Decizia civilă nr. 45/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 45/R/2013
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M. -C. V.
A. -T. N.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. C., împotriva sentinței civile nr. 1579 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., având ca obiect
despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror Slabu Aurelia.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 decembrie 2012, pârâtul-intimat a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și în consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, precum și judecarea cauzei conform prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă. Se constată că prin memoriul de recurs, reclamantul-recurent a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art. 242 alin. (2) Cod
procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât prizonieratul este o consecință a războiului și nu o măsură administrativă cu caracter politic, luată împotriva unor fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul comunist, astfel că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 221/2009.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 1597 din_ a T. ui M., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de reclamantul P. C., împotriva
S. UI R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că tatăl reclamantului, defunctul P. C. (Karl) fiul lui M. l și al Iuliei, născut în anul 1923 în localitatea D. din Ungaria, a fost luat prizonier la data de_ de către unitățile armatei sovietice din Germania și a fost dus în lagărele de prizonieri de război din Karelia și Voroshilovgrad.
Starea de prizonierat nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 221/2009, pentru a se putea solicita și acorda despăgubiri pentru prejudiciul suferit de reclamant în calitate de fiu al defunctului său tată P.
.
Prin capturarea de forțele armate ale Uniunii Sovietice, tatăl reclamantului nu a urmărit vreunul din scopurile prevăzute de art. 2 alin.
(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul P. C., solicitând modificarea ei în totalitate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 3 și art. 5 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Întrucât R. ia a fost aliata R. iei împotriva Germaniei, S. R. nu poate fi exonerat de obligațiile față de cetățenii săi, colaterale unor drepturi cetățenești elementare, printre care dreptul la viață, integritate corporală și siguranță personală.
Caracterul abuziv al măsurii administrative luate față de tatăl reclamantului continuat și după 5 martie 1945, culpa S. ui R. constând în aceea că nu a depus diligențe pentru recuperarea cetățenilor săi.
Condamnările politice sunt definite în două modalități: prima este definită de art. 1 din Legea nr. 221/2009 în care sunt enumerate infracțiunile și actele normative incriminatoare, iar cea de-a doua modalitate este prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în baza cărora pentru starea de prizonierat a tatălui său din perioada 1945-1949, reclamantul este îndreptățit la despăgubiri.
Totodată, reclamantul a mai susținut că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ pentru a solicita informații de la CNS. sau Asociația Deținuților Politici, referitoare la persoana defunctului P. C. .
Este adevărat că art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, dar prin aceasta s-a încălcat principiul egalității și interzicerii discriminării prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare la dosar filele 16-18, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Din adeverința nr. I 1862, eliberată de Arhiva Militară de Stat din R. ia, rezultă că "P. KARL, fiul lui M. l și Iuliei, născut în anul 1923 în satul
, Ungaria, soldat în armata ungară, a fost luat prizonier la data de 26 aprilie 1945 de către unitățile armatei sovietice din Germania. Din data de 25 iunie 1945 s-a aflat în lagărele pentru prizonierii de război nr. 166, din Republica Karelia și nr. 144 din regiunea Voroshilovgrad (actualmente Lugansk), Ucraina, unde a fost folosit la diverse munci. Nu există informații referitoare la munci în subteran. În data de 24 iunie 1948 a fost trimis în
țară prin intermediul lagărului organelor de repatriere nr. 36, orașul Sighet, R. ia";.
P. C. a decedat la data de 21 decembrie 1989.
Reclamantul P. C. jr. născut la data de 29 iunie 1952, este fiul lui
P. C. și P. Ida.
Defunctul P. C. sen. a fost luat prizonier în timpul în care lupta în armata ungară, perioadă în care Ungaria se afla în stare de război cu R. ia. Așadar, S. R. nu are nicio culpă pentru că nu ar fi încercat să îi recupereze pe prizonierii luați de Armata Roșie, mobilizați la război de un stat inamic (Ungaria hortistă), în timp ce erau înrolați în armatele unor state străine ostile, care luptau împotriva R. iei, respectiv a coaliției antifasciste din care aceasta făcea parte.
Starea de prizonierat nu reprezintă condamnare cu caracter politic, sau măsură administrativă cu caracter politic prevăzută de art. 1 sau de art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Prin înrolarea defunctului P. C. în armata unui stat inamic R. iei și apoi prin luarea lui ca prizonier de Armata Uniunii Sovietice, în niciun caz nu s-a urmărit vreun scop între cele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999.
Așadar, pentru prejudiciile morale suferite de persoanele luate prizonieri în timpul celui de-al doilea război mondial, Legea nr. 221/2009 nu prevede posibilitatea acordării de despăgubiri.
Nu are nicio relevanță faptul că prin deciziile nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010 ale Curții Constituționale, s-a stabilit neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, din moment ce prizonieratul sau starea de captivitate nu se încadrează între ipotezele prevăzute de acest act normativ.
De aceea, nu se poate reține nici discriminarea reclamantului în raport cu alte persoane, în funcție de data introducerii acțiunii, întrucât atât după pronunțarea celor două decizii ale instanței de contencios constituțional, cât și înainte de această dată, nu au fost admise decât eventual cu încălcarea dispozițiilor legale, acțiuni în despăgubiri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, pentru starea de prizonierat.
Prima instanță și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129-130 C.pr.civ. în soluționarea cauzei; nu era însă necesară solicitarea de informații de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, sau de la Asociația Foștilor Deținuți Politici, deoarece defunctul P. C. nu a suferit o condamnare cu caracter politic, nu a suferit o măsură administrativă cu caracter politic și nu s-a împotrivit în niciun fel statului comunist, starea de fapt fiind astfel pe deplin stabilită și lămurită.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041și art.
312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantului împotriva sentinței tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 1597 din_ a T. ui M. pronunțată
în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2013.
Președinte
Judecători
T. D.
M. -C.
V.
A.
-T. N.
G.
M. -L. T.
Red.TD:_
Dact.CC:_ -2 ex
Jud.fond.Țiplea D.
| ← Sentința civilă nr. 4606/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Încheierea civilă nr. 331/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
