Decizia civilă nr. 635/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.635/A/2013
Ședința publică din 29 Noiembrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: M. | O. | -S. |
JUDECĂTOR: C. | -V. | B. |
GREFIER: A. | -P. | B. |
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind soluționarea apelului promovat de apelanta reclamantă O. E. prin mandatar O.
C. I., în contra Sentinței civile nr.25.102/14 Decembrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimata pârâtă S. V. , având ca obiect anulare act.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată la data de 26 Noiembrie 2013, s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise din partea intimatei pârâte S. V. prin domnul avocat F. C., prin care a solicitat respingerea cererii de apel promovată în cauză, ca neîntemeiată, atașate la filele 63-65 dosar.
La data de 27 Noiembrie 2013 s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise din partea apelantei reclamante O. E. prin mandatar O. C. I., la care s-a atașat copia certificatului de moștenitor nr.59/16 Iunie 2005, copie de pe încheierea nr.31982/14 Septembrie 2005 eliberată de O.C.P.I. C. și copie cerere de înscriere formulată de M. L. O. (f.56-62).
Dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 Noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.25.102/14 Decembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul O. E. în contradictoriu cu pârâtul S. V., ca fiind neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul și pârâtul, au calitatea de nepoate de soră după defuncta
T. Ana decedată la data de_, cu ultimul domiciliu în C. -N. .
În timpul vieții, defuncta T. Ana a încheiat un testament autentificat sub nr. 471/_, de B. Asociați M., prin care reclamantul și pârâtul au fost instituiți legatari universali.
După decesul numitei T. Ana, reclamantul și pârâtul s-au prezentat în fața B. Asociați M., pentru dezbaterea succesiunii rămasă după defuncta T. Ana.
Așa cum rezultă din copia certificată a dosarului succesoral nr. 70/2005 depus la dosarul cauzei (compus din cererea formulată de reclamant și pârât pentru dezbaterea succesiunii, acte de stare civilă, testamentul numitei T. Ana, acte de proprietate, depoziții de martor, încheierea finală și Certificatul de moștenitor și partaj succesoral nr. 59/_
, notarul public L. O. M. a parcurs etapele prevăzute de Legea 36/1995, eliberând încheierea finală și Certificatul de moștenitor și partaj succesoral nr. 59/_ .
În Încheierea finală din data de_, s-a menționat că la apelul nominal au răspuns S. V. și O. E., care au acceptat moștenirea în calitate de legatare universale, în baza testamentului nr. 471/_ B. Asociați M. . S-a menționat de asemenea că masa succesorală rămasă după defuncta T. Ana se compune din următoarele bunuri imobile: apartamentul nr. 11 situat în C. -N., str. Mehedinți, nr. 43-45, bl. C12, sc. 1, et. 1, înscris în C.F. nr. 49365 C. -N., compus din 2 camere și dependințe; dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în
C. -N., Cimitirul Mănăștur, parcela L3 nr. 47, în suprafață de 3,75 mp. cu construcții funerare, dobândit prin concesiune.
La punctul II din cuprinsul aceleiași Încheieri, s-a arătat că au calitatea de moștenitori legali-testamentari și în urma partajului succesoral:
S. V., nepoată de soră și legatară universală, moștenește apt. nr. 11 situat în C. -N., str. Mehedinți, nr. 43-45 și cota de ½ parte din locul de veci; O. E., nepoată de soră și legatară universală, moștenește cota de ½ parte din locul de veci (f. 94 verso). S-a mai consemnat că atribuirea bunurilor s-a făcut potrivit partajului intervenit între părți, atât reclamantul cât și pârâtul semnând prezenta încheiere în finalul acesteia.
În conformitate cu dispozițile art. 83 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, B. Asociați M. a redactat certificatul de moștenitor și partaj succesoral nr. 59/_, care cuprinde constatările din încheierea anterior menționată.
În ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că prin certificatul de moștenitor și partaj succesoral nr. 59/_ nu a fost respectată voința defunctei T. Ana, așa cum a fost menționată în cuprinsul testamentului autentificat sub nr. 471/_, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată, întrucât valabilitatea fiecărui act, în speță testamentul și certificatul de moștenitor se apreciază în mod distinct. Astfel, chiar dacă prin testament, defuncta T. Ana a dispus în favoarea părților din prezentul dosar, nu este necesar ca reclamantul și pârâtul să accepte dispoziția defunctei, în conformitate cu art. 686 C.civ.
Relativ la susținerea reclamantului, în sensul că partajul prin atribuirea bunului indiviz în întregime unuia dintre coindivizari fără plata unei sulte, este de neconceput, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată, raportat la disp. art. 730 alin. (1) C.civ., care statuează că Dacă toți erezii sunt prezenți și majori, se pot împărți între dânșii, oricum ar voi, fără îndeplinirea vreunei formalități.
Cu privire la eroarea la semnarea actului, fie din motive de dol, fie din motive de eroare asupra obiectului actului juridic (încheierea finală), la care face referire reclamantul, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu disp. art. 948 C.civ. Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2.
consimțământul valabil al părții ce se obligă; 3. un obiect determinat și 4. o cauză licită, iar potrivit art. 953 C.civ. Consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență, sau surprins prin dol.
Eroarea, ca și viciu de consimțământ reprezintă falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic, iar în conformitate cu disp. art. 954 alin. (1) nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției.
Dolul, ca și viciu de consimțământ, în conformitate cu disp. art. 960 alin. (1) C.civ. este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel, încât este evident că, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat.
Analizând certificatului de moștenitor și partaj succesoral nr. 59 din_ eliberat de BNP Asociați M. în dosarul succesoral nr. 70/2005 la care face referire reclamantul, instanța a reținut că acesta a fost semnat de către reclamant alături de pârât, aspect necontestat în prezentul dosar. Prin semnarea actului, atât reclamantul cât și pârâtul au confirmat că acesta corespunde înțelegerii dintre părți cu privire la modalitatea de împărțire a bunurilor. Astfel, la momentul semnării încheierii finale, respectiv_, părțile au cunoscut conținutul acesteia și modul de atribuire a bunurilor, existând mențiunea în cuprinsul încheierii că atribuirea bunurilor s-a făcut potrivit partajului intervenit între părți.
Certificatul de moștenitor și partaj succesoral nr. 59 din_ eliberat de BNP Asociați M. în dosar nr. 70/2005, au fost în mod legal întocmite, corespunzând voinței reclamantului O. E. și pârâtului S.
V., în calitate de moștenitori ai defunctei T. Ana.
În ceea ce privește încheiere nr. 34937/_, de rectificare C.F. nr. 49365 C. -N., prin care reclamantul a fost radiat de sub poziția nr. B 3-4, instanța a apreciat că a fost o eroare materială la momentul înscrierii dreptului de proprietate cu privire la ambele părți în cote egale de ½, eroare ce a fost îndreptată din oficiu de către O.C.P.I. C. .
Instanța a reținut astfel că, reclamantul, prin probele administrate, nu a dovedit, că ar fi fost în eroare cu privire la natura actului pe care îl semnează și nici că pârâtul ar fi indus-o în eroare în scopul determinării acesteia să semneze actul, în conformitate cu art. 1169 C.civ., care statuează că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească
Având în vedere considerentele mai sus-exprimate, instanța a apreciat neîntemeiat demersul judiciar al reclamantului, relativ la cererea de constatare a nulități absolute a Certificatului de moștenitor și partaj succesoral nr. 59/_, motiv pentru care a respins acest capăt de cerere.
Având în vedere soluția de respingere a primului capăt de cerere, și faptul că petitul doi având ca obiect - rectificare C.F., este subsidiar primului capăt de cerere, instanța a respins și cel de-al doilea petit ca fiind neîntemeiat.
În consecință, instanța a respinge cererea de chemare în judecată în totalitate ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 274 alin. 1 C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, pârâtul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Pârâtul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a admis capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pe reclamant la plata către pârât a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr.25.102/14 Decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat apel reclamanta O.
E. prin mandatar O. C. I. (f.4, 10-12), solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță, completată și precizată ulterior.
În motivare s-a arătat că este neîntemeiată reținerea instanței de fond cu privire la faptul că apelanta și pârâta nu au acceptat moștenirea în conformitate cu prevederile art.686 Cod civil, deoarece tocmai deschiderea succesiunii la notariat arată că a respectat prevederile art.700 cod civil și prin cererea de dezbatere a succesiunii, semnată în termen, ambele moștenitoare din data de 16 Iunie 2005, au acceptat succesiunea.
Ca atare, ambele au devenit moștenitoare în cote de ½ a masei succesorale indicate în testamentul nr.471/06 Mai 2005, dobândind proprietatea asupra cotei ce-i revine din imobilul înscris în C.F. nr.49365 C.
-N., nr. topo 23484/S/XI, precum și din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci din Cimitirul Mănăștur.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.730 alin.1 Cod civil, încălcand principiul care domină operațiunea de partaj notarial sau judecătoresc, cel al egalității părților.
Prevederile art.730 Cod civil se referă la ieșirea din indiviziune printr- un act de împărțeală, în anumite condiții, adică dacă toți erezii sunt prezenți și toți au capacitatea deplină de exercițiu, iar prin act de împărțeală înțelegându-se operațiunea juridică de consimțământ la împărțeală
(exprimat în scris sau verbal) și nu de instrument probator concretizat într- un înscris.
În cazul în care încheierea finală nr.70/16 Iunie 2005 este un act valabil, aceasta ar trebui să conțină și un partaj în sensul de instrument probator concretizat într-un înscris care să dovedească faptul că s-a convenit o sultă și că a fost achitată. În cazul în care acest fapt nu reiese din cuprinsul actului a cărui nulitate o solicită, există doar două posibilități prevăzute de normele juridice românești pentru a da valabilitate punctului de vedere al reclamantei: a). gratificarea, intenția liberală a sa asupra cotei de ½ din imobilul în discuție. Intenție care pentru a fi valabilă trebuie să respecte prevederile art.813 Cod civil, fiind un act solemn și să se facă printr-o declarație la notatul public, iar la acea dată să fie înscrisă în Registrul Donații, Liberalități de la sediul Biroului Notarial; b). renunțarea la moștenire, care de asemenea este un act solemn, are un caracter expres și trebuie înscrisă în Registrul Renunțări la succesiune de la același Birou Notarial.
Este evident din interogatoriul luat pârâtei și notarului care a întocmit încheierea finală nr.70/16 Iunie 2005 că ultimele două variante prin care actul a cărui nulitate o invocă ar putea fi valabil, nu sunt îndeplinite.
Astfel, în lipsa unor dovezi, de felul celor invocate, faptul că după ce a acceptat succesiunea, a semnat actul prin care pârâta susține că a devenit proprietara întregului imobilul din litigiu, nu poate avea o altă explicație rațională decât că a fost în eroare la semnarea actului, atât pe motive de dol, cât și pe motiv de eroare asupra obiectului actului juridic.
În aceste condiții, solicită admiterea apelului, cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță, completată și precizată ulterior, cu
cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa de timbru și timbru judiciar în fond și în apel.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.730, art.741, art.742 Cod civil, Legea nr.36/1995.
Prin întâmpinarea formulată (f.18-20), intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului, cu consecința menținerii în integrum a sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că instanța de fond a adus o soluție legală și temeinică cererii cu care a fost investită, iar criticile formulate împotriva acesteia de către apelantă sunt neîntemeiate.
Menționează că între ea și apelantă s-a mai derulat o cauză care a făcut obiectul dosarului nr._ în care reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a aceluiași certificat de moștenitor și partaj succesoral care face și obiectul prezentei cauze, dosarul fiind soluționat în mod definitiv și irevocabil prin respingerea acțiunii introductive a reclamante, respectiv a căilor de atac promovate de aceasta la Tribunalul Cluj și Curtea de Apel C., inclusiv cererea acesteia de revizuire a hotărârii pronunțate în recurs.
Urmare a respingerii irevocabile a cererii sale de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor și partaj succesoral nr.59/16 Iunie 2005, reclamanta a promovat acțiunea care face obiectul prezentului dosar, vizând constatarea nulității relative a aceluiași certificat de moștenitor și partaj succesoral.
Certificatul de moștenitor și partaj succesoral nr.59/16 Iunie 2005 rezultat în urma dezbaterii succesorale după defuncta T. Ana a fost încheiat în mod valabil, iar odată cu intrarea acestuia în circuitul civil el produce din plin efecte, iar aserțiunile reclamantei prin care dorește să susțină teza nulității relative a actului supus analizei sunt lipsite de dovezi.
Așa cum instanțele au constatat și în dosarul anterior, rezultă că, și în cazul suspus dezbaterii, reclamanta apelantă nu urmărește altceva decât desființarea unui act de partaj cu care, la momentul încheierii lui, a fost de acord.
Prin urmare, cele consfințite în certificatul de moștenitor și partaj succesoral sunt conforme cu învoiala de împărțeală asupra căreia au căzut de acord.
Notarul public a procedat în deplină conformitate cu prevederile în vigoare, redactând în dosarul succesoral nr.70/2005, încheierea finală urmată de eliberarea certificatului de moștenitor și partaj succesoral.
Actul de partaj a fost cuprins în încheierea finală, care face parte integrantă din certificatul de moștenitor.
Articolul 81 alin.3 din Legea nr.36/1995 prevede, în cel mai clar mod cu putință că "Dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin bună-învoială, în încheiere se va arăta modul de împărțeală și bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărțeală va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmit separat, întruna din formele prescrise de lege";.
În mod just a reținut instanța fondului și incidența art.730 Cod civil.
Prin urmare, atât timp cât succesorii, prezenți în fața notarului, au stabilit între ei modalitatea de partaj, consemnându-se în mod corespunzător în încheierea finală sintagma partaj "între părți";, apelanta nu mai poate susține cu succes teza "neconceperii"; partajului bunului indiviz prin atribuirea bunului unuia din coindivizari fără formalitatea plății unei sulte.
În ceea ce privește chestiunea "erorii";, respectiv a "dolului";, dezvoltate de către apelantă prin completarea și precizarea cererii introductive, acestea au fost în mod legal soluționate de instanța fondului, în sensul respingerii lor.
Față de toate aceste considerente, solicită respingerea apelului promovat în cauză.
Prin răspunsul la întâmpinare (f.22-25), apelanta reclamantă a solicitat, în primul rând, respingerea apărărilor intimatei în ceea ce privește aducerea în discuția a dosarului nr._ care a fost soluționat definitiv și irevocabil, aducerea în discuție a acestui dosar neavând alt scop decât acela de a distrage atenția instanței de apel de la problemele concrete care sunt aduse în discuție în prezentul dosar.
În ceea ce privește chestiunile "erorii";, respectiv a "dolului";, apreciază că acestea nu au fost deloc analizate de instanța de fond. În condițiile în care au fost administrate probe în dosar în susținerea punctului său de vedere, instanța de fond a expediat soluționarea acestor aspecte într-o singură frază care nu este altceva decât citarea articolelor din Codul civil, respectiv definiția erorii și a dolului.
La o simplă lecturare a testamentului și a certificatului de moștenitor și partaj succesoral, se poate remarca ușor că voința defunctei nu a fost respectată, în sensul că deși cele două părți au fost instituite ca legatare universale, apartamentul a fost atribuit în întregime doar uneia dintre părți, în speță intimatei, dobândind doar cota de ½ parte din dreptul de concesiune.
Potrivit art.948 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Art.953 Cod civil dispune că consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol, manifestarea de voință a părților fiind producerea de efecte juridice numai dacă a fost liberă și conștientă.
Atât doctrina, cât și practica judiciară sunt unitare și consecvente în interpretarea regimului juridic al sancțiunii nulității, aplicabil în cazul identificării viciului de consimțământ al erorii asupra substanței obiectului, în cauză intervenind sancțiunea nulității relative. Însă această categorisire nu-și găsește aplicabilitatea doar la nivel doctrinar, ci are și un scop practic bine determinat, în sensul că, prin intervenția nulității relative a unui act juridic se sancționează nerespectarea unor interese particulare, individuale, într-un termen de prescripție determinat, nelăsând la aprecierea părților să acționeze oricând și oricum asupra desființării unui act juridic, contribuind în acest fel la securitatea circuitului civil.
În concluzie, solicită a se reține că față de cauza actului juridic urmărită de apelanta, nu a manifestat un consimțământ perfect valabil, caracterul real și conștient al actului juridic fiind reprezentat într-un mod fals, neexistând așadar deplina concordanță între voința internă a părților și voința exteriorizată, împiedicând în consecință, formarea actului juridic.
Având în vedere aceste considerente, solicită instanței să aprecieze ca întemeiată cererea, consimțământul său fiind afectat de o eroare distructivă de voință, motiv pentru care solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și rejudecând pe fond cauza să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată ulterior.
Analizând apelul declarat, în raport cu motivele și dispozițiile legale invocate, T. ul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Prima critică din apel vizează greșita reținere de către prima instanță a împrejurării că apelanta și intimata nu ar fi acceptat succesiunea după defuncta T. Ana.
O astfel de dezlegare nu a fost dată de către instanța de fond, așa cum cu evidență rezultă din cuprinsul considerentelor hotărarii atacate.
Este adevărat că s-a făcut referire la dispozițiile art.686 C.civ. însă din cu totul altă perspectivă. Astfel, față de susținerea reclamantei că nu ar fi fost respectată voința testatoarei, în mod justificat, instanța a reținut că testamentul și certificatul de moștenitor sunt două acte juridice diferite, care, sub aspectul valabilității lor, se analizează separat.
Ca atare, dacă testatorul, în speță T. Ana, a înțeles să instituie doi legatari universali, pe apelantă și respectiv pe intimată, acestea nu erau obligate să accepte succesiunea ci, pe temeiul art.686 C.civ.,aveau libertatea de a opta dacă o acceptă sau nu.
În speță, ambele legatare au acceptat succesiunea, așa cum atestă certificatul de moștenitor nr.59/_ emis de BNP Asociați "M. ";, iar împrejurarea acceptării succesiunii de către apelantă nu a fost contestată de către intimată .
Faptul că în final, imobilul ce a făcut parte din masa succesorală a defunctei T. Ana, a revenit în întregime în patrimoniul intimatei, este un efect al partajului succesoral, intervenit între moștenitoare ulterior culegerii succesiunii de către acestea, nefiind urmarea constatării renunțării apelantei la succesiune ori a neîndeplinirii voinței testatoarei.
T. ul apreciază ca nefiind fondat nici motivul de apel referitor la încălcarea de către prima instanță a prevederilor art.730 al.1, 741, art.742 C.civ.
Potrivit dispozițiilor art.730 al.1 C.c. (vechi) partajul conventional se poate realiza numai daca toti coproprietarii sunt majori si isi exprima consimtamantul, neexistand nicio condiție de formă pentru validitatea conventiei de partaj, aceasta putandu-se incheia chiar și numai verbal, indiferent dacă acordul de vointa este sau nu confirmat ulterior în formă scrisă. Această formă are importanță numai sub aspect probator, dovada acestuia urmand a se face in conditiile art.1191 C.civ.
În speță, părțile, prezente la notar, au acceptat succesiunea după defunctă și totodată au convenit asupra modalității de partajare a bunurilor succesorale, în modalitatea menționată în scris în cuprinsul certificatului de moștenitor.
Împrejurarea că nu s-a stipulat nicio sultă în favoarea apelantei O.
E., nu este de natură să atragă nulitatea relativă a certificatului de moștenitor și partaj succesoral contestat în prezenta cauză, întrucat aceasta a fost modalitatea în care părțile, prezente în fața notarului, au înțeles să pună capăt stării de indiviziune asupra imobilului apartament nr.11 situat în C. -N., str. Mehedinți nr.43-45, bl.C12, sc.1, et.1 înscris în CF 49365
C. -N., dobandit prin succesiune.
In cazul în care toși mostenitorii sunt prezenți în fața notarului si solicită eliberarea certificatului de moștenitor (cum este cazul in speță), recunoscandu-și reciproc drepturile succesorale, consimțind la toate
mențiunile privitoare la calitatea de succesori, intinderea drepturilor succesorale și alcătuirea masei succesorale, puterea doveditoare a certificatului rezidă în acordul de voință părților.
Din caracterul convențional al certificatului de moștenitor se pot trage concluzii cu privire la forța probantă a acestuia.
Între moștenitori, puterea doveditoare a certificatului își trage esența din acordul lor cu privire la calitatea de succesori, cotele de moștenire, compunerea masei succesorale și, așa cum este cazul de față, loturile constituite prin partajul succesoral.
Certificatul de mostenitor avand valoarea unei conventii, niciunul dintre acesti mostenitori nu poate combate elementele cuprinse in certificatul de mostenitor, afara de cazul in care se dovedeste existenta unui viciu de consimtamant.
Or, in speță, este evident că la data la care a avut loc dezbaterea succesorală, apelanta a cunoscut exact întinderea masei succesorale rămase in urma defunctei T. Ana, cota de moștenire ce i-a revenit atat ei cat și intimatei, si a acceptat in mod expres partajul în forma consemnată în cuprinsul încheierii finale din data de_, pe care a semnat-o personal.
Raportat la aceste rețineri, sunt fără relevanță alegațiile apelantei referitoare la faptul că, lipsa stipulării unei sulte poate avea loc fie în caz de gratificație, fie în caz de renunțare la succesiune și că niciuna dintre aceste două situații nu se regăsesc în speță.
Așa cum s-a reținut anterior, în cauză nu s-a invocat nici renunțarea de către apelantă la succesiunea defunctei și nici efectuarea vreunei donații de către aceasta în favoarea intimatei.
Atribuirea imobilului în patrimoniul intimatei a avut loc ca urmare a sistării coproprietății asupra bunurilor dobandite prin moștenire, sistare ce a avut loc în modalitatea convenită de cele două moștenitoare și consemnată în cuprinsul certificatului de moștenitor și partaj succesoral nr. 59/_ emis de BNP Asociați "M. ";.
Cu privire la pretinsele vicii de consimțămant, eroarea asupra obiectului actului și dolul, așa cum în mod corect a statuat și prima instanță, apelanta reclamantă, căreia îi revenea sarcina probei,în temeiul art.1169 C.civ., nu a făcut dovada susținerilor sale în această privință.
În ce privește eroarea, în alcătuirea acestui viciu intră un singur element, de natură psihologică, anume falsa reprezentare a realității; iar dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic.
Triibunalul, în acord cu prima instanță, reține că din probatoriul administrat nu rezultă, și apelanta reclamantă nu a făcut dovada, că consimțământul i-ar fi fost viciat, că ar fi vorba de o falsă reprezentare, fiind în eroare cu privire la actul juridic pe care l-a încheiat, dimpotrivă, aceasta și-a manifestat liber voința semnand actul notarial, respectiv încheierea finală din_ ce a stat la baza emiterii certificatului contestat, fiind de acord așadar, cu modalitatea de partaj, în condițiile stabilite și menționate în respectivul act .
Sub acest aspect relevantă este depoziția martorului M. L. O., în sensul că acesta s-a asigurat că "fiecare dintre moștenitoare a înțeles modalitatea de partaj și este de acord cu ea";.
Se reține totodată că apelanta, nu a probat nici faptul că ar fi fost înșelată sau că a fost indusă în eroare de pârâta intimată în vederea încheierii și semnării actului.
În niciun caz nu se poate deduce incidența vreunuia dintre cele două vicii de consimțămant invocate din faptul lipsei stabilirii unei sulte, deoarece lipsa sultei rezulta cu evidență din cuprinsul actului pe care apelanta și l-a asumat prin semnare, în deplină cunoștință de cauză.
Raportat la considerentele expuse, T. ul apreciază că sunt nefondate criticile apelantei, iar în temeiul art. 296 C.pr.civ., astfel încat urmează să fie respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta O. E., împotriva Sentinței civile nr.25.102/14 Decembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va păstra în întregime .
În temeiul art. 274 c.pr.civ., raportat la soluția adoptată, apelanta va fi obligat să plătească în favoarea intimatei S. V. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentand onorariu avocațial, conform chitanței depuse la fila 47 .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta O. E., împotriva Sentinței civile nr.25.102/14 Decembrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă apelanta să plătească intimatei S. V. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 Noiembrie
2013.
Președinte,
M. O. -S.
Judecător,
-V. B.
Grefier,
-P. B.
Red./Pregătit pentru motivare A.P.B./29 Noiembrie 2013 Red. M.O.S./4 exemplare/-_
Judecător fond: A. P. escu - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 146/2013. Anulare act | Încheierea civilă nr. 52/2013. Anulare act → |
|---|
