când a fost soluționată contestația în anulare, contestatorii au fost legal citați.
Ținând seama de situația de fapt mai sus expusă, curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ., contestatorii fiind legal citați la data soluționării contestației în anulare promovată în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorii S. O. JR., S.
-T., M. -R. C., R. A. și V. P. împotriva deciziei civile nr. 2233/R din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-T. N. C. M. V. ANA I.
GREFIER
M. L. -T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud. recurs: D. Bălcdean, A.C., V. M.
| ← Decizia civilă nr. 613/2013. Revendicare imobiliară | Încheierea civilă nr. 7/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
