Decizia civilă nr. 492/2013. Reexaminarea sanctiunii contraventionale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 492/2013
Ședința publică din data de 09 mai 2013 Completul este compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: I. D.
Grefier: C. P. E.
Ministerul Public este reprezentat de procuror Stana Pompilia - procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj
S-a luat în examinare recursul formulat de petentul Municipiul Z. prin P. cu sediul în municipiul Z., Piața I. M., nr. 3, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 334 din 06 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău în_, având ca obiect reexaminare sancțiune contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat, semnat, se solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care:
Nefiind alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj solicită admiterea recursului, acesta fiind fondat.
Instanța, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece prezenta cauză și în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 334 din 06 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău în_, s-a respins sesizarea formulată de petentul Municipiul Z., prin
P., privind înlocuirea sancțiunii prestării muncii în folosul comunității aplicate intimatului C. M., prin sentința civilă nr. 1242/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Z., cu sancțiunea amenzii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la această instanță sub nr. 5691 din_, M.
Z., prin P. a solicitat înlocuirea sancțiunii prestării unei activități în folosul
1
comunității aplicate intimatului C. M., țiunea amenzii, în temeiul art. 2 din OG 55/2002, motivând că persoana contravenientă se sustrage de la executarea sancțiunii.
Examinând actele și lucrările dosarului, verificând dispozițiile legale incidente, prima instanță a reținut că procedura înlocuirii sancțiunii prestării activității în folosul comunității cu amenda contravențională prevăzută de art. 21 din O.G. 55/2002 este complementară procedurii contravenționale prevăzute de art. 6 - 9 din același act normativ, care vizează aplicarea direct de către instanța de judecată a sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității în cazul în care agentul constatator apreciază, în raport de gravitatea faptei, că sancțiunea amenzii nu este îndestulătoare.
În acest caz, dacă s-a aplicat în sarcina contravenientului sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, iar contravenientul se sustrage de la executare ori nu își îndeplinește atribuțiile ce-i revin la locul de muncă, instanța poate să înlocuiască această sancțiune cu sancțiunea amenzii.
Înlocuirea este o facultate pentru instanță, soluția ținând cont de împrejurările de fapt ale fiecărui caz în parte și de faptul că, în accepțiunea legii, sancțiunea amenzii este o sancțiune mai ușoară decât sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, or, procedând la înlocuire, se reconsideră modul de individualizare a sancțiunii contravenționale aplicabile în cauză, funcție de posibilitatea de a atinge cât mai eficient scopul sancțiunii urmărit de legiuitor.
Dacă însă, sancțiunea prestării de către contravenient a unei activități în folosul comunității nu a fost aplicată direct de instanță ca sancțiune principală, ci a fost transformată de instanță din sancțiunea amenzii, în procedura prevăzută de art. 9 din O.G. 2/2001, ca efect al imposibilității executării silite, înlocuirea din nou a activității în folosul comunității cu amenda este inadmisibilă. Transformarea amenzii în activitate a fost o obligație pentru instanță, conform imperativului art. 9 alin.5, tocmai pentru a se asigura executarea sancțiunii într-un alt mod decât cel pecuniar, în condițiile în care contravenientul nu a achitat amenda la termenele stabilite și nu există posibilitatea executării silite.
Sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității trebuie executată silit pe baza mandatului de executare emis de instanță, în condițiile art. 15 și următoarele din O.G. nr. 55/2002. Unitatea de poliție este obligată să pună în executare mandatul, iar primarul este obligat să-l aducă la îndeplinire.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs Municipiul Z., prin P.
, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii sesizării.
Criticile recurentei vizează următoarele:
Instanța de fond a făcut o apreciere greșită asupra temeiurilor de derept pe care s-a pronunțat conform art. 15 și următoarele din O.G. nr. 55/22002, deoarece contravenienta nu s-a prezentat la sediul instituției pentru executarea sancțiunii, situație în care sunt incidente prevederile art. 21 din OG nr. 55/2002.
Prin faptul că nu s-a înlocuit sancțiunea prestării activității în folosul comunității cu sancțiunea amenzii contravenționale, art. 22 din OG nr. 55/2002 nu are aplicabilitate, mandatul de executare neputând fi executat ca și creanță bugetară. Mandatul de executare nu poate fi echivalat cu un proces verbal de
2
contravenție potrivit dispozițiilor legale privind executarea creanțelor bugetare, mai exact art. 110 pct. 3 Titlul VIII din Codul de procedură fiscală.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
După cum s-a susținut în hotărârea recurată, în cazul intimatului C. M. s-a dispus transformarea amenzii contravenționale în sancțiunea prestării unei activității în folosul comunității.
Nu sunt incidente prin urmare dispozițiile legale care permit transformarea din nou, a sancțiunii obligării la muncă în folosul comunității cu sancțiunea amenzii.
Prima instanță a observat corect că aceste dispoziții legale (art. 15 și art. 21 din OG nr. 55/2002) sunt aplicabile doar dacă, ab inițio, s-a aplicat contravenientului sancțiunea obligării la muncă în folosul comunității.
Transformarea, din nou, a activității în folosul comunității în amendă nu asigură executarea sancțiunii contravenționale printr-o mai bună individualizare, ci, dimpotrivă, dă naștere unui ciclu de transformări ale sancțiunilor principale contravenționale fără nicio rațiune juridică.
Acest aspect, esențial în cazul de față, este reținut ca atare de considerentele hotărârii atacate și corespunde întru totul soluției de respingere a sesizării deduse judecății.
Se constată pentru cele ce preced, că hotărârea atacată este temeinică și legală, drept pentru care în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. ul Municipiul Z., contra Sentinței civile nr. 334 din 16 februarie 2013 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
D. G. | K. | M. | I. | D. | C. P. | E. |
Red. ID/_ /dact. ECP/_ /2 ex. jud fond D. U. E.
3
| ← Decizia civilă nr. 361/2013. Reexaminarea sanctiunii... | Decizia civilă nr. 448/2013. Reexaminarea sanctiunii... → |
|---|
