Decizia civilă nr. 294/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 294/R/2013
Ședința publică 31 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile nr. 5092 din 12 octombrie 2012 a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
S., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen și a fost comunicat pârâtului intimat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 ianuarie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei recurente, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, având în vedere că nu se poate prezenta la acest termen din motive medicale, conform adeverinței medicale anexată acesteia.
La data de 16 ianuarie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin Direcția Generală a F.
P. a Județului S., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de formulat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată la data de_ reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuia la plata de daune morale, în calitate de moștenitoare după antecesorul său Sintamarian Luchian.
Prin sentința civilă nr. 5092 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._ s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei M. M. împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru acordarea de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 și art. 4 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Constituie de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de restaurare prin forță a regimului comunist instaurat în R. ia, aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Caracterul politic al condamnaților prevăzute la alin. (3) se constată de instanța judecătorească:
Persoanelor condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a), alin.(5) art. 5, alin. 1-1 din Legea nr. 221/2009, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2010, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II --lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
Acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
5.000 de euro pentru soțul/ soția și descendenții de gradul I;
2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;
Prin deciziile Curții Constituționale nr. 1358 și 1360 din_ s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor stipulate de art. 5, alin.l, lit.a, teza I din Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-_, astfel că actualmente nu este posibilă repararea daunelor morale prin măsuri pecuniare, bănești.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.12 din_ pronunțată de completul competent să judece recursul
în interesul legii. Astfel, s-a statuat că urmare deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și 1360/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Instanța a reținut că acțiunea formulată de reclamantă nu se încadrează în prevederile legale stipulate de textele legale anterior enunțate, dat fiind faptul că antecesorul său a fost deportat în lagărele germane și doar succesoarele în drepturi ale fostei Germanii comuniste îi poate despăgubi, cu condiția să fie adoptată o lege de reparație a daunelor morale și materiale pentru persoanele care au suferit privațiuni de ordin moral și material în acest stat.
Acțiunea reclamantei apare ca nefondată în aceste circumstanțe și a fost respinsă în consecință de către instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. M. solicitând modificarea sentinței civile nr. 5092/2012 a Tribunalului S. în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că reclamanta este îndreptățită la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin deportarea antecesorului său în perioada 1944-1948. S-a mai precizat că împotriva antecesorului său măsura reținerii și deportării în lagăr a fost dispusă pe o perioadă de 4 ani, în aceste condiții familia sa rămânând fără nici un sprijin, impunându-se deci acordarea de despăgubiri în cuantumul maxim prevăzut de lege.
În apărare, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - DS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că prizonieratul nu poate fi calificat ca fiind o măsură administrativă cu caracter politic luată de S. R. în sensul avut în vedere de art. 4 din Legea nr. 221/2009. Totodată dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 în temeiul cărora s-a solicitat acordarea de despăgubiri cu titlu de daune morale a fost declarat neconstituțional prin deciziile nr. 1358 și nr. 1360/2010 ale Curții Constituționale, prin decizia în interesul legii nr. 12/2012 Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind că în urma neconstituționalității art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 acest text de lege și-a încetat efectele și nu mai poate constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Prejudiciul suferit de reclamanți sau antecesorii acestora a fost reparat prin Decretul-Lege nr. 118/1990.
Analizând recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile nr. 5092 din_ a Tribunalului S., C. reține următoarele:
Prin decizia nr.15/2012 a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999, deportarea și prizonieratul în fosta URSS anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009.
Decizia este obligatorie potrivit art. 3307 alin. (4) din Codul de procedură
civilă.
Antecesorul reclamantei a fost deportat în URSS pe o durată de aproximativ 2 ani în perioada 1944-1948, fiind deci incidentă în ceea ce îl privește decizia în interesul legii menționată anterior.
În aceste condiții nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cererea de recurs de către reclamantă, situația antecesorului acesteia neîncadrându-se în dispozițiile Legii nr.221/2009.
De altfel practica acestei instanțe a fost constantă în acest sens și anterior pronunțării deciziei în interesul legii de către Î. Curte de C. ( a se vedea decizia civilă nr.575/2012, decizia civilă nr. 2777/2012).
În subsidiar se rețin a fi corecte și constatările primei instanțe în ceea ce privește incidența deciziei nr.1358/2010 a Curții Constituționale, respectiv a deciziei în interesul legii nr.12/2011, reclamantei nemaiputându-i fi acordate despăgubiri cu titlu de daune morale în temeiul acestei legi speciale chiar dacă măsura prizonieratului dispusă împotriva antecesorului său ar fi făcut obiectul Legii nr.221/2009.
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu art.3041C.pr.civ. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.
M. împotriva sentinței civile nr. 5092 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile nr. 5092 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | ||
ANA I. | A. | C. | A. A. C. |
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: C. N. C.
| ← Sentința civilă nr. 1449/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 4041/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
