Decizia civilă nr. 54/6. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.54 6
Ședința publică din data de 21 mai 2013 Completul este compus din:
Președinte: DP Judecător: H. I. Judecător: C. N. C.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții N. I. și soția N. M.
, domiciliați în orașul Ș. S., str. P-ța 1 Mai, nr. 8, jud. Sălaj, împotriva încheierii de ședință din data de 10 ianuarie 2013, pronunțată în dos. Nr._ a Judecătoriei Ș. S., având ca obiect îndreptare eroare materială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta pârâtă N.
M., intimatul petent - expert Irimuș M., precum și reprezentantul intimatei reclamant M. M. - av. Man Ovidiu, lipsă fiind recurentul pârât N. I. și intimata reclamantă M. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată și este scutită de plata cheltuielilor privind taxele judiciare de timbru.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Recurenta pârâtă N. M., solicită să se împartă cheltuielile judiciare, întrucât ambele părți sunt beneficiare.
Expertul intimat petent- Irimuș M., arată că s-a făcut expertiză în dosar în anul 2010, expertiza a fost achitată în contul expertului Tarcea I., care a fost înlocuit pe parcursul procesului cu expertul intimat petent - Irimuș M., căruia nu i s-a transferat decontul. Solicită să i se transfere decontul.
Reprezentantul intimatei reclamant M. M. - av. Man Ovidiu, depune împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Instanța, în baza înscrisurilor existente la dosar, reținând și poziția părților, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Încheierea de ședință pronunțată la data de 10 ianuarie 2013 de J. Ș. -S. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de către expertul Irimuș M. în cauza civilă privind pe reclamanta M. M. și pârâții N. I. și N. M., având ca obiect partaj judiciar.
S-a constatat că a fost stabilit onorariu provizoriu în favoarea expertului Irimuș M. în sumă de 200 lei achitat de către pârâții N. I. și N. M. prin chitanța nr.1108637/1 din_ emisă de către CEC Bank (inițial în contul expertului Tarcea I. ).
S-a stabilit onorariu definitiv pentru expertul Irimuș M. în sumă de 1280 lei și s-a dispus obligarea pârâților N. I. și N. M. la plata către expert a diferenței neachitate, de 1080 lei.
Încheierea a fost pronunțată cu mențiunea că este executorie de drept. Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.246/2011 a Judecătoriei Ș. S. s-a admis cererea formulată de reclamanta M. M. împotriva pârâților N. I. și N. M. ; s- a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul înscris în CF 340 Ș.
S. nr.top.512/2, casă, curte și grădină de 979 mp.; s-a atribuit lotul nr.1 format din teren intravilan cu casă (ap. nr.1), anexele (A1, A2), curte și grădină în suprafață de 588 mp cu nr.top.nou 512/2/1 în favoarea reclamantei M. M., iar lotul nr.2, format din teren intravilan cu casă (ap.nr.2) anexele (A3 și A4), curte și grădină în suprafață de 391 mp, cu nr.top.nou 512/2/2 în favoarea pârâților N.
și M. ; Raportul de expertiză tehnico-judiciară și planul de situație (varianta a II-a) aflat la fila 126 de la dosar, întocmite de către ing.Irimus M., au făcut parte integrantă din hotărâre; s-au compensează cheltuielile de judecată ale părților.
Expertiza tehnico judiciară s-a efectuat la cererea reprezentantului pârâților, la termenul de judecată din 20 ianuarie 2009.(f.45).
La termenul de judecată din 10 martie 2009 reprezentantul pârâților, av.Sălăjan S., a depus la dosarul cauzei chitanța nr.1108637/1 privind achitarea onorariului provizoriu stabilit de instanță în favoarea expertului Tarcea I. (f.52).
La data de 18 mai 2009 expertul Tarcea I. a depus un înscris în care arată că reclamanta nu este de acord cu efectuarea expertizei, astfel că nu i-a permis accesul în imobil în vederea efectuării măsurătorilor (f.70).
La termenul de judecată din_ s-a dispus înlocuirea expertului Tarcea I.
, fiind desemnat expert Irimuș M. și s-a dispus transferarea onorariului provizoriu achitat către exp.Tarcea I. in contul exp.Irimus M., fiind emisa adresa in acest sens către Biroul de Expertize Tribunalul Sălaj (f.102,103 ).
Expertiza tehnico judiciară efectuată de Irimuș M. a fost depusă la dosarul cauzei la data de_ (f.121-126). A mai fost depusă la data de_ și o completare la raportul de expertiză (f.141-143).
Decontul depus de către expert a fost in suma de 1280 lei (f.117). În cauză nu a fost stabilit onorariu definitiv.
Potrivit art.23 din OG nr.2/2000 onorariul definitiv pentru expertiza tehnica judiciara se stabilește de către organul care a dispus efectuarea expertizei .
Instanța a constatat că a fost stabilit onorariu provizoriu in favoarea exp.Irimus M. în suma de 200 lei achitat de către pârâții N. I. si N. M. prin chitanța nr.1108637/1 din_ emisa de către CEC Bank și a stabilit onorariu definitiv pentru expert Irimuș M. in suma de 1280 lei, iar la plata
diferenței de 1080 lei au fost obligați pârâții, în calitate de părți cărora le-a fost încuviințată efectuarea expertizei, in baza art.213 al.2 Cod pr.civ.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs pârâții N. I. și N. M., solicitând modificarea încheierii atacate, în sensul obligării și a reclamantei M. M. la plata a jumătate din cheltuielile cu expertiza tehnico- judiciară, respectiv a sumei de 640 lei.
În motivare, recurenții au arătat că în mod greșit prima instanță a dispus suportarea cheltuielilor cu expertiza doar de către pârâți. În realitate, reclamanta este cea care a solicitat sistarea stării de indiviziune, prin cererea introductivă. De asemenea, reclamanta a formulat obiective pentru expertiză, a fost prezentă și a participat efectiv la măsurători. Prin Decizia nr. 733/2011 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în recurs, sentința primei instanțe a fost anulată, iar reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. În fine, recurenții mai susțin că, datorită faptului că ieșirea din indiviziune profită ambelor părți, este firesc ca și plata cheltuielilor cu expertiza tehnico-judiciară să se suporte în mod egal, de ambele părți.
a-reclamantă M. M. nu a formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise depuse prin reprezentantul său avocat a solicitat respingerea recursului ca nefundat. Consideră că în mod legal prima instanță a pus cheltuielile cu expertiza în sarcina pârâților, deoarece aceștia sunt cei care au solicitat administrarea probei cu expertiza.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1și art.306 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este întemeiat pentru următoarele motive:
Prima instanță a pronunțat Încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2013 în dosarul nr._, după terminarea judecății. Litigiul a fost judecat irevocabil prin Decizia civilă nr. 733/_ a Tribunalului Sălaj, prin care Sentința civilă nr. 246/2011 a Judecătoriei Ș. S. a fost modificată.
În mod nelegal prima instanță a pronunțat la data de 10 ianuarie 2013 o încheiere de ședință, după ce cu aproape doi ani înainte, respectiv la data de _
, s-a dezinvestit de soluționarea cauzei, pronunțând o sentință pe fond.
Temeiul legal invocat de judecătorie pentru a pronunța încheierea recurată este art. 213 alin.2 C.pr.civ. Potrivit textului de lege evocat, la cererea experților, ținându-se seama de lucrare, instanța le va putea mări plata cuvenită prin încheiere executorie dată cu citarea părților.
Încheierea la care se referă dispoziția legală sus-citată este una preparatorie, care se poate pronunța numai în cursul judecății. Pe calea ei instanța investită cu soluționarea unei cauze în care a fost dispusă administrarea probei cu expertiza, poate mări onorariul estimativ stabilit în favoarea expertului prin încheierea de ședință pronunțată în temeiul art. 201 alin.1 C.pr.civ. Tot prin încheiere preparatorie sau prin sentința finală de dezinvestire se stabilește și onorariul definitiv la care face referire art, 23 alin.1 din OG 2/2000, după cum și obligarea părților la suportarea cheltuielilor cu administrarea probei cu expertiza se dispune în aceeași modalitate.
În nici un caz însă instanța nu mai poate hotărâ în privința stabilirii cuantumului definitiv al costului expertizei și obligării părților la plata lui după ce s-a dezinvestit prin sentință, printr-o încheiere pronunțată în temeiul art. 213 alin.2 C.pr.civ.
Este adevărat că, în cursul judecății, instanța a omis să se pronunțe asupra cererii expertului de stabilire a onorariului definitiv, dar pentru remedierea acestei situații expertul avea deschisă calea procedurală a completării hotărârii, conform art. 281 ind.2 alin.3 C.pr.civ. În prezent însă o astfel de cerere ar fi tardivă, iar singura cale procedurală de care expertul mai poate uza este cea a formulării unei acțiuni separate, în pretenții, împotriva părților din dosarul_ .
Întrucât normele de procedură care determină ordinea firească a judecății, potrivit fazelor și etapelor pe care le parcurge procesul civil au caracter imperativ, iar prin pronunțarea încheierii recurate prima instanță a încălcat astfel de norme, în temeiul art. 306 C.pr.civ., Tribunalul a invocat din oficiu motivul de recurs ce argumentează soluția de admitere a căii de atac, chiar dacă acest motiv nu a fost invocat de recurenți în cererea lor de recurs. Admiterea recursului pentru motivul de nelegalitate invocat de instanță face însă inutilă cercetarea aspectelor de netemeinicie invocate în cererea de recurs.
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul găsește întemeiat motivul de recurs invocat din oficiu, fapt pentru care, constatând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9, art. 304 ind.1 C.pr.civ. și art. 312 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica în tot Încheierea civilă din data de 10 ianuarie 2013 a Judecătoriei Ș. S., pronunțată în dosarul nr._, în sensul că va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de expertul Irimuș M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurenții N. I. și N. M. împotriva Încheierii civile din data de 10 ianuarie 2013, pronunțată în dos. Nr._ al Judecătoriei Ș. S. .
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza, respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentul Irimuș M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
DP | H. | I. C. N. | C. | H. V. |
Red. H.I./_
Dact. H.V./_ Ex. 2
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 199/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 2924/2013. Partaj judiciar → |
|---|
