Decizia civilă nr. 1125/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 1125/2013 Ședința publică din 05 noiembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte Tribunal
Judecător: I. D. -D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de către pârâta C. V., cu domiciliul în Z., str. C., nr. 3, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1982 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta intimatului reclamant C. A. - avocat Szeker M. . cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 11 și reprezentantul recurentei C. V. - avocat M. Dumitru - cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 3 lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 187 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare dispuse în cauă - fila 15..
Reprezentanta intimatului reclamant depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocațial - fila 13-14.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri.
Instanța pune în discuție calea de atac a sentinței civile nr. 1982 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._ .
Reprezentantul recurentei pârâtei C. V. arată că în prezenta cauză calea de atac este apelul.
Reprezentanta intimatului reclamant arată că în cauză calea de atac este recursul, cererea principală fiind o cerere în revendicare evaluabilă în bani și a cărei valoare este sub 1. lei.
Deliberând, instanța consideră că în prezenta cauză calea de atac împotriva sentinței civile nr. 1982 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău este recursul așa cum a fost înregistrat dosarul și cum este și componența completului de judecată.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentei C. V. - avocat M. Dumitru, solicită admiterea recursului modificarea hotărârii primei instanțe în sensul stabilirii liniei de hotar conform anexei nr. 5 din raportul de expertiză iar în subsidiar se solicită casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare aceleași instanțe, pentru refacerea actelor de
probațiune, cu motivele așa cum au fost evocate în memoriul de apel recalificat recurs. Se arată că prin această sentință s-a diminuat proprietatea recurentei pârâte și s-a dat satisfacție reclamantului, s-a diminuat suprafața cu o fâșie de 70 cm. pe lungimea terenului intravilan în mod netemeinic și nelegal, prima instanță nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză mai exact a concluziilor de la punctul nr. 8 din concluzii unde expertului i s-a cerut să facă o propunere de stabilire a liniei de hotar. Expertul a făcut o analiză temeinică a actelor de intabulare și a constatat că frontul la stradă a celor două proprietăți, potrivit actelor de proprietate, era de 54,75 metri liniari iar cu ocazia intabulării terenului reclamantului intimat acestuia i s-a stabilit un front la stradă mai mare cu aproape cu un metru, respectiv 55,45 metri liniari în mod arbitrar și de aici s-a ajuns la situația în care reclamantul a putut să ceară o suprafață mai mare de teren. În situația în care pârâta a avut un front la stradă de 36 metri, potrivit actelor de proprietate și această suprafață a folosit-o dintotdeauna, consideră că de acest aspect trebuia să țină cont prima instanța și nu să diminueze suprafața cu 70 cm., exista la fața locului exista linia de hotar de pe vremea CAP - ului, existau pomi fructiferi, pruni și un nuc, de care nu a ținut cont nimeni, s-a stabilit în mod arbitrar linia de hotar. S-a făcut afirmația că pârâta ar avea în TP doar 800 mp teren intravilan înscris la capitolul curți construcții, în realitate întreg terenul pârâtei este intravilan, acest aspect nu a fost reținut de prima instanță. Totodată se mai arată că prima instanță a motivat hotărârea prin aceea că exista un gard de beton și acest gard edificat de pârâtă a fost construit în perioada CAP dar nu de pe toată lungimea proprietății acesteia de 36 de metri, dar acest aspect nu poate constitui un temei, nu are nimic în comun cu linia de hotar, acest aspect nu se poate considera un temei pentru stabilirea liniei de hotar, sunt două motive artificiale care să stea la baza temeiniciei sentinței.
Pentru rezolvarea situației ar fi fost necesar așa cum a fost stabilit prin obiectivele raportului de expertiză ca instanța să țină cont de modul cum a fost stabilit prin titlul de proprietate suprafețele de teren a celor două părți. Este de menționat faptul că pârâta a renunțat la o suprafață de 1600 mp. tocmai pentru ca reclamantul să aibă teren suficient pentru construcție o suprafață mai mare, este de menționat și faptul că reclamantul intimat este nepotul pârâtei recurente și întreg terenul a fost proprietatea antecesorilor părților, în concluzie se solicită admiterea recursului modificare sentinței potrivit punctului 8, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului reclamant C. A. - avocat Szeker M., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că a fost criticată această sentință din perspectiva faptului că instanța de fond nu a ținut cont de expertiza efectuată în cauză și că s-a stabilit linia de hotar printr-o apreciere subiectivă, de asemenea recurenta mai arată că nu s-a ținut cont de modalitatea în care părților li s-a stabilit dreptul de proprietate. Din lecturarea sentinței atacate rezultă că prima instanță a analizat modul în care părțile au dobândit titlul de proprietate, astfel a reținut că reclamantul este proprietar al unei suprafețe de 1500 mp. intravilan dobândite prin succesiune și partaj, de asemenea a analizat modul în care reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, a analizat schițele de intabulare și de dezmembrare a acestui teren și a analizat actele de proprietate a pârâtei. Faptul că autorului pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață 12400 mp teren intravilan și
că în prezente are intabulat o suprafață de 10800 mp. teren intravilan nu este imputabil reclamantului, pârâta fiind de acord cu faptul că din suprafața reconstituită doar acea suprafață de 10800 exista și cu acea s-a intabulat. De asemenea instanța de fond a analizat și modul de dobândire a proprietății precum și hotarul la origine nelitigios, pentru aceasta a fost administrat proba cu martori, toți martorii au făcut referire la acel gard de beton edificat de reclamant la stradă precum și la limitele de proprietate între proprietatea pârâtei și proprietatea autorilor reclamantului. Mai mult au arătat faptul pârâta folosește mai mult teren și că acest gard construit în prezent între proprietățile lor a depășit limita inițială a proprietății sale. Corect a apreciat instanța de fond că dreptul reclamantului este preferabil atât sub aspectului formei juridice a titlului din care provine cât si sub aspectul stabilirii limitelor faptice ale întinderii sale astfel cum a fost depozițiile martorilor și de concluziile raportului de expertiză. Varianta aleasă de instanță respectă documentele de intabulare, se coroborează cu celelalte probe și respectă frontul la stradă de 15,41 al reclamantului intimat și de 35,58 pentru proprietatea pârâtei astfel cum este evidențiat în cartea funciară, în concluzie se solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
La întrebarea instanței cu ce ar fi dezavantajat reclamantul la varianta propusă de recurentă aceasta arată că varianta propusă de recuretă nu respectă frontul la stradă și cu mențiunea între casa edificată de reclamant și gardul pe care arbitrar.
Instanța în raport cu obiectul cauzei și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1982 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._, s-a admis acțiunea introdusă de reclamantul C. A. împotriva pârâtei C. V. .
A fost obligată pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren marcată cu negru între punctele B-C-6-7 din completarea la raportul de expertiză (f.162) depus la dosar.
S-a stabilit hotarul dintre proprietățile părților pe aliniamentul B-C din completarea la raportul de expertiză (f.162).
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 570 lei, cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietar tabular al imobilului înscris în CF 57549 Z., cu nr.cad. 57549 (nr.CF vechi 5356/N, nr.top.3702/1), compus din teren în suprafață de 1500 mp (măsurată 1529 mp), întabularea dreptului său fiind dispusă prin încheierile
c.f. 3151 și 3154 din_, ca drept dobândit prin moștenire și partaj în baza actului de dezmembrare nr.925/2008 și a actului de partaj voluntar nr.931/_ .
Antecesorului reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren în baza Legii nr.18/1991, prin T.P. nr. 41767/20929/_, suprafața inițială fiind înscrisă la poziția 2 intravilan, 4900 mp.
La rândul său, pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 10800 mp prin moștenire de la soțul său, C. Alexă în favoarea căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren în suprafață de 12.400 mp intravilan în baza Legii nr.18/1991 prin TP nr.41739/20543 din_ și întabulat apoi în CF nr. 44/N, nr.cad. 1486. Dreptul de proprietate al pârâtei a fost întabulat în
CF nr.52567 (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.44/N), nr.cad.1486, prin încheierea nr.526/_ în baza Certificatului de moștenitor nr.24/2005.
În scopul identificării terenurilor aflate în proprietatea părților și stabilirii liniei de hotar dintre acestea, în cauză a fost ordonată efectuarea unei expertize topografice, fiind desemnat cu efectuarea lucrării expertul Szoke Lorant Attila.
În cauza de față, analiza cererii în revendicare și cea a grănițuirii prezintă o strânsă legătură. Cele două analize sunt interdependente, obiectul litigiului constituindu-l fâșia de teren situată de-a lungul liniei de hotar care desparte proprietățile părților, așa cum va fi ea stabilită de instanță.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, instanța recurgând întotdeauna la compararea titlurilor prezentate de părți.
Acțiunea în grănițuire decurge din dreptul fiecărui proprietar asupra gardului comun. De cele mai multe ori, pentru a se stabili acest drept, este nevoie de cunoașterea amplasamentului gardului comun.
Este de principiu că înscrierea în cartea funciară garantează dreptul real care a făcut obiectul înscrierii, dar nu și întinderea acestuia, adică suprafața menționată în cartea funciară, după cum rezultă din prevederile art. 32 lit. a) din Legea 7/1996. Prin urmare, rolul instanței în caz de litigiu între proprietarii fondurilor învecinate cu privire la amplasamentul liniei care desparte proprietățile lor este să reconstituie hotarul la origine nelitigios în funcție de elementele faptice care se regăsesc în situația de la fața locului.
Titlurile părților provin de la autori diferiți, dar aceștia și-au dobândit dreptul lor în același mod: prin reconstituire în baza Legii fondului funciar. Așa fiind, terenurile părților fiind dobândite prin reconstituire în baza legilor fondului funciar, dimensiunile, limitele și configurația lor, implicit și linia despărțitoare dintre ele nu pot fi determinate decât prin raportare la modalitatea concretă în care s-a efectuat delimitarea terenurilor în vederea punerii în posesie, deoarece această delimitare constituie actul primar de identificare a proprietății în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. În baza acesteia se întocmește procesul verbal de punere în posesie, iar ulterior se emite titlu de proprietate.
Din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză rezultă că imobilele părților nu pot fi identificate în funcție de schițele de punere în posesie întrucât acestea nu există, aspect confirmat de răspunsul înaintat, la solicitarea instanței, de Municipiul
Z. .
Din depozițiile martorilor audiați se relevă faptul că proprietatea pârâtei este delimitată pe toată lățimea la stradă de un gard de beton edificat încă din anul 1970, pârâta și soțul acesteia folosind o suprafață de teren care se încadra în limitele gardului de la stradă, linia de hotar cu proprietatea reclamantului fiind în linie dreaptă. De asemenea, martorii au arătat că între antecesorii reclamantului, pe de o parte, și pârâtă și soțul acesteia, pe de altă parte, nu au existat neînțelegeri de-a lungul timpului, cu privire la delimitarea proprietăților în această modalitate.
Este adevărat faptul că autorului pârâtei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 12400 și că pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate doar asupra suprafeței de 10800 mp, acceptând acest lucru, însă din titlul de proprietate se poate observa că din totalul de 12400 mp, doar suprafața de 800 mp
reprezintă curți construcții cu privire la care dreptul de proprietate care s-a dobândit prin reconstituire pe vechile amplasamente, or, din declarațiile martorilor, rezultă că limita proprietății pârâtei este marcată de gardul de beton edificat la stradă, mergând în linie dreaptă, primii proprietari ai fondurilor învecinate acceptând astfel inițial aceste limite. Acest fapt are relevanță în ceea ce privește stabilirea hotarului la origine nelitigios între părți.
După întabularea dreptului său de proprietate, pârâta a ridicat un gard despărțitor din sârmă spre proprietatea reclamantului, asigurându-și un front la stradă potrivit documentației sale de întabulare, însă, așa cum s-a arătat, conform art. 32 lit.
a) din Legea 7/1996, înscrierea în cartea funciară garantează numai dreptul de proprietate, dar nu și întinderea imobilului asupra căruia se aplică acest drept. În plus, potrivit schiței de întabulare a proprietății pârâtei, suprafața întabulată reprezentând curți construcții este de 1346 mp, în timp ce suprafața asupra căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate este de 800 mp curți, construcții.
Situația de la fața locului este relevată în raportul de expertiză întocmit în cauză. Linia de hotar propusă de pârâtă în varianta din anexa 4 la raportul de expertiză (f.68) nu justifică diminuarea suprafeței reclamantului la 1204 mp și mărirea corespunzătoare a suprafeței pârâtei la 11.200 mp, în schimb varianta din anexa 3 propusă de reclamant îi asigură acestuia un front la stradă de 15,41 m, iar pârâtei un front de 35,30 m, mai mult oricum decât frontul delimitat de lățimea gardului de beton vechi edificat la stradă, martorul Terheș Gheorghe arătând că pârâta și-a extins proprietatea, raportat la linia gardului de aproximativ 28 m (f.131).
Din prezentarea acestor elemente ale stării de fapt, instanța apreciază că dreptul reclamantului este preferabil atât sub aspectul forței juridice al titlului din care provine, cât și sub aspectul stabilirii limitelor faptice ale întinderii sale, astfel cum se relevă din declarațiile martorilor audiați. Pârâta propune stabilirea liniei de hotar înspre proprietatea reclamantului fără a proba o stare de fapt originară, pentru ca frontul proprietății sale să suporte identitate între dimensiunea înscrisă și cea măsurată, deși gardul construit de autorul său atestă o situație de fapt anterioară acceptată de proprietarii învecinați.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat apel pârâta, solicitând în principal admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul stabilirii liniei de hotar conform anexei nr. 5 din raportul de expertiză, așa cum propune expertul numit în cauză.
În subsidiar se solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Hotărârea este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate după cum urmează:
Instanța de fond nu a ținut cont de concluziile formulate de expertul prezenta la fața locului și a stabilit o linie de hotar printr-o apreciere subiectivă a probelor stabilite în cauză.
Prin modul de soluționare a cauzei, practic s-a redus frontul la stradă al recurentei de la 36 m. la 35,30 m., diminuându-se în acest mod și suprafața proprietății sale. În schimb reclamantului i s-a dat satisfacție deplină prin acordarea unui front la stradă de 15,41 m.
Instanța de fond nu a ținut cont la soluționarea cauzei nici de modalitățile prin care părțile au dobândit titlurile de proprietate deși expertul a făcut mențiune în
raportul întocmit de faptul că recurenta a renunțat în momentul intabulării titlului de proprietate la suprafața de 16000 mp. cu titlu gratuit, tocmai pentru că reclamantul să își poată construi o casă în vecinătate.
În schimb, autorul reclamantului a avut în titlul de proprietate nr. 41767/20929 suprafața de 4900 mp., dar în realitate suprafața măsurată a fost de 6255 mp., deci un plus de 1355 mp.
Instanța nu numai că nu a apreciat că ar fi corect și legal să diminueze proporțional frontul la stradă al ambelor părți dacă s-au făcut greșeli la intabularea și mai mult, i-a dat teren în plus reclamantului prin diminuarea proprietății recurentei.
La punctul 8 din concluziile expertului acesta arată că stabilirea frontului la stradă al terenului reclamantului s-a făcut greșit prin faptul că întregul front al celor două proprietăți era de doar 54,75 m. iar cel care a făcut intabularea a ținut cont de un front la stradă de 55,45 m, acordându-i reclamantului aproape un metru în plus.
După studiul titlurilor de proprietate și a dezmembrărilor făcute, expertul ajunge la o concluzie clară în finalul punctului 8 din concluzii ,,trebuie respectat frontul la stradă de 36 m al pârâtei așa cum s-a prezentat în anexa 5";.
Se susține apoi că prima instanță a găsit motive artificiale pentru stabilirea liniei de hotar, neobservând că întreg terenul recurentei este intravilan și nu are nici o relevanță o înscriere la capitolul curți construcții cât timp nu există o schiță de punere în posesie.
Nu este definitoriu în cauză, se mai menționează, că gardul de beton a fost construit de către pârâta recurentă în anul 1970, căci la epoca respectivă terenurile se aflau în proprietatea CAP.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat solicită respingerea recursului, întrucât hotărârea instanței privind stabilirea liniei de hotar conform variantei în care se respectă documentațiile de intabulare ale părților, respectiv frontal la stradă de 15,41
m. pentru proprietatea reclamantului și 35,58 pentru proprietatea pârâtei, precum și hotarul inițial nelitigios dintre proprietățile părților se fundamentează pe probatoriul administrat în cauză, astfel că criticile formulate de pârâtă sunt nefondate.
În ședința publică de astăzi s-a stabilit calea de atac în această cauză ca fiind aceea a recursului.
Astfel investit, asupra recursului de față tribunalul reține următoarele:
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că linia de hotar între proprietățile părților a fost marcată de repere care includ un nuc dar și gardul de la stradă, care marca și pe lungime limita proprietății reclamantei, hotarul între proprietăți fiind pentru antecesorii părților la origine nelitigios.
Cu privire la aceste două aspecte de o mare importanță, declarațiile martorilor Terheș Grigore (vecinul părților) Sabău Vasile, C. M. și Păușan Florica sunt unanime.
Pornind de la situația faptică, astfel cum aceasta rezultă din aceste declarații, prima instanță nu a înlăturat concluziile expertizei cum susține recurenta, ci a adoptat varianta care corespunde hotarului la origine nelitigios, prin coroborare cu probele testimoniale.
Din această perspectivă apare irelevant care este suprafața pentru care părțile sunt proprietare tabulare, având întâietate argumentele vizând faptul că gardul
edificat de antecesorul reclamantei marchează o delimitare a terenului acceptată de proprietarul învecinat.
Modificarea ulterioară de către reclamant a acestor limite nu se constituie într- un argument pentru mutarea semnelor de hotar.
Se constată, pentru cele ce preced, că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, drept pentru care recursul de față va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. V., împotriva sentinței civile nr. 1982 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
K. M. | I. | D. | D. | G. | C. P. | E. |
Red. ID/_ /dact. ECP/_ /2 ex. /jud. fond L. M. D
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 690/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 117/2013. Grănițuire → |
|---|
