Decizia civilă nr. 2896/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2896/R/2013
Ședința publică din 31 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -M. CONȚ JUDECĂTORI: I. -D. C.
A. -A. P. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții T. A. M. și T.
L., împotriva deciziei civile nr. 458/A/din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată N. -L. K.
, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâtul recurent T. A. M., asistat de domnul avocat V. R., care arată că o reprezintă și pe pârâta T. A. L., conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, precum și reprezen-tanta reclamantei intimate, doamna avocat Ana-M. B., lipsă fiind pârâta recurentă și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâții T. A. M. și T. A. L. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat reclamantei intimate și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_, reclamanta intimată, prin intermediul doamnei avocat Ana-M. B. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală, cu cheltuieli de judecată, la care a fost anexată împuternicirea avocațială ce atestă împrejurarea că doamna avocat Ana-M. B. a fost împuternicită de reclamanta intimată pentru redactarea și susținerea întâmpinării.
Instanța înmânează reprezentantului pârâților recurenți un exemplar din întâmpinarea reclamantei intimate.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantului pârâților recurenți, referitoare la împrejurarea dacă dorește lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lectura întâmpinarea reclamantei intimate, acesta arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, deoarece are cunoștință de conținutul întâmpinării, pentru că reprezentanta reclamantei intimate i-a comunicat un exemplar din această întâmpinare anterior prezentului termen de judecată.
Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2266 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Curtea constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar o xerocopie de pe un extras din ziarul "Făclia"; din data de_ și, totodată, arată că acest înscris
nu-l depune la dosar ca pe o probă, în temeiul art. 305 C.pr.civ., ci doar pentru a reflecta personalitatea doctorului M. L. .
Reprezentanții părților depun la dosar chitanțele care atestă plata onorariilor avocațiale și arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului pârâților recurenți și reprezentantei reclamantei intimate asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că atunci când a văzut soluția dată de către instanța de apel a fost surprins pentru că nu se aștepta la o astfel de hotărâre, prin care s-a admis apelul declarat de reclamantă și s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043/_ de către B.N.P. P. a Ionuț Florin și, totodată, arată că nicăieri nu s-a solicitat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru pretinsa constrân-gere psihică a vânzătorului, dar instanța de apel s-a pronunțat în acest sens, astfel încât, pronunțarea s-a făcut ultra petita. De asemenea, arată că a studiat din nou atât acțiunea, cât și precizarea și dezvoltarea motivelor din acțiune, dar nu a găsit menționată această solicitare, cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru pretinsa constrângere psihică a vânzătorului și, totodată, arată că în fața instanței de fond nu au fost invocate prevederile art. 955 și 956 C.civ., ci doar prevederile art. 958 C.civ.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că s-au încălcat dispozițiile art.
299 C.pr.civ, cu privire la judecarea fondului și, totodată, solicită admiterea motivului de recurs invocat în temeiul art. 304 pct. 6 C.pr.civ., având în vedere că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor lucruri necerute prin cererea introductivă. De asemenea, arată că instanța de apel a motivat hotărârea cu privire la "constrângerea vânzătorului de a accepta un preț derizoriu";, dar în cauză nu au fost invocate dispoziții privind violența, care trebuie să îndeplinească două condiții, respectiv să fie determinantă și răul cu care se amenință să fie unul injust și nelegal. Mai arată că amenințarea reținută de către instanța de apel în sarcina pârâților T. A. M. și T. A. L. nu este una nelegitimă și nejustă.
De asemenea, reprezentantul pârâților recurenți arată că raportul dintre mama recurentului și dr. M. L. era unul asemănător cu cel dintre angajat și angajator și este vorba de libertatea de a alege, nicidecum de o constrângere psihică.
În concluzie, reprezentantul pârâților recurenți arată că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 955 și art. 956 C. civ. și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta apelantă și menținerea sentinței civile nr. 3797/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca ca legală și temeinică, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar și suma de 3500 lei cheltuieli de judecată în apel
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală, pentru motivele arătate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței pe care a depus-o în dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu este reală susținerea reprezentantului pârâților recurenți, în sensul că nu a invocat starea de constrângere psihică la care a fost supus domnul dr. M. L., deoarece prin prima precizare de acțiune a fost invocată "starea de constrângere psihică";, care a
fost determinată de nevoia domnului dr. M. L. de a i se presta întreținere de către mama recurentului. De asemenea, arată că familia domnului dr. M. L. s-a îngrijit de acesta și i se ducea mâncare de la restaurantul "Melody";. Totodată, arată că în fața instanței de apel s-a invocat și s-a reinvocat aceiași stare de constrângere psihică, iar în doctrină este o situație discutabilă cu privire la o astfel de problemă și chiar dl. prof. D. Chirică, în lucrarea sa, a analizat viciile consimțământului și a considerat că într-o situație similară cu cea din prezenta cauză este vorba de o temere care a condus la acceptarea unui preț derizoriu. De asemenea, apreciază că în prezenta cauză, prețul derizoriu trecut în contractul de vânzare-cumpărare este determinat de acea stare de temere a vânzătorului.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că ambele temeiuri juridice au fost invocate în precizarea de acțiune din dosarul instanței de fond, respectiv art. 958 și art. 966 C.civ. De asemenea, arată că recurenții, prin răspunsul dat la interogator au arătat motivul pentru care domnul dr. M. L. a acceptat prețul de 40.000 Euro în loc de cel normal, respectiv au arătat că acesta a acceptat acel de preț de 40.000 Euro, având în vedere starea de nevoie în care se afla.
Consideră că instanța de apel a făcut o apreciere corectă și a pronunțat o soluție legală și solicită instanței să aibă în vedere considerentele din întâmpina-rea pe care a depus-o la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare, în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 3797/2012 a Judecătoriei C. -N., a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta N. -L. K. B. în contradictoriu cu pârâții T. A. L. și T. A. M. ; a fost obligată pe reclamanta să plătească pârâților suma de 18165 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (suma de 4165 lei pentru prima judecata în fond, suma de 7000 lei în apel și suma de 7000 lei în rejudecare).
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2043 din 11 iulie 2008 de Notarul P. P. a Ionuț, defunctul L. M. I. V. a înstrăinat pârâților T. A. L. și T. A. M. nuda proprietate ce poartă asupra imobilului situat în C. -N., str. Eroilor, nr. 6-8, ap. 6, înscris în CF nr. 1. C.
-N. sub nr. top. 514/1/1/VI, compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 pivniță, cu suprafața utilă de 74,02 mp, cu părțile indivize comune aferente în cotă de 3,95/100 parte, teren atribuit în proprietate 35/875 parte, cu rezervarea pentru vânzător a dreptului de uzufruct viager asupra aceluiași imobil, prețul vânzării convenit de părți fiind de 146.000 lei, preț care a fost achitat anterior încheierii contractului.
Astfel cum rezultă din CF nr. 1. C. -N. imobilul de sub nr. top. 514/1/1/VI, compus din 3 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 pivniță, cu suprafața utilă de 74,02 mp, cu părțile indivize comune aferente în cotă de 3,95/100 parte, teren atribuit în proprietate 35/875 parte, se află actualmente în proprietatea tabulară a pârâților T. A. L. și T. A.
M., cu titlul de drept de cumpărare, bun comun, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2043 din 11 iulie 2008 de Notarul
P. P. a Ionuț, imobilul fiind grevat de un drept de uzufruct viager înscris în favoarea defunctului L. M. I. V., în temeiul aceluiași contract. A mai constatat instanța că imobilul în cauză are calitatea de monument istoric.
Anterior încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare între L. M. I.
V. și pârâții T. A. L. și T. A. M., L. M. I. V. a testat pentru cazul morții sale în favoarea numitei L. B., identic cu N. -L. K.
B., soția fiului său și reclamanta din prezenta acțiune, instituind-o pe aceasta legatar universal.
Reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru lipsa discernământului vânzătorului, să se constate nulitatea absolută a contractului constatându-se natura derizorie a prețului pentru care s-a realizat înstrăinarea, iar în subsidiar să se dispună rezoluțiunea contractului pentru neplata prețului. În cele ce urmează, instanța a analizat pe rând fiecare petit.
Cu privire la lipsa discernământului, instanța a reținut că aceasta constituie o cauză de nulitate relativă a contractului. Pentru exprimarea valabilă a consimțământului, una dintre condițiile legale este ca persoana să aibă discernământ la momentul exprimării consimțământului, iar atât timp cât persoana nu a fost pusă sub interdicție, aceasta este prezumată a avea deplină capacitate de folosință și de exercițiu. Fiind vorba despre o prezumție relativă, aceasta poate fi răsturnată prin proba contrară, sarcina probei revenind reclamantei. Deși reclamanta a susținut că vânzătorul L. M. I. V. a fost lipsit de discernământ la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, din cauza afecțiunilor de care suferea și din pricina asocierii unor medicamente cu alcoolul, acest aspect nu a rezultat din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Astfel, analizând certificatul medical nr. 1161/_ eliberat de un medic specialist psihiatru de la Centrul Clinic de Diagnostic și Tratament C. -N., a rezultat că defunctul vânzător avea discernământul păstrat și în consecință responsabilitate juridică, fapt care s-a coroborat și cu declarațiile martorilor U. aș Cornel, R. Aurelie, Voineag Valeriu și Maier G. A. . Aspectele din certificatul medical au fost, de asemenea, reiterate de martora M. Rozinoletta C.
, care a relevat contextul în care a fost emis acest certificat, arătând că vânzătorul era lucid și juca la pariuri sportive.
De asemenea, în concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit pe baza documentelor medicale s-a stabilit că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, aceea de_, L. M. I. V. efectua tratament cu medicamente care nu sunt de natură să influențeze discernământul acestuia, iar în suplimentul la același raport de expertiză s-a precizat că documentația medicală pusă la dispoziția comisiei de experți nu a relevat date obiective care să ateste ingestia de alcool (voluntară sau involuntară, izolată sau în asociație cu alte medicamente) a numitului L. M. I. V. la data semnării contractului de vânzare-cumpărare.
Asupra argumentului invocat de reclamantă cu privire la diminuarea până la absență a discernământului vânzătorului ca urmare a combinației dintre medicamente și alcool, instanța a constatat că din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați și înscrisurile medicale, nu a rezultat că în prezent defunctul L. M. I. V. ar fi consumat alcool în combinație cu sedative sau analgezice.
Din înscrisurile medicale nu a rezultat că i-ar fi fost prescrise sau i-ar fi fost administrate în mod constant sedative, iar din declarațiile martorilor Pațiu și Vigu, medicii curanți ai acestuia, nu a rezultat că L. M. I. V. își administra sedative, martorii precizând că în niciuna dintre întâlnirile pe care le- au avut cu L. M. I. V., acesta nu se afla sub influența băuturilor alcoolice sau că ar fi combinat alcoolul cu sedativele. Nu pot fi reținute cele declarate de martora R. Floare prin care s-a sugerat că mama pârâtului T. i-ar fi servit acestuia alcool, având în vedere raporturile de dușmănie profunde și de durată cu mama pârâtului T., în ciuda declarației sale conform căreia la momentul când a observat cele relatate s-ar fi împăcat cu vecina sa Vădean. Singurele aspecte relevate de martoră și care se coroborează cu declarațiile celorlalți
martori sunt cele legate de faptul că defunctul obișnuia să își procure singur țuică.
De asemenea, din materialul probator nu a reieșit nici susținerea reclamantei cum că pârâtul ar fi fost izolat și s-au exercitat presiuni de către familia pârâților în vederea încheierii actului, astfel încât nici acest motiv de nulitate relativă datorat vicierii consimțământului nu subzistă.
Prin urmare, nu s-a făcut dovada existenței vreunei cauze care să fi provocat absența discernământului vânzătorului la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2043 din 11 iulie 2008 de Notarul P. P. a Ionuț.
Aplecându-se asupra obiectului contractului de vânzare-cumpărare în discuție, mai precis asupra obligației vânzătorului având ca obiect prețul,
instanța a reținut că, pentru a fi valabil încheiat, prețul trebuie să fie fixat în bani, determinat sau determinabil, sincer și serios, iar dacă una dintre condiții nu a fost îndeplinită, contractul a fost nul absolut.
Printre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, art. 948 cod civil prevede și o cauză licită iar art. 966 Cod civil adaugă că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. Astfel cauza actului juridic constă în scopul urmărit la încheierea unui asemenea act, fiind compusă din scopul imediat, identic în cadrul aceleiași categorii de acte juridice, și scopul mediat care reprezintă acel motiv al cauzei care constă în motivul determinat pentru încheierea actului juridic, motiv care se referă fie la însușirile contraprestației fie la însușirile celeilalte părți, fiind un element subiectiv și variabil de la un act juridic la altul.
Potrivit art. 967 Cod civil, legea prezumă faptul că există cauza în fiecare act juridic și că aceasta este valabilă, revenind reclamantei, în cauza de față, să facă dovada nevalabilității acesteia.
Analizând prețul prin prisma criticilor formulate de reclamantă, instanța a mai reținut că potrivit art. 1303 C.civ., lege căreia se supun raporturile juridice dintre părți raportat la momentul nașterii acestora, prețul serios presupune ca acesta să nu fie derizoriu, infim, atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe preț și să nu poată constitui obiectul obligației cumpărătorului și nici cauză suficientă a obligației asumate de vânzător. A mai reținut instanța că fiind o problemă de fapt, seriozitatea prețului a fost lăsată la aprecierea instanței.
Astfel, în jurisprudență de asemenea s-a reținut că prin noțiunea de preț serios, în sensul art. 1303 Cod civil, s-a înțeles prețul care constituie în adevăr o cauză suficientă a obligației luate de către vânzător de a transmite dreptul de proprietate ce formează obiectul vânzării, stabilirea acestui caracter formând o chestiune de apreciere a instanței, depinzând de existența unei proporții între prețul fixat de părți și valoarea reală a bunului fără a reclama însă o echivalență perfectă, implicând astfel o echivalență retorică relativă, raportată atât la valoarea apartamentului înstrăinat cât și la subiectivismul părților care au fost libere să aprecieze întinderea valorii lucrului la momentul vânzării. S-a mai apreciat în doctrina juridică faptul că și dacă nu se reclamă o echivalență între preț și valoarea lucrului vândut, condiția seriozității prețului exclude totuși o disproporție prea mare nesusceptibilă de o justificare firească.
În aprecierea prețului instanța s-a raportat la condițiile concrete ale încheierii contractului și la valorile de referință ale momentului.
Mai întâi, s-a constatat că defunctul vânzător a înstrăinat pârâților doar nuda proprietate asupra imobilului rezervându-și un drept de uzufruct viager, astfel că aceste elemente au fost de natură a justifica un preț mai mic decât prețul de circulație al imobilului. Apoi, imobilul obiect al contractului de vânzare-
cumpărare este monument istoric, fapt care este de natură a greva imobilul în ceea ce privește folosința și întreținerea acestuia, grevări impuse de prevederile Legii nr. 422/2001 rep.
În cea ce privește raporturile dintre vânzător și cumpărători, instanța a reținut din declarațiile martorilor audiați faptul că între defunctul vânzător și familia pârâților au existat relații bune, acesta fiind ajutat de către mama pârâtului, astfel că și această relație existentă între părțile semnatare a contractului a fost de natură a justifica un preț inferior valorii de circulație a imobilului la data tranzacției.
În cauză, prețul stipulat în contract a fost de 146.000 lei, prețul minim acceptat de Camera Notarilor P. i stabilit prin grilele de evaluare aferente unui apartament cu 3 camere în zona centrală aferente anului 2008 fiind de 149.000-
163.000 lei, însă disproporția nu a fost vădită, având în vedere și dreptul de uzufruct reținut de către reclamantă și obligațiile ce decurg din statutul imobilului de monument istoric precum și a relațiilor existente între familia pârâților și defunctul vânzător, acest preț punând eventual doar probleme de vilitatea sa (valoare mai mică decât cea reală), element care pune problema leziunii și nu a nulității pentru lipsa cauzei.
De asemenea, nu poate fi reținută nici susținerea vizând cauza imorală, în speță nefăcându-se dovezi care să susțină aceste afirmații.
Asupra problemei leziunii instanța a reținut incidența dispozițiile art. 1165 C.civ., vânzătorul fiind major, cu capacitate de exercițiu deplină, astfel că nu ar putea fi exercitată acțiunea în resciziune rezervată de lege doar minorilor cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani. În mod cu totul excepțional dacă se profită de neștiința, ignoranța, starea de constrângere în care se află vânzătorul, spre a obține avantaje disproporționate, contractul ar putea fi considerat nul absolut dar nu pentru leziune, ci pentru cauză ilicită, leziunea fiind doar un indiciu că s- a profitat de starea de constrângere în care s-a aflat cealaltă parte. Or, în condițiile în care în cauza concretă dedusă judecății nu s-a făcut dovada vreunei constrângeri, cele relatate de martora R. Floare neputând fi reținute din motivele mai sus expuse, iar vânzătorul avea capacitate deplină de exercițiu, mai mult martorii declarând că acesta era o persoană lucidă, cu cunoștințe peste medie, iar afecțiunile de care suferea nu erau de natură a-i afecta discernământul, nu se poate reține existența cauzei ilicite.
Totodată, lipsa cauzei generată de lipsa unei contraprestații (respectiv lipsa prețului) alegate de către reclamantă nu se susțin, nici la nivel formal, părțile stipulând în mod expres un preț și declarând în mod public că acesta a fost achitat anterior încheierii contractului în formă autentică. Sub aspectul nulității pentru acest motiv nu a avut relevanță scopul mediat al vânzătorului, respectiv că acesta a urmărit obținerea unui preț sau a unei întrețineri și sprijin moral, din declarațiile martorilor audiați în cauză reieșind existența unei cauze.
Faptul că defunctul a lăsat un testament olograf în anul 1998 prin care testa imobilul în cauză fiului său L. M. nu a constituit un element care să vină în sprijinul susținerilor reclamantei, testamentul fiind un act esențialmente revocabil, expres sau tacit, fapt care reiese chiar din testamentul depus de către reclamantă și autentificat sub numărul 1772/_ de notar P. I. Bolduț, faptul că imobilul a fost cuprins în aceste testamente nu a dus la indisponibilizarea lui, defunctul putând dispune de acesta în timpul vieții sale, fără ca această măsură să fie prezumată a fi lovită de nulitate pentru simplul fapt că bunul face obiectul unui act mortis causa încheiat de defunct.
În ceea ce privește rezoluțiunea pentru neplata prețului, petit secundar, instanța a reținut că acesta nu echivalează cu lipsa cauzei, element de natură a atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, ci cu o
neexecutare a acestuia, reprezentând un element ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare (pe când nulitatea presupune elemente anterioare și cel mult concomitente încheierii actului).
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043 din 11 iulie 2008 de Notarul P. P. a Ionuț părțile au convenit un preț de 146.000 lei, precizând că acesta a fost achitat anterior încheierii contractului, fără însă a preciza data la care această plată a fost efectuată.
Deși reclamanta a susținut că nu s-a realizat plata prețului, aceasta nu a făcut dovada în acest sens dincolo de orice îndoială. Pârâții au dovedit că au avut suma de bani în cont deschis la Banca Transilvania, conform extrasului de cont din_, cu un an înaintea încheierii tranzacției, că împuternicit al contului a fost numită T. C., sora pârâtului T. M. A. și că împuternicita a retras din cont suma de bani pe care a împrumutat-o numitei B. Ana la data de_ (f. 179), termenul de restituire a sumei împrumutate fiind stabilit la data de_ .
În contextul în care pârâții au dovedit că au dispus de suma de bani, despre care s-a făcut mențiune în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2043 din 11 iulie 2008 de Notarul P. P. a Ionuț ca fiind achitată anterior semnării acestuia, precum și relațiile de încredere existente între vânzător și familia pârâților, mama pârâtului fiind cea care se îngrijea de vânzător la dorința acestuia, nu pot fi reținute simplele susțineri ale reclamantei potrivit cărora nu s-ar fi găsit suma de bani. Martora declară că la înmânarea prețului către vânzător a putut fi explicată prin încrederea existentă între părți, oricum acest aspect fiind pe deplin lămurit la momentul încheierii contractului prin mențiunea achitării prețului.
De altfel, martora M. Rozinoletta-C. a relevat faptul că L. M. I. V. i-a comunicat intenția de a încheia un contract cu vecina care îl îngrijește și că se gândește la o sumă de bani pe care urmează să o primească urmare a vânzării, din care o parte urma a o vira în contul fiului său care era internat într-o instituție de boli psihice ca urmare a unui accident. Cele declarate de martoră susțin ideea de intenție a vânzării, discuția fiind plauzibilă în contextul în care martora urma să îi elibereze un certificat din care să rezulte faptul că este
apt să își exprime consimțământul în cadrul unui contract autentic de vânzare- cumpărare. Instanța a reținut acest lucru deoarece a fost singurul martor medic care a declarat că a purtat astfel de discuții cu L. M. I. V. înainte de încheierea contractului.
Prin decizia civilă nr. 458/A/din_ a T. ului C. pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă N. -L.
K. B., împotriva Sentinței civile nr. 3797/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost schimbată în tot, în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei și în consecință:
S-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043 din 11 iulie 2008, de Biroul notarului public P. a Ionuț Florin, având ca obiect imobilul situat în C. -N., str. Eroilor, nr. 6-8, ap. 6.
S-a înlăturat obligația reclamantei de a plăti cheltuieli de judecată la fond.
Intimații pârâți T. A. L. și T. A. M. au fost obligați să plătească apelantei reclamante suma de 30.596,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză și din actele medicale depuse la dosar, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare din 11 iulie 2008, vânzătorul L. M. I. V. se afla într-o stare precară de sănătate.
Astfel, potrivit certificatului medical eliberat în_, numitul L. M. I.
V. se afla în stare post accident vascular cerebral. Potrivit foii de observație de la f. 8, acesta a fost internat în perioada_ -_, suferind de mai multe boli. De altfel, acesta a decedat la data de_ .
Numitul L. M. I. V. a fost medic, astfel că era în măsură să își dea seama despre starea sa de sănătate și de riscurile pe care un nou accident cerebral le prezintă: imobilizarea la pat.
Din declarațiile martorilor U. as I., U. as Cornel, a rezultat că numitului L. M. nu îi lipseau banii și că fiul și nora sa, din Germania, îi trimiteau lunar bani.
Astfel, martorul Voineag Valeriu a declarat că îi trimiteau lunar suma de 200 Euro, încasată din închirierea unui imobil din Brașov și că defunctul folosea acești bani pentru plata menajerei, care era mama pârâtei.
Martorul T. I. a arătat că defunctul primea bani de la fiul și nora sa și avea asigurată mâncarea în fiecare zi, iar mama pârâtei l-a îngrijit contra cost aproximativ 2 ani înainte de deces și din discuțiile purtate cu aceasta, martorul a dedus că era obsedată de dobândirea apartamentului defunctului.
De asemenea, din declarația martorului R. Aurelie a rezultat că numitul L.
M. nu a dorit să-și vândă apartamentul.
Și martora R. Floare a arătat că doamna Vădean, mama pârâtei, era plătită pentru serviciile sale, de către domnul L. . Martora a arătat că știa de la doamna M. Vădean că prin serviciile pe care le face domnului L. urmărea să obțină apartamentul acestuia. A mai arătat martora că atunci când a fost externat domnul L., doamna Vădean a luat revista "Piața"; și a spus că merge să i-o dea domnului L. pentru a-și căuta o altă femeie care să-l îngrijească, dacă nu îi dă casa.
Martorul Gugura Aurel a relatat că i se trimitea constant mâncare domnului L. și că a discutat cu doamna care-l îngrijea și care îi ducea mâncarea, care i-a relatat că domnul L. nu vrea să-i vândă nimic, nici măcar un balcon.
Din cele relatate de martori, instanța a reținut că defunctul nu avea nevoie de bani și nici nu dorea să-și vândă apartamentul, dar că a fost influențat de mama pârâtei, aceasta amenințându-l că nu-l va mai îngriji dacă nu îi vinde apartamentul. Așadar, se poate concluziona că doar datorită stării de constrângere în care se afla, fiind suferind de mai multe boli și temându-se să nu rămână fără îngrijire, a ajuns să încheie contractul de vânzare cumpărare al apartamentului.
În această situație, contractul a fost anulabil.
Astfel cum s-a arătat în doctrină, starea de necesitate în care se găsește o persoană, care o determină să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat, trebuie asimilată violenței - viciu de consimțământ.
Potrivit art. 953 Cod civil, consimțământul nu este valabil când este smuls prin violență, iar potrivit art. 955, "Violența în contra celui ce s-a obligat este cauză de nulitate, chiar când este exercitată de altă persoană decât aceea în
folosul căreia s-a făcut convenția.";
Conform art. 956 Cod civil, "este violență totdeauna când, spre a face o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raționabilă după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil și prezent. Se ține cont în această materie de etate, de sex și de condiția persoanei.";
Așadar, în speță suntem în prezența unui viciu de consimțământ, care atrage nulitatea relativă a actului încheiat. Consimțământul vânzătorului a fost alterat prin violența psihică ce s-a exercitat asupra sa, în condițiile în care era o persoană în vârstă, bolnavă și singură, amenințată că va rămâne fără îngrijire
dacă nu va semna contractul. De asemenea, în cauză s-a dovedit că în lipsa acestei amenințări, defunctul nu ar fi încheiat actul, negăsindu-se în nevoie de bani și refuzând anterior înstrăinarea proprietății sale.
În consecință, tribunalul a admis prezentul apel și în baza art. 296 C. pr. civ, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantului și al anulării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2043 din 11 iulie 2008, de Biroul notarului public P. a Ionuț Florin, având ca obiect imobilul situat în C. -N., str. Eroilor, nr. 6-8, ap. 6.
A fost înlăturată obligația reclamantei de a plăti cheltuieli de judecată la
fond.
În temeiul art. 274 C. pr. civ, intimații pârâți T. A. L. și T. A.
M. au fost obligați să plătească apelantei reclamante suma de 30.596,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial la fond și în apel, din toate etapele procesuale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții T. A. M. și T.
L. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta apelanta și menținerea sentinței civile nr. 3797/_ pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul de mai sus ca legala și temeinica, respectiv obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că :
T. ul în soluționarea apelului, a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Hotărârea atacată este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ.
A. Cu privire la primul motiv de recurs, arată că prin decizia atacată s-a admis apelul reclamantei și s-a dispus anularea contractului de vânzare- cumpărare încheiat de recurenți cu defunctul L. M. I. V. la data de 11 iulie 2008, apreciindu-se că la încheierea actului juridic, vânzătorului i-a fost viciat consimțământul, printr-o pretinsă constrângere psihică exercitată în condițiile prevăzute de art.955 Cod civil, de către o altă persoană decât subsemnații recurenți, respectiv de către mama recurentului T. A. M. (care a fost confundata în mod constant de către instanța de apel cu mama recurentei T. A. L. ).
Nici prin cererea introductivă de instanță, nici prin precizarea de acțiune formulată pentru termenul de judecată din_, reclamanta nu a investit instanța cu o cerere formală, timbrată corespunzător, prin care să pretindă anularea contractului pentru un asemenea pretins viciu al consimțământului defunctului vânzător întemeiată în drept pe dispozițiile art. 955 - 956 vechiul cod civil.
Dimpotrivă, cererea introductivă, ulterior precizată conținea următoarele pretenții formulate de către reclamanta:
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare (lipsa discernământului, preț derizoriu, neplata prețului - prin cererea introductivă)
anularea contractului raportat la lipsa cauzei, ca obiectiv urmărit la încheierea contractului, (acesteia lipsindu-i cele doua elemente:scopul imediat și scopul mediat raportat la lipsa de discernământ, prețul derizoriu) și în subsidiar rezoluțiunea contractului pentru neplata prețului - prin precizarea de acțiune).
Toate afirmațiile reclamantei, dar și apărările recurenților făcute în fața instanței de fond s-au circumscris acestor cereri, astfel că probațiunea administrată a vizat:
lipsa/existenta discernământului defunctului la data perfectării contractului autentic de vânzare-cumpărare.
cauza încheierii contractului, respectiv scopul urmărit de vânzător,
seriozitatea prețului.
achitarea de către recurenți a acestui preț.
Prima instanța a analizat petitele de constatare a nulității absolute/relative respectiv de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare în litigiu prin raportare la motivele invocate și arătate anterior, stabilind în mod argumentat că nu este incidentă niciuna din cauzalele de desființare a contractului.
Prin apelul promovat, reclamanta a reiterat cererile de anularea/nulitate/rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între L. M. I. -V. și recurenți, contract autentificat de B.N.P.
P. a Ionuț Florin sub nr. 2043/_, având ca obiect imobilul situat în mun. C.
-N., str. Eroilor, nr. 6-8, ap. 6 jud. C. înscris în CF nr. 1. C. -N., nr. top. 514/1/1/VI.
Prin apelul formulat, reclamanta apelantă a amintit pentru prima dată despere o pretinsă constrângere morală, însă nu sub forma unui viciu de consimțământ, ci din perspectiva solicitării de "constatare a nulității absolute a contractului raportat la prețul derizoriu cuprins în contract" (a se vedea pct. II din motivele de apel).
Cu toate acestea, instanța de apel a analizat în decizia atacată, în mod exclusiv motivul de nulitate relativă constând în constrângerea morală, dispunând în final anularea contractului în litigiu.
M. ivarea instanței vizează astfel un alt motiv decât cel invocat prin cererea introductivă și chiar prin apel și anume incidența unei cauze de nulitate relativă (nu absolută cum a solicitat reclamanta) pentru vicierea consimțământului (nu pentru lipsa discernământului sau lipsa prețului).
Astfel instanța de apel s-a pronunțat asupra unor lucruri necerute prin cererea introductivă, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Așa cum au arătat deja, reclamanta a invocat existența unei constrângeri morale doar în apel și nu sub forma unui viciu de consimțământ, ci din perspectiva faptului că s-ar fi profitat de starea de constrângere morală a vânzătorului pentru a se fixa un preț derizoriu ( pct. II alineat 2 din motivele de apel).
Oricum, în conformitate cu art. 292 C. proc. civila, în apel nu se pot invoca alte motive, mijloace de apărare și dovezi noi față de cele cuprinse în cererea introductivă, astfel că, nici chiar în situația în care ar da o interpretare mai largă susținerilor din apel, referitoare la constrângerea morală a vânzătorului, acestea nu ar putea constitui o modificare a cererii introductive care să poate fi luată în considerare de instanța de apel.
M. ivele de apel ale reclamantei au fost doar reproduse, nu și analizate de către instanța de apel, pentru a soluționa ceea ce i s-a cerut, iar prin decizia atacată a admis apelul considerând că actul încheiat este anulabil datorită unei stării de constrângere psihică în care s-ar fi aflat vânzătorul, care ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare ca efect al bolilor de care suferea, din teama de a nu rămâne fără îngrijire, instanța pronunțându-se în această manieră "ultra petita", cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 al Codului de procedură civilă.
Cu privire la temeiul juridic, este de principiu că judecătorul nu este ținut de cel indicat de reclamant, ci are chiar obligația de a da calificarea legală corectă cererii.
Pentru a fi respectate însă contradictorialitatea și dreptul de apărare, schimbarea temeiului juridic trebuie pusă întotdeauna în discuția pârtilor și nu este permisă a se face pentru prima dată în apel.
Făcând abstracție de dispozițiile legale menționate, prima instanță de apel a pronunțat o soluție fără suport legal, iar hotărârea care analizează corect și
exhaustiv pretențiile formulate de reclamantă prin cererea introductivă, este sentința civila nr. 3797/2012 pronunțată de instanța de fond.
B, Hotărârea atacată este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Trecând peste aspectele arătate anterior, consideră că în mod greșit instanța de apel a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 955-956 vechiul cod civil.
Fără să analizeze în vreun fel motivele de apel ale reclamantei pentru a soluționa ceea ce s-a cerut, T. ul a admis apelul considerând că actul încheiat este anulabil datorită stării de constrângere psihică în care se află vânzătorul, care datorită bolilor de care suferea, s-ar fi temut să nu rămână fără îngrijirea prestată de mama recurentului T. A. M. .
Chiar și admițând că ar fi fost investită cu o astfel de pretenție, hotărârea pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în graba cu care a redactat hotărârea atacată (la aproape 6 luni de la pronunțare), tribunalul a făcut o aplicare greșită și incompletă a condițiilor legale în care, violența psihică constituie viciu al consimțământului.
Art. 953 din Codul civil, referindu-se la consimțământ, prevede că acesta nu este valabil, printre altele, atunci când este smuls prin violență. Dacă, prin definiție consimțământul presupune libertate, violența reprezintă o atingere adusă acestei condiții esențiale de valabilitate a consimțământului. Aceasta constă în fapta de a insufla unei persoane, prin amenințare cu un rău, o temere sub imperiul căreia ea își dă consimțământul la încheierea unui act juridic. În cazul violenței, victima este conștientă că nu ar trebui să încheie actul juridic, dar preferă să o facă pentru a nu i se pricinui un rău. Violența psihică constă în fapta de a insufla autorului actului o temere fără de care aceasta nu și-ar fi dat consimțământul la încheierea actului.
Un alt element constitutiv al violentei, cu caracter subiectiv, îl reprezintă temerea, adică starea psihologică insuflată autorului actului de constrângere exercitată asupra sa.
Este evident că temerea trebuie să prezinte o anumită gravitate pentru a vicia consimțământul. Pentru a putea să producă efectele unui viciu de consimțământ, violența trebuie să fie determinantă pentru încheierea contractului consimțământul și să fie nelegitimă.
Din cuprinsul art. 955 alin. 1 din Codul civil, rezultă că între temerea inspirată prin violență și actul de voință trebuie să existe o strânsă legătură, în sensul că, fără presiunea psihică exercitată asupra sa, partea în cauză nu ar fi consimțit la încheierea actului.
Dar, pentru a stabili dacă temerea a fost determinantă, aprecierea trebuie făcută în concret, în raport cu persoana victimei, și cu împrejurările în care s-a încheiat actul juridic.
În raport cu aceste condiții, enunțate principial de art.956, urmează a se constata că în speță, față de probațiunea administrată, nu se poate vorbi de existenta unei constrângeri morale care să-1 fi determinat pe vânzător să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
Astfel, se susține fără suport probator că singura manevră de constrângere morală ar fi fost amenințarea defunctului, cu faptul că mama recurentului ar fi încetat să mai presteze serviciul de îngrijire, dacă nu ar fi încheiat actul cu recurenții.
Mai întâi, se cuvine a se arată faptul că decizia reține ca dovedită împrejurarea că munca prestată de mama recurentului era una remunerată și, deși nu se poate vorbi despre un veritabil contract de muncă, raportul părților era unui identic cu cel dintre angajator și salariat.
Astfel, oricând mama recurentului putea să renunțe la munca pe care o presta pentru vânzător, fără a fi necesar să justifice în vreun fel acest lucru și fără a se putea aprecia că actul unilateral de voință, echivalent al unei demisii din dreptul muncii, ar echivala cu o amenințare.
Pe de alta parte, trebuie ținut cont de faptul că așa cum s-a arătat prin decizia atacată, defunctul vânzător dispunea de resurse financiare, astfel încât nu era pentru el un impediment angajarea unei alte persoane în locul mamei recurentului, în situația în care aceasta ar fi decis să nu îl mai îngrijească.
În consecință, nu se poate vorbi despre o stare de constrângere creată de un terț și de care recurenții să fi profitat prin încheierea contractului, deoarece defunctul vânzător era o persoană care își putea asigura oricând îngrijirea printr- o alta persoană, și nu depindea nici de ajutorul financiar și nici de o altă natură din partea mamei recurentului.
Chiar dacă ar considera că mama recurentului i-a comunicat vânzătorului că nu va mai presta îngrijire, această pretinsă faptă de amenințare, nu este injustă, nelegitimă sau ilicită, pentru a fi îndeplinită cea de a doua cerința a violentei, pentru a fi viciu de consimțământ.
Niciuna din probele administrate în cauză nu este de natură a da naștere certitudinii cu privire la faptul că la data de_, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorul a fost constrâns să încheie actul, dimpotrivă, rezultă dincolo de orice îndoială că vânzătorul avea discernământul necesar încheierii oricărui act juridic.
Conform actelor medicale existente la dosar, decesul vânzătorului a survenit într-un mod neașteptat, urmare a unei afecțiuni cardiace, potrivit certificatului medical constatator al decesului cu nr. 83/_ . Prin urmare, ipoteza dezvoltată de către instanța de apel este infirmată și din acest punct de vedere, recurenții neavând posibilitatea de a prevedea iminența decesului, împrejurare care să îi determine să exercite presiuni asupra vânzătorului, prin intermediul mamei recurentului.
În aceste condiții, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 955-956 cod. civil, apreciind o stare de fapt (oricum nedovedita de către reclamanta) ca fiind aptă să conducă la constrângerea morală a defunctului vânzător să înstrăineze imobilul, când în realitate o asemenea amenințare nu a existat și nici nu ar fi fost de natură să vicieze libertatea consimțământului vânzătorului de a lua decizii.
Intimata reclamantă N. -L. K. B., a formulat întâmpinare prin care a solicitat în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., respingerea recursului ca nefondat și menținerea Deciziei civile nr. 458/A/2012 pronunțata de Tribunalul Cluj în dos. nr._ ca legală. Cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Acțiunea reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 948 și 966 Cod civil, și s-a invocat lipsa discernământului, prețul derizoriu și neplata prețului.
Ulterior s-a formulat o precizare de acțiune verbală la data de_ în care se invocă în temeiul art. 948 Cod civil lipsa prețului.
Apoi s-a depus în scris o precizare de acțiune (fila 36-39 dosar fond inițial) în care se invocă lipsa cauzei raportat la lipsa de discernământ și la prețul derizoriu, iar în subsidiar rezoluțiunea contractului, în temeiul art. 958, 966 și urm. și 1020 Cod civil.
Instanța de apel reține că defunctul nu avea nevoie de bani și nici nu dorea să-și vândă apartamentul, dar că a fost influențat de mama pârâtei, aceasta amenințându-l că nu-l va mai îngriji dacă nu îi vinde apartamentul. Așadar, se
poate concluziona că doar datorită stării de constrângere în care se afla, fiind suferind de mai multe boli și temându-se să nu rămână fără îngrijire, a ajuns să încheie contractul de vânzare cumpărare al apartamentului. În această situație, contractul a fost anulabil.
Mai reține instanța de apel că starea de necesitate în care se găsește o persoană, care o determină să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat, trebuie asimilată violenței - viciu de consimțământ, că potrivit art. 953 Cod civil, consimțământul nu este valabil când este smuls prin violență, iar potrivit art. 955, "Violența în contra celui ce s-a obligat este cauză de nulitate, chiar când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut convenția."; De asemenea reține că potrivit art. 956 Cod civil, "este violență totdeauna când, spre a face o persoană a contracta, i s-a insuflat temerea, raționabilă după dânsa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil și prezent. Se ține cont în această materie de etate, de sex și de condiția persoanei.";
Așadar, în opinia instanței de apel, în speță suntem în prezența unui viciu de consimțământ, care atrage nulitatea relativă a actului încheiat. Consimțământul vânzătorului a fost alterat prin violența psihică ce s-a exercitat asupra sa, în condițiile în care era o persoană în vârstă, bolnavă și singură, amenințată că va rămâne fără îngrijire dacă nu va semna contractul. De asemenea, în cauză s-a dovedit că în lipsa acestei amenințări, defunctul nu ar fi
încheiat actul, negăsindu-se în nevoie de bani și refuzând anterior înstrăinarea proprietății sale.
Curtea constată că violența viciu de consimțământ nu a fost invocată de reclamantă ca motiv de nulitate, nici ca motiv în sine, nici ca texte legale aplicabile.
Acțiunea reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 948 și 966 Cod civil, art. 958, 966 și urm. și 1020 Cod civil, s-a invocat lipsa discernământului, prețul derizoriu și neplata prețului, lipsa prețului, lipsa cauzei raportat la lipsa de discernământ și la prețul derizoriu, iar în subsidiar rezoluțiunea contractului, în temeiul art. 958, 966 și urm. și 1020 Cod civil.
Textele art. 953, 955 și 956 Cod civil, după cum se poate observa, nu au fost nici măcar invocate de reclamantă, iar violența ca viciu de consimțământ, reglementată de aceste texte legale, de asemenea nu a fost invocată.
Lipsa consimțământului și vicierea acestuia prin violență sunt două noțiuni diferite.
Prin urmare instanța de apel, în soluționarea apelului, a acordat ceea ce nu s-a cerut la fondul cauzei, și este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
În apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru a se asigura părților principiul dublului grad de jurisdicție, astfel că instanța de apel poate analiza doar ceea ce a făcut obiectul cererii de chemare în judecată și implicit al analizei primei instanțe.
În acest fel violența ca și viciu de consimțământ sau constrângerea nu putea fi analizate pentru prima dată în apel, chiar și în condițiile în care au fost invocate într-o oarecare formă de către reclamantă în apel, cu toate că temeiul de drept arătat de reclamantă în apel a rămas același ca și la fond, dar oricum nici acesta nu putea fi schimbat în apel.
Prima instanța a analizat petitele de constatare a nulității absolute ori relative, respectiv de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, prin raportare la motivele invocate și arătate anterior, stabilind că nu este incidentă niciuna din cauzalele de desființare a contractului.
Instanța de apel a analizat în decizia atacată, în mod exclusiv, motivul de nulitate relativă constând în constrângerea morală, dispunând în final anularea contractului în litigiu.
M. ivarea instanței de apel vizează astfel un alt motiv decât cel invocat prin cererea introductivă, iar din motivele invocate prin apel nu analizează toate motivele ci doar incidența unei cauze de nulitate relativă pentru vicierea consimțământului, iar nu pentru lipsa discernământului sau lipsa prețului cum a fost investită prima instanță.
Admiterea acestui motiv de recurs, potrivit celor de mai sus, face inutilă analiza celui de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Având în vedere că ne găsim în recursul pârâtului, acestuia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac, astfel că nu se pot analiza motivele de nulitate omise de la analiză de către instanța de apel, mai ales că, nu în ultimul rând, decizia putea fi atacată de reclamantă cu recurs în ce privește soluția asupra apelului reclamantei, pentru schimbarea cauzei în apel și pentru neanalizarea tuturor motivelor de apel, dar reclamanta nu a formulat o astfel de cale de atac, astfel că instanța de recurs se poate pronunța doar asupra a ceea ce a fost investită de către pârâți, nefiind din acest punct de vedere incident vreun motiv de recurs de ordine publică.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 6 și pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâții T. A.
M. și T. A. L. împotriva deciziei civile nr. 458/A/din_ a T. ului
C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va modifica în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta N. -L. K. B. împotriva sentinței civile nr. 3797/_ a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o va menține în întregime.
Va respinge cererea pârâților de obligare a reclamantei apelante N. -L. K.
B. să plătească pârâților intimați T. A. M. și T. A. L. suma de 3500 lei cheltuieli de judecată în apel, cerere formulată în recurs, doar la cuvântul pe fond, pentru că nu a formulat recurs cu privire la acest aspect.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe reclamanta intimată
N. -L. K. B., aflată în culpă procesuală față de admiterea recursului, să plătească pârâților recurenți T. A. M. și T. A. L. suma de 6771
lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței de la fila 28 și taxe timbru potrivit chitanței de la fila 19-20, dosar recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții T. | A. | M. și T. | A. L. |
împotriva deciziei civile nr. 458/A/din _ | a T. | ului C. | pronunțată în |
dosar nr._, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta N. -L. K. B. împotriva sentinței civile nr. 3797/_ a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Respinge cererea pârâților de obligare a reclamantei apelante N. -L. K.
să plătească pârâților intimați T. A. M. și T. A. L. suma de 3500 lei cheltuieli de judecată în apel, cerere formulată în recurs.
Obligă reclamanta intimată N. -L.
K.
B. să plătească pârâților
recurenți T. A. M. și T. A.
L.
suma de 6771 lei cheltuieli de
judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
C.
-M. CONȚ
I. -D.
C.
A. -A.
P.
GREFIER,
A. M.
Red. I.D.C./Dact. R.V.
2 ex./_
Jud.fond: R. M. Vereș - Judecătoria Cluj-Napoca
Jud.apel: O. R. Ghișoiu/C. -V. Balint - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 534/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 146/2013. Anulare act → |
|---|
