Decizia civilă nr. 230/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 230/R/2013
Ședința publică 24 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. E. împotriva sentinței civile nr. 746 din 26 octombrie 2012 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimatul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- DIRECȚIA GENERALĂ A FIN. ȚELOR P.
C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta recurentă D.
E., personal, reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., procuror Slabu Aurelia, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamanta recurentă depune la dosar sentința civilă nr. 409/23 aprilie 2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Satu-Mare, cu titlu de practică judiciară.
C., pune în discuția reclamantei recurente să precizeze poziția sa raportat la decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție referitor la deportații în U. S.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, menționând că îndeplinește condițiile pentru a solicita despăgubiri în baza Legii 221/2009. Arată că are cunoștință persoane care au fost deportate în
U. S și cărora li s-au acordat despăgubiri.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reclamanta D. E. a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale, potrivit dispozițiilor art. 5 alin.1 din Legea nr. 221/2009, în cuantum de 60.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 746 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
D. E. în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform adresei nr. 9/1447/_ emisă de Ministerul Justiției, Direcția Instanțelor Militare (f. 7), numitul Preg Stefan, fiul lui Iosif și E., născut la data
de_ în comuna Sanislau, județul Satu Mare, a fost deportat în U.R.S.S. la munca de reconstrucție, în perioada_ -_ .
Preg Stefan a decedat la data de_, așa cum rezultă din certificatul eliberat după actul de deces nr. 6/1988 (f. 9), iar reclamanta D. E. este fiica acestuia (f. 5-6).
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral suferit de antecesorul ei în urma măsurii dispuse față de acesta.
Tribunalul a apreciat că măsura deportării în U.R.S.S. a antecesorului reclamantei nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a statua astfel instanța a constatat că Legea nr. 221/2009 reglementează condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Este evident că la adoptarea acestui act normativ cu caracter reparator legiuitorul a avut în vedere condamnările și măsurile administrative dispuse de autoritățile statului român.
Este real faptul că Decretul-Lege nr. 118 din 30 martie 1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. În acest sens, art. 1 alin. 1 din acest act normativ prevede că
"constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice"; a suferit una dintre măsurile prevăzute la lit. a)-e). A. eatul 2 al textului legal examinat dispune în sensul că "De aceleași drepturi beneficiază și persoana care: a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944; b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului";.
S-a constatat însă, că sub incidența Legii nr. 221/2009 intră doar prima categorie de condamnări și măsuri administrative cu caracter politic reglementate anterior și de Decretul-Lege nr. 118/1990, și anume cele pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În același timp, reclamanta nu invocă fapte sau împrejurări din care să rezulte că tatăl său a fost persecutat pentru activitate anticomunistă sau pentru alte fapte care ar putea fi încadrate în prevederile Legii nr. 221/2009 sau cele ale
O.U.G. nr. 214/1999.
În altă ordine de idei, chiar dacă situația antecesorului reclamantei se încadra în prevederile Legii nr. 221/2009, acțiunea se impunea a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009 "orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauza în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și
completările ulterioare, și al Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare";.
Ulterior, prin O.U.G. nr.62/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din lege au fost modificate, având următorul cuprins: "acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I; 3.
2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea";.
Prin Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.761/_, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de
S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor P. Constanța și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit. a) teza întâi din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
În conformitate cu dispozițiile art.147 alin.1 din Constituție, dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice, astfel încât cererea prin care se solicită daune morale este lipsită de temei legal.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și a fost astfel respinsă.
În baza prevederilor art. 274 C.pr.civ., s-a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D. E. solicitând admiterea recursului formulat și în consecință admiterea acțiunii.
În motivare s-a arătat că Legea nr. 221/2009 a fost adoptată în concordanță cu actele internaționale privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului, decizia nr. 1385/2010 a Curții Constituționale încălcând flagrant drepturile omului prin aceea că nu a ținut cont de Declarația Universală a Drepturilor Omului și de prevederile directivelor europene în domeniu.
Se mai fac în cuprinsul cererii de recurs referiri la expunerea de motive și prevederile Legii nr. 221/2009.
În probațiune s-a depus la dosar sentința civilă nr. 409/2010 a Tribunalului Satu-Mare.
Pârâtul intimat S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către reclamantă, întâmpinarea fiind însă depusă la dosar după închiderea dezbaterilor în cauză.
Analizând recursul declarat de reclamanta D. E. împotriva sentinței civile nr. 746 din_ a Tribunalului C., C. reține următoarele:
Prin decizia nr.15/2012 a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1)
din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999, deportarea și prizonieratul în fosta U. S anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009.
Decizia este obligatorie potrivit art. 3307alin. (4) din Codul de procedură
civilă.
Antecesorul reclamantei a fost deportat în U. S în luna ianuarie 1945, fiind
deci incidentă în ceea ce îl privește decizia în interesul legii menționată anterior.
În aceste condiții nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate în cererea de recurs de către reclamantă, situația antecesorului acesteia neîncadrându-se în dispozițiile Legii nr.221/2009.
De altfel practica acestei instanțe a fost constantă în acest sens și anterior pronunțării deciziei în interesul legii de către Î. Curte de C. ( a se vedea decizia civilă nr.575/2012, decizia civilă nr. 2777/2012).
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. C. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D. E. împotriva sentinței civile nr. 746 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D. E. împotriva sentinței civile nr. 746 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | ||
A. | A. C. | ANA I. A. | C. |
GREFIER,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: E. L.
| ← Încheierea civilă nr. 93/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 3638/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
