Decizia civilă nr. 357/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 357/R/_
Ședința publică din data de 02 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. -A. C.
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: O. R. G. GREFIER: D. B.
S-au luat spre examinare recursurile promovate de apelanții C. G.
T., C. I. S., M. L., M. L. I., împotriva sentinței civile nr. 25392 din_ pronunțată
în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal efectuat în ședința publică, la ora 10.00 se prezintă pentru recurenții C., în substituirea reprezentantului acestora, avocat B. Horațiu-A., avocat fără delegație de substituire depusă la dosar, pentru recurenții M., în substituirea reprezentantei acestora, avocat Daciana Paler Groșan, avocat Haiduc I., cu delegație de substituire depusă la dosar (f.22), lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că în cauză s- au declarat două recursuri în termen, ambele au fost comunicate.
Mai constată că în data de_ recurenții M. L. și M. L. I. au înregistrat la dosar prin reprezentantă, întâmpinare la recursul declarat de recurenții C. G. T. și C. I. S. (f.15,16) și în aceeași dată au înregistrat la dosar și dovada achitării taxei judiciare de timbru de 147 lei
(chitanța nr.519607949 din data de_ -f.17).
În data de_ recurenții C. G. T. și C. I. S. au înregistrat la dosar întâmpinare la recursul promovat de recurenții M. (f.19-20).
Reprezentanta recurenților C. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar (f.21), astfel, tribunalul constată că ambele recursuri sunt și legal timbrate, fiind competent să soluționeze prezenta cauză.
Reprezentanta apelanților C. G. T. și C. I. S. arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentanta apelanților M. L. și M. L. I. avocat Haiduc arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta apelanților M. L. și M. L. I. avocat Haiduc solicită instanței admiterea apelului propriu, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, menținerea soluției de respingere a cererii reconvenționale formulate de intimați, cu cheltuieli de judecată.
Subliniază că instanța de fond corect a reținut că intimații nu aun făcut dovada că gardul edificat le-a cauzat un prejudiciu, aceștia neputând fi obligați la plata contravalorii a ½ din valoarea gardului despărțitor.
Cu privire la recursul familiei C., solicită respingerea acestuia, ca nefundat, pentru motivele invocate în întâmpinare pe care o susține în integralitate.
Reprezentanta recurenților C. G. T. și C. I. S. solicită instanței solicită instanței admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat, pentru motivele invocate în scris, pe care le susține în integralitate, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reconvenționale și obligarea pârâților reconvenționali la plata contravalorii cotei de ½ parte din contravaloarea gardului ce desparte proprietățile lor, edificat exclusiv de ei și pe cheltuiala lor, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Reiterează și verbal cele trei critici principale expuse în scris.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenții M.
, pentru motivele invocate în întâmpinare, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată pentru fond, apel primul ciclu procesual reprezentând taxe judiciare și onorariu avocațial și fond după rejudecare și prezentul recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
T. ul reține recursurile spre soluționare.
T. UL
Deliberând, reține că, prin sentința civilă nr. 25392/_ ,
Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în
judecată formulată de reclamanții M. L. și M. L. I. în contradictoriu cu pârâții C. G. T. și C. I. S. .
A respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți C. G. T. și C. I. S. în contradictoriu cu reclamanții - pârâți M. L. și M. L. I. .
A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamanților - pârâți de obligare a pârâților - reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
A respins, ca neîntemeiată, cererea pârâților - reclamanți de obligare a reclamanților - pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin Decizia civilă nr. 941/R/2011 din data de_ s-au admis recursurile decarate de reclamanții - pârâți M. L. și M. L. I. și de pârâții - reclamanți C. G. T. și C. I. S. împotriva Sentinței civile nr. 589/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, care a fost casată în totalitate și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei C. -N. .
În baza extrasului de carte funciară nr. 5060 de la fila 20 din dosar, reclamanții - pârâți M. L. și M. L. I. sunt proprietarii imobilului
situat în C. -N., str. Moldovei, nr. 14, jud. C., nr. topo. 11173/8, în suprafață de 316 mp, iar potrivit extrasului de carte funciară nr. 7257 de la fila 21 din dosar, pârâții - reclamanți C. G. T. și C. I. S. sunt proprietarii imobilului situat în C. -N., str. Moldovei nr. 12, jud. C., nr. topo. 11173/7, în suprafață de 302 mp.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Pleșa I. (filele 77 - 79), a rezultat că, în urma măsurătorilor efectuate, imobilului situat în C. -N., str. Moldovei, nr. 14, jud. C., îi lipsește 1 mp, iar imobilului situat în C. -N., str. Moldovei, nr. 12, jud. C., îi lipsesc 2 mp, față de suprafețele înscrise în cărțile funciare menționate mai sus. Cu toate acestea expertul a concluzionat că pârâții - reclamanți nu ocupă nicio suprafață din terenul reclamanților - pârâți, iar mejdia dintre cele două suprafețe de teren este gardul care desparte cele două imobile, respectiv între punctele 15 - 32 identificate pe schița de la fila 88 din dosar, gardul fiind din plasă de sârmă, iar între puncele 32 - 31 din lemn.
Cu privire la petitul de obligarea pârâților - reclamanți la plata sumei de 3.000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru distrugerea gardului despărțitor dintre cele două proprietăți, gard aflat în proprietatea reclamanților - pârâți ca trebuie să se facă dovada îndeplinirii următoarelor condiții: a) existența unui prejudiciu - prejudiciu care trebuie să fie cert, adică sigur sub aspectul existenței sale și al posibilităților de evaluare și să nu fi fost reparat încă; b) existența unei fapte ilicite - adică orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prin Ordonanța din data de_ pronunțată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 1265/II/2/2008, s-a admis în parte plângerea reclamanților - pârâți introdusă împotriva pârâtului - reclamant și s-a dispus scoaterea desub urmărire penală a învinuitului C. G. T. pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 C.pen. și i s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 100 lei. În cuprinsul ordonanței menționate s-a reținut că învinuitul C. G. T. a cunoscut că nu el este proprietarul gardului, la momentul cumpărării proprietății învecinate părților vătămate găsind gardul construit acolo, iar cu privire la scoaterea unei porțiuni de 10 m din gard s-a reținut că acest fapt a avut loc în urma distrugerii din cauze naturale a porțiunii respective (filele 39 - 40).
În cauză, au fost citați în calitate de martor atât d-l Stan I., cât și d-l Stan Călin Gheorghiță, așa cum s-a impus prin decizia de casare. În ceea ce- l privește pe d-l Stan I., s-a constatat că acesta a decedat în luna martie 2011, așa cum reiese din declarația martorului Stan Călin Gheorghiță, fiul defunctului, atașată la fila 45 din dosar. Cu atoate acestea, instanța a dispus acvirarea la prezenta cauză a dosarului nr. 6381/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în care s-a consemnat la fila 8 din dosarul antemenționat, declarația d-lui Stan I., în vederea soluționării plângerii formulate de reclamanții - pârâți, soluționată prin ordonanța mai sus menționată. Din declarația acestuia din data de_ reiese că, în urmă cu aproximativ 10 - 15 ani i-a vândut numitului M. I.
o cantitate necesară de scânduri prelucrate pentru un gard pe care dorea să- l facă pe str. Moldovei din C. -N., gard pe care martorul l-a construit împreună cu fiul său Stan Călin Gheorghiță. Din declarația martorului Stan Călin Gheorghiță (fila 45), audiat în cauză la data de_, rezultă că, la solicitarea d-lui M. I., împreună cu tatăl său i-au furnizat acestuia materialul lemnos necesar pentru edificarea unui gard și au efectuat manopera la gard, pe la mijlocul anului 1995, muncă pentru care au fost plătiți de d-l M. I. .
Așa cum a rezultat din materialul probator prezentat mai sus, d-l M.
I. a fost cel care a construit gardul care delimita cele două proprietăți, situate în C. -N., str. Moldovei, nr. 12 și respectiv nr. 14, aspecte care reiese și din răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 1 - fila 130).
Sub aspectul condițiilor necesare a fi îndeplinite pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților - reclamanți, instanța a reținut următoarele:
Din răspunsul depus la dosar de Municipiul C. -N. - filele 5 și 6 reiese că, în urma discuțiilor cu proprietarii imobilului situat în C. -N., str. Moldovei nr. 12, aceștia au procedat la înlocuirea împrejmuirii din lemn dintre proprietatea de la nr. 12 și cea de la nr. 14, care era deteriorată datorită intemperiilor (stâlpii din lemn au putrezit, s-au rupt și împrejmuirea a căzut), precum și faptul că prezenta pericol de cădere și accidentare a copilului care se juca în curtea proprie, cu una provizorie din stâlpi din țeavă bătuți în pământ și plasă de sârmă, iar pentru lucrările de împrejmuire executate fără autorizație de construire, pârâților - reclamanți li s-a întocmit procesul verbal de contravenție seria PL nr. 260 din data de _
. Prin procesul verbal de contraveție menționat, pârâții - reclamanți au fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 3.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, reținându-se că, în urma controlului efectuat în data de_, ora 10.30, s-a constatat faptul că, în calitate de proprietari ai imobilului din
C. -N., str. Moldovei nr. 12, înscris în CF nr. 2257, au executat o împrejmuire laterală înspre proprietatea de la nr. 14, în baza AC nr. 90/_
, fără a respecta prevederile acesteia, după cum urmează: nu au fost executate fundațiile, soclul și nu s-a respectat înălțimea prevăzută de autorizația de construire, aspecte care reies din Sentința civilă nr. 20765 din data de_ a Judecătoriei C. -N. (filele 47 - 48). În motivarea acestei sentințe s-a reținut că "o parte din gardul care desparte cele două proprietăți era într-o stare avansată de degradare, astfel cum rezultă din planșele foto depuse la dosar la filele 6 - 8";, petentul solicitând de la intimat și obținând la data de_ o autorizație de construire pentru gardul care despărțea cele două proprietăți, procedând ulterior și la înlocuirea părților din gard degradate cu panouri noi din sârmă, "petentul edificând doar un gard provizoriu care respecta prevederile autorizației de construire, atât cât a fost posibil la data realizării lui";.
Din planșele foto depuse la dosar de către reclamanții - pârâți (filele 7
- 13), precum și de către pârâții - reclamanți (filele 48 - 52) a reieșit că o parte din gardul aparținând reclamanților - pârâți a fost înlocuit cu plase de sârmă de către pârâții - reclamanți, așa cum rezultă și din răspunsurile la interogatoriu (întrebările nr. 1 și 3 - fila 128), dar nu se poate trage concluzia că înlocuirea gardului a fost determinată de starea avansată de
degradare în care se afla acesta. Simplele susțineri ale pârâților - reclamanți că, gardul despărțitor dintre cele două imobile s-a deteriorat datorită intemperiilor, nu pot înlătura răspunderea acestora. Chiar dacă din planșele foto depuse la dosar de cele două părți se poate observa că lipsesc bucăți din gard, instanța nu poate stabili, în lipsa unor probe în acest sens, dacă acestea au fost produse din cauze naturale sau de către pârâții - reclamanți. Totodată, instanța reține că nici aspectele menționate de reclamanții - pârâți privind starea bună în care se afla gardul la data desființării acestuia de către pârâții - reclamanți nu sunt susținute de probe.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar fi reținut în sarcina pârâților - reclamanți săvârșirea unei faptei ilicite care să atragă răspunderea civilă delictuală a acestora, instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția prejudiciului.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a unei fapte ilicite comisă de o altă persoană, iar răspunderea pentru daune în baza art. 998 - 999 C.civ., este antrenată numai pentru pagubele produse din vina celui chemat să le repare, cuantumul despăgubirilor trebuind să asigure repararea integrală a prejudiciului.
În cauză, față de materialul probator administrat - (înscrisuri și declarația martorului Stan Călin Gheorghiță), instanța consideră că nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu reclamanților - pârâți, nici sub aspectul existenței acestuia și nici al întinderii, avându-se în vedere și faptul că panourile din scânduri din care era construit vechiul gard se află în posesia reclamanților - pârâți (așa cum au menționat aceștia și s-a constatat și cu ocazia cercetării la fața locului - fila 56).
Referitor la cererea de desființare a gardului provizoriu ridicat de pârâți, instanța reține că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că acest petit a fost solicitat avându-se în vedere concluziile expertului topografic la care au apelat reclamanții - pârâți pentru măsurarea terenului lor din C. -N., str. Moldovei nr. 14, care a constatat că lipsesc 6 mp din teren, iar în condițiile în care pe două laturi ale terenului se aflau construcții chiar pe linia despărțitoare dintre cele două proprietăți și terenul reclamanților - pârâți, iar pe de o altă parte este drum, s-a apreciat că linia despărțitoare dintre proprietățile în litigiu nu corespunde realității. Însă, în cauză, față de concluziile expertului topograf, instanța reține că acest petit nu mai poate fi susținut, desființarea gardului provizoriu fiind lipsită de interes, în condițiile în care orice proprietar are interesul de a-și delimita proprietatea sa de cea a vecinului său.
Prin cererea reconvențională precizată pârâții - reclamanți au solicitat obligarea reclamanților - pârâți la plata cotei de ½ din contravaloarea gardului edificat exclusiv de către ei și pe cheltuiala lor în sumă de 3.000 lei. Potrivit autorizației de construire nr. 2. din data de_ (fila 70),
la cererea pârâților - reclamanți s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru împrejmuire laterală la imobilul situat în C. -N., str. Moldovei nr. 12. În cauză, pârâții - reclamanți au edificat un nou gard între proprietatea lor și cea a reclamanților - pârâți (aspect care reiese din probele administrate în cauză și necontestat de niciuna dintre părți) exclusiv de către ei și pe cheltuiala lor. Însă, în susținerea pretențiilor lor, pârâții- reclamanți au atașat la dosar factura nr. 1373172 din data de_ în
valoare de 663,85 lei (fila 71), factura nr. 0803076684 din data de_ în sumă de 799,84 lei (fila 72) și bonuri fiscale (fila 72 verso), iar, din analiza conținutului acestora se observă că în calitate de cumpărător este indicată SC ISIS CONSULTING SRL și nu pârâții - reclamanți, acestea fiind singurele înscrisuri de care se prevalează pârâții - reclamanți în vederea admiterii pretențiilor lor. Față de cele menționate, instanța, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de aceștia pentru obligarea reclamanților - pârâți la plata sumei de 3.000 lei.
În ceea ce privește cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că reclamanții - pârâți au efectuat cheltuieli de judecată cu angajarea unui avocat, achitând taxă judiciară de timbru și timbrele judiciare aferente cererii, precum și cele privind onorariul expert, iar pârâții - reclamanți cu angajarea avocatului, taxă judiciară de timbru și timbrele judiciare aferente cererii reconvenționale.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel, recalificat în recurs, pârâții- reclamanți reconvențional, solicitând schimbarea hotărârii în sensul obligării pârâților reconvențional la plata contravalorii cotei de ½ parte din contravaloarea gardului ce desparte proprietățile.
În motivare se arată că pretențiile au fost dovedite, prin depunerea la dosar a copie chitanțelor cu care au fost cumpărate materialele. Vechiul gard era deteriorat, ceea ce impunea schimbarea acestuia.
Față de poziția de pasivitate a părților adverse, ca urmare a faptului că în urma căzăturilor, gardul a început să provoace stricăciuni, au schimbat gardul. Bonurile fiscale au fost achitate de către ei, însă unele materiale au fost achiziționate de către o societate comercială care executa lucrarea. Există în acest sens un bon de mână.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, recalificat în recurs, reclamanții, solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Învederează în motive, că fără a se avea acordul lor și în lipsa unei autorizații de construire, intimatul C. a procedat la desființarea parțială a gardului și înlocuirea cu un gard după bunul plac.
Prima critică vizează faptul că instanța s-a pronunțat asupra cererii privind granițuirea deși nu era învestită. Soluția în primul ciclu procesual nu afost atacată sub acest aspect, dobândind autoritate de lucru judecat.
A doua critică vizează cererea de despăgubire, ei probând dreptul de proprietate exclusivă asupra gardului. În acest sens sunt depoziția martorului Stan Călin și răspunsul la interogatoriu. Fapta ilicită constă în desființarea gardului, deși acesta era în stare bună. Prejudiciul este în cuantum de 3000 lei reprezentând faptul că gardul edificat nu mai există în materialitatea sa.
A treia critică vizează desființarea gardului provizoriu, soluția fiind greșită raportat la răspunsul Primăriei Mun. C. -N. .
Chiar prin sentința depusă în probațiune de apelanți rezultă fapta pentru care au fost sancționați contravențional există, însă sancțiunea amenzii era prea aspră.
M. L. și M. L. I. au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului, apreciind ca neîntemeiat.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța, în temeiul art. 312 C.pr.civ., le va respinge pentru următoarele considerente:
Privitor la recursul pârâților C., instanța apreciază că aceștia nu au făcut dovada avansării unei sume de bani necesare reparării gardului.
Actele depuse în probațiune în fața instanței de fond au fost emise pe seama unei societăți comerciale, neexistând vreo dovadă a faptului că această societate a achiziționat respectivele bunuri în temeiul unei convenții încheiate între părți.
Întrucât sarcina probei revine celui care formulează o pretenție, în cauză se poate aprecia că nu este probată realizarea cheltuielilor în cuantumul afirmat de către recurenții C. în legătură cu efectuarea gardului.
Criticile cuprinse în recursul declarat de reclamanții M. nu sunt întemeiate.
Chiar dacă din considerentele hotărârii s-ar putea trage concluzia că instanța s-a pronunțat și asupra petitului de grănițuire acesta nu are relevanță întrucât hotărârea privitoare la grănițuire a rămas definitivă prin respingerea pretențiilor formulate în primul ciclu procesual.
Al doilea argument în susținerea motivelor de recurs, referitor la probarea prejudiciului nu este întemeiat, în cauză nefiind probată existența certă a prejudiciului.
Prin probele testimoniale administrate în rejudecare nu s-a făcut dovada valorii de 3000 lei a gardului de lemn desființat, iar în lipsa probării unei element al răspunderii civile delictuale întrunirea celorlalte elemente ale acestei răspunderi nu are relevanță.
A treia critică referitoare la soluția de desființarea a gardului nu este întemeiată întrucât prin apelul declarat la_, reclamanții M. au solicitat schimbarea sentinței 1589/2011, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca cu privire la petitele 3, respectiv obligarea la plata sumei de 3000 lei cu titlu de despăgubiri și a petitului 4, privitor la desființarea gardului provizoriu și obligarea pârâților la suportarea în cuantum de 50 % a cheltuielilor cu ridicarea noului gard.
Prin încheierea din_, instanța a apreciat că pentru petitul 4 calea de atac este apelul, fiind accesoriu petitului de grănițuire, iar pentru petitul 3, calea de atac este recursul, în baza art. 164 dispunându-se disjungerea apelului de recurs și formarea unui nou dosar.
Cu privire la petitul 4, având ca obiect desființarea gardului provizoriu a fost format dosar_, în care a fost pronunțată decizia 447/A/2011, prin care s-a respins ca nefundat apelul formulat de apelanții M. . Această hotărâre a rămas irevocabilă prin neatacarea cu recurs, motiv pentru care criticile formulate în prezentul recurs cu privire la acest aspect nu mai pot fi analizate, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat decurgând din sus amintita hotărâre.
De aceea criticile invocate în susținerea acestui motiv nu se impun a fi analizate.
În ceea ce privește cererea de obligare a părților la cheltuieli de judecată, instanța le va respinge întrucât în cauză au fost probate efectuarea unor cheltuieli de judecată reprezentând doar taxe judiciare de timbru și față
de soluția pronunțată cu privire la fiecare recurs se impune ca fiecare parte să își suporte cheltuielile efectuate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de C. G. T., C. I.
S., M. L. și M. L. I. împotriva sentinței civile nr. 25392 din_ pronunțată
în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Respinge cererile recurentelor de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, C. -A. C. | JUDECĂTOR, D. T. | JUDECĂTOR, O. R. G. |
GREFIER, D. B. |
D.B. 03 Aprilie 2013 Red/Dact DT/LM_ /2 ex
Jud. fond: B. I. A.
| ← Decizia civilă nr. 427/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 1074/2013. Grănițuire → |
|---|
