Sentința civilă nr. 16/22. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.16 22/F/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013
T. format din: PREȘEDINTE: M. L. B., judecător GREFIER: L. D.
P. de pe lângă T. B. -N.
reprezentat prin Sângeorzan Angela - prim-procuror adjunct
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul S. V. împotriva pârâtului S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri - Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Reprezentanta parchetului arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Nefiind cereri de formulat în cauză, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată, unește excepția invocată cu fondul cauzei, declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea excepției invocată de pârât prin întâmpinare, respingerea acțiunii reclamantului și a pretențiilor materiale ca fiind neîntemeiate.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul S. V. a chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să constate caracterul politic al prizonieratului și deportării în URSS, în perioada_ -_, a tatălui reclamantului S. Aurel. A mai solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 60.000 lei reprezentând daune morale pentru perioada în care tatăl reclamantului a fost prizonier în fosta URSS și a sumei de
60.000 lei daune materiale cauzate prin măsura suportată de tatăl său.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul este fiul defunctului S. Aurel, iar acesta a fost prizonier în fosta URSS în perioada_ -_ și că nu a mai fost despăgubit pentru acest lucru.
În drept, s-au invocat prevederile art.4 alin.4 și art.5 din legea nr.221/2009. Acțiunea civilă formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Trebuie precizat că reclamantul a depus acțiunea la Tribunalul Mureș, iar acest tribunal și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T. ui
B. N. prin sentința civilă nr.471/2013.
Pârâtul S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția generală a F. P. B. -N. a depus întâmpinare (f.6-7), prin care în
principal, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și respingerea acțiunii ca prescrisă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată sau modificarea cuantumului solicitat cu titlu de despăgubire în sensul diminuării acesteia.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune că potrivit art.5din legea nr.221/2009 cererea trebuia depusă în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, ori în cauză reclamantul a formulat acțiunea cu nerespectarea termenului legal, motiv pentru care se impune a fi respinsă ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că măsura luată față de antecesorul reclamantului nu constituie o măsură administrativă care să se încadreze în vreunul din prevederile art.3 din Legea nr.221/2009, pentru că defunctul nu a fost supus nici uneia dintre măsurile la care se face trimitere prin OUG nr.214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse din motive politice măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare de forță a regimului comunist instaurat în R. ia.
În ce privește acordarea sumei solicitate cu titlul de daune materiale s-a solicitat a se constata că se pot acorda doar dacă s-a făcut dovada confiscării fie prin sentința de condamnare, fie ca efect al măsurii administrative luate și să se dovedit că bunurile nu au făcut obiectul unei proceduri de restituire prevăzute de legile nr.10/2001 și nr.247/2005. În subsidiar, s-a arătat că cuantumul daunelor solicitate este exagerat și se impune a fi redus raportat la consecințele pe plan moral, social și profesional de natură a fi afectat demnitatea și onoarea acestuia.
Examinând excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată și se impune respingerea acesteia potrivit următoarelor argumente.
Potrivit art.5 alin.1 din legea nr.221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri….
Legea nr.221/2009 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 396 din 11 iunie 2009 și a intrat în vigoare potrivit art.78 din Constituție în termen de 3 zile de la data publicării, respectiv la data de 15 iunie 2009.
Reclamantul a formulat acțiunea la data de 25 mai 2012 la Tribunalul Mureș, aceasta fiind depusă direct la registratura tribunalului.
T. constată că reclamantul a respectat termenul de 3 ani impus în mod imperativ de textul legal anterior reliefat, formulând cererea de chemare în judecată anterior datei de 15 iunie 2012.
Analizând fondul pretențiilor deduse judecății, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul este fiul defunctului S. Aurel, născut la data de_ și decedat la data de_, iar acesta a fost prizonier în fosta URSS în perioada _
-_, potrivit înscrisurilor depuse la dosar f.2-9.
Conform art. 3 din legea nr.221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre acte normative expres indicate.
Potrivit art.4 alin.2 din lege, expres invocat prin acțiunea introductivă de reclamante, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător, iar la art.1 alin. 3 se arată expres că, de asemenea, constituie condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945
- 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R. ia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, din prevederile art.4 alin.2 din lege este necesar ca măsurile administrative, altele cele expres indicate la art.3, să întrunească două condiții, 1. să fi fost luate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și 2.să aibă unul dintre scopurile indicate la art. 2 alin.1 din OUG nr. 214/1999, respectiv, a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; c^1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Din examinarea probatoriului administrat în cauză, raportat la aceste prevederi legale, tribunalul constată că nici una dintre aceste condiții nu este întrunită în cauză, deoarece măsura prizonieratului defunctului a fost luată anterior datei de 6 martie 1945, încă din 1944, pe de o parte, iar pe de altă parte, scopul adoptării acestei măsuri a fost determinat de condițiile celui de-al doilea război mondial aflat în desfășurare.
Trebuie reliefat faptul că prin decizia nr.15/2012 a Înaltei curți de casație și justiție, publicată în Monitorul oficial nr. 837 din 12 decembrie 2012, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, deportarea și prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter
politic, în sensul Legii nr. 221/2009. Această decizie este obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Așa fiind, tribunalul urmează a respinge ca nefondat petitul privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a prizonieratului și deportării în URSS a defunctului S. Aurel, în perioada_ -_ .
Având în vedere această soluție de respingere a cererii inițiale, în mod subsecvent, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată și cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate cu titlu de daune morale și materiale, întrucât nu s-a probat și nu s-a constatat că tatăl reclamantului a fost supus unor măsuri administrative cu caracter politic în sensul impus de Legea nr.221/2009, situație în care, în mod evident, acestea nu pot primi vreo sumă de bani cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral ori material pretins .
Pe de altă parte, chiar în situația în care s-ar fi constatat caracterul politic al măsurii administrative a deportării luată față de defunct, oricum față de dispozițiile obligatorii ale art.147alin.1,4 din Constituție și ținând cont de decizia nr.1358/2010 a Curții constituționale prin care s-a constatat neconstituținalitatea prev.art.5 alin.1 teza I-a din Legea nr.221/2009 în ce privește posibilitatea instanțelor de obligare a S. ui român la plata daunelor morale persoanelor interesate, tribunalul consideră că dispozițiile legale respective și-au încetat de drept aplicabilitatea, situație în care acest temei legal invocat de reclamant prin acțiunea inițială nu mai poate produce efecte juridice în sensul urmărit de legiuitor.
Ținând cont de aceste considerente, având în vedere și decizia obligatorie a instanței supreme, tribunalul urmează a respinge în întregime ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâtului.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul S. V., domiciliat în I., nr.216 A, județul B. -N., împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu domiciliul procesual ales la sediul Direcției Generale a F. P. B. N., situat în B., str. 1 D., nr.6-8, județul B.
-N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică în 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. B. L. D.
MLB// 4 ex.// 12 iunie 2013
| ← Sentința civilă nr. 2384/13. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 1871/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
