Sentința civilă nr. 1121/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR.1121
Ședința publică din 21 iunie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: S. -T. A. -Ana
G. ier: B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror Băgeag L. de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este pronunțarea soluției asupra acțiunii civile formulate de reclamanta T. A., domiciliată în V. de Sus, strada C. nr. 1, județul
M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu domiciliul procesual ales la sediul Direcției Generale a F. P. a J. M., în B. M., A. S. nr. 2A, județul M., având ca obiect despăgubiri-Legea nr.221/2009.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 12 iunie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 146, art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 20 iunie 2013 și 21 iunie 2013, când a hotărât următoarele:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. în data de_ sub nr._ reclamanta T. A. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul politic al condamnării numitului A. ca Grigore la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de art. 209 p.IV Cod penal combinat cu art. 137, art. 138 Cod penal și Decretul nr.212/1948, condamnare dispusă prin sentința penală nr.135/1950 pronunțată de T. Militar C. în dosarul nr.42/1950 din care a executat 2 ani și 6 luni în Penitenciarul Colonia nr.2 "Poarta A. ă";,
județul Constanța în perioada_ -_ ; restituirea complexului imobiliar de natură casă și teren situate în V. de Sus, strada Republicii, nr.18, județul
M., imobil care a fost confiscat conform procesului verbal nr.83/_ încheiat de Corpul Portăreilor T. ui M., iar în măsura în care acest lucru nu este posibil să dispună acordarea de despăgubiri conform valorii de piață a acestuia; obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro sau echivalentul în lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit urmare a condamnării suferite de către tatăl său prin sentința penală nr.135/1950 a T. ui Militar C. în dosarul nr.42/1950 din care a executat 2 ani și 6 luni de detenție; obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 lei reprezentând despăgubiri materiale actualizate cu rata inflației de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a acestora, urmare a obligării defunctului A. ca Grigore la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de
3.000 lei dispuse și achitate în baza sentinței penale nr.135/1950; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat instanței că prin sentința penală nr. 135/1950 a T. ui Militar C. pronunțată în dosarul nr.42/1950, defunctul său tată A. ca Grigore a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani și 6 luni, pedeapsă dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 209 p.IV Cod penal combinat cu art. 137, art. 138 Cod penal și Decretul nr.212/1948, de asemenea acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 lei și i-a fost confiscată toată averea conform procesului verbal nr.83/_ .
Reclamanta a arătat că regimul de detenție suferit de către defunct pe perioada celor 2 ani și 6 luni a fost un regim de exterminare și a nesocotit atât art.5 din Declarația Universală a Drepturilor Omului cât și art.3 din Tratatul de Pace încheiat între R. ia și Puterile Aliate și Asociate, tratat încheiat la Paris la_, cât și dispozițiile art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la viață și interzicerea torturii.
Cu privire la complexul imobiliar situat pe strada Republicii nr.18 din orașul V. de Sus menționează că acesta nu a fost solicitat în baza legilor fondului funciar.
În drept reclamanta s-a prevalat de dispozițiile Legii nr.221/2009, art.
274 Cod procedură civilă.
Cererea este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 4 și ale art. 5 alin. 3 din Lege anr. 221/2009.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență a se dispune respingerea acțiunii.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.
S-a solicitat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității să comunice instanței, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, toate documentele pe care le dețin privind pe defunctul A. ca Grigore, fiul lui Iacob
și Ana, născut la data de_, în localitatea V. l de Sus, județul M., care a fost condamnat prin sentința penală nr. 135/1950 pronunțată de către T. Militar C. în dosarul nr.42/1950, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 p. IV Cod penal comb. cu art. 137, art. 138 Cod penal și Decretul nr. 212/1948, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pe care a executat-o în Penitenciarul Colonia nr.2 "Poarta A. ă"; (Constanța), în perioada_ -_, precum și orice informații utile soluționării cauzei, Consiliul comunicând documentele solicitate, care au fost atașate la dosar.
Reclamanta a depus în data de_ o cerere de repunere a cauzei pe rol, pe care instanța a apreciat-o inutilă, având în vedere și considerentele expuse în cele ce succed.
Analizând materialul probator, T. reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 135/1950 pronunțată de T. Militar C. în dosarul nr.42/1950, antecesorul reclamantei, A. ca Grigore, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare corecțională, 300 lei amendă și confiscarea averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, făcându-se aplicarea art. 209 p.IV Cod penal combinat cu art. 157, art. 158 Cod penal și Decretul nr.212/1948.
Prin deciziunea nr. 1921 din_, pronunțată de Curtea Militară de Casare și Justiție în dosar nr. 1250/1950 au fost respinse recursurile formulate de inculpații Hojdu F., Florea Lia, Calinici Gheorghe și A. ca Grigore, dar din oficiu s-a redus pedeapsa aplicată lui A. ca Grigore de la 2 ani și 6 luni închisoare corecțională, la doi ani închisoare.
În data de_ s-a întocmit procesul verbal nr. 83 de sechestrare (confiscare) a averii proprietatea condamnatului A. ca Grigore, casa situată în V. de Sus, str. Republicii nr.18 nefiind menționată în cuprinsul acestuia (filele 99,100 dosar, proces verbal comunicat de CNS. ). Doar în procesul verbal nr. 83 din_ depus de reclamantă (filele 6-7 dosar) este menționată
"casa situată în comuna V. l de Sus cu locul împrejmuitor, în care în prezent se găsesc maiorul comandantului divizionului și A. ca I. funcționar la cooperație";, casă pe care reclamanta a arătat că a vizat-o prin acțiunea introductivă.
A. ca Grigore a fost încarcerat în Penitenciarul Gherla, ministrul justiției promovând recurs extraordinar împotriva sentinței nr.135 din_ a
T. ui Militar C., Secția I-a și a deciziei nr. 1921 din_ a Curții militare de casație și justiție, care a fost admis prin decizia nr.218 din_, pronunțată de T. Suprem în dosarul nr.196/1969, cu consecința casării celor două hotărâri și a trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Militar Teritorial București.
Prin sentința nr.64 din_ pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în dosarul nr. 892/1969, s-a dispus achitarea lui A. ca Grigore pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prin favorizarea activității unei organizații de tip fascist - politică prevăzută de art. 209 partea IV Cod
penal anterior. Totodată s-a dispus anularea procesului verbal nr. 83 din_ încheiat de fostul corp al portăreilor de pe lângă Tribunalul Maramureș cu privire la confiscarea averii inculpatului.
Se reține că în conformitate cu prevederile art. 1 alin.1 din Legea nr.221/2009 cu modificările și completările ulterioare, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 din același act normativ, toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic prevăzute la art. 1 sunt înlăturate de drept. Aceste hotărâri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor.
Legea nr.221/2009 operează cu două noțiuni: "condamnare cu caracter politic"; (de drept ori constatată judiciar) și "măsură administrativă cu caracter politic";. Prima noțiune presupune cu necesitate existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, hotărâre care evident trebuie să mai fie în vigoare la data la care instanța constată condamnarea ca fiind una cu caracter politic (de drept sau prin evaluarea faptei), deoarece prevederile art.2 din Legea nr.221/2009 se referă la înlăturarea de drept a efectelor hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic.
În speță această cerință nu este îndeplinită deoarece hotărârea judecătorească de condamnare a lui A. ca Grigore (sentința penală nr. 135/1950 pronunțată de T. Militar C. în dosarul nr.42/1950, definitivă prin deciziunea nr. 1921 din_, pronunțată de Curtea Militară de Casare și Justiție în dosar nr. 1250/1950) a fost casată prin admiterea recursului extraordinar, în rejudecare acesta fiind achitat, cu consecința anulării procesul verbal de confiscare a averii acestuia.
Pe cale de consecință, întrucât antecesorul reclamantei nu a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă la acest moment, pentru comiterea unei fapte săvârșite în condițiile reglementate de Legea nr.221/2009, se apreciază că acțiunea reclamantei se impune a fi respinsă sub toate petitele (petitele 2-5 având de altfel un caracter accesoriu celui dintâi).
Pe de altă parte, T. reține că prin Deciziile nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, publicate în Monitorul Oficial al R. iei nr. 761 din data de 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 5 alin.
(1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale întrucât dispozițiile legale criticate aduc atingere valorii supreme de dreptate, care este una dintre valorile esențiale ale statului de drept, astfel cum este proclamată în prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție. Curtea
a remarcat un paralelism de reglementare, în sensul că despăgubirile prevăzute de dispozițiile de lege criticate au același scop cu indemnizația prevăzută de art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990, astfel că despăgubirile morale prevăzute de textul legal supus examinării nu pot fi considerate drepte, echitabile și rezonabile.
În conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituția R. iei, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Prevederile art. 31 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 47/1992, republicată, stabilesc caracterul definitiv și obligatoriu al deciziei prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, respectivele dispoziții încetându-și efectele la 45 de zile de la publicare. Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din Legea nr. 221/2009, în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, se constată că în prezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de Legea nr. 221/2009 care să permită acordarea de daune morale.
De asemenea, având în vedere cuprinsul explicit al dispozițiilor art. 5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009 rezultă că prin invocarea acestui act normativ nu este posibilă acordarea de despăgubiri materiale reprezentând actualizarea sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată (de fapt, amendă penală), achitate în baza sentinței de condamnare, precum a solicitat reclamanta. Textul legal se referă in terminis și limitativ la acordarea de despăgubiri reprezentând
echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca
efect al măsurii administrative , deci nu și la alte măsuri dispuse de organele judiciare, precum plata amenzii penale ori obligarea la cheltuieli judiciare.
De asemenea, în ce privește complexul imobiliar în litigiu, se reține că reclamanta T. A. a formulat o notificare de restituire a acestuia în baza prevederilor Legii nr.10/2001, respinsă ca tardivă. Contestația formulată de T.
A. împotriva dispoziției nr.5/2005/_ emisă de Primarul orașului V. de Sus a fost irevocabil respinsă, conform hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele atașate.
În acele dosare reclamanta a invocat confiscarea imobilului conform procesului verbal nr.83 din_ și s-a prevalat de aceleași acte cu cele produse în acest proces (traducerea actului din limba maghiară, înregistrată sub nr.6050 din_, CF 155 V. de Sus). În plus, a mai fost depusă sentința civilă nr.2551 din_, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr.1706/1972 prin care, în contradictoriu inclusiv cu reclamanta (intervenientă
în acea cauză), s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către Ștețiu Gertrud, Ștețiu Paul și Ștețiu Eugen, asupra complexului imobiliar cuprins în CF nr. 155 V. de Sus nr. topo. 168, compus din casă, curte și grădină din V. de Sus, strada Republicii nr.18, județul M.
. Așadar prin hotărârea judecătorească ulterioară achitării lui A. ca Grigore s-a stabilit, în contradictoriu cu succesorii acestuia, că imobilul în litigiu este proprietatea reclamanților Ștețiu din acel proces și s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare din_ depus în traducere la dosar (fiind simulat). Acest act este depus în fotocopie la fila 9 din dosarul nr._, astfel încât inclusiv din această perspectivă nu se mai justifica repunerea cauzei pe rol pentru prezentarea sa.
Raportat la toate aceste aspecte, acțiunea reclamantei va fi respinsă conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. A., domiciliată în
V. de Sus, strada C. nr. 1, județul M., în contradictoriu cu pârâtul S.
prin Ministerul Finanțelor Publice, cu domiciliul procesual ales la sediul Direcției Generale a F. P. a J. M., în B. M., A. S. nr. 2A, județul M. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 21 iunie 2013.
Președinte G. ier
-T. A. -Ana B. D.
Red.S.T.A.A./_
T.red.B.D./_
5 ex.
| ← Sentința civilă nr. 9/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 937/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
