Sentința civilă nr. 665/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 665/F/2013 Ședința publică din data de 15 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător GREFIER: M. D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud reprezentat prin
procuror: Șipoș D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta S. Z. E. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B. , având ca obiect Despăgubiri - Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, o cerere din partea reclamantei S. Z. E., într-un singur exemplar, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa acesteia.
Față de precizarea făcută de reclamantă prin cererea de repunere pe rol (f. 23), respectiv că tatăl acesteia Balla Valentin, după care se solicită despăgubiri, este în viață, raportat la dispozițiile Legii nr. 221/2009, tribunalul, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S. Z. E. .
Reprezentantul parchetului, procuror Șipoș D. solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active, deoarece această calitate o are doar persoana care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, respectiv Balla Valentin, iar după decesul acestuia de către soțul sau descendenții până la gradul al II-lea inclusiv.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta S. Z. E. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea tatălui acesteia Balla Valentin de persoană cu condamnare politică, întrucât acesta a fost prizonier deportat în U.R.S.S. în perioada_ -_, potrivit Legii nr. 221/2009 și în același timp să se dispună obligarea statului român prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de 37.000 lei drept despăgubiri morale, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 și despăgubiri civile în suma de 37.000 lei.
În motivare s-a arătat că, tatăl reclamantei a fost prizonier deportat în U.R.S.S. și s-au adus grave prejudicii morale.
De asemenea, s-a arătat că reclamanta este beneficiara Decretului Lege nr. 118/1990 și a precizat că solicită cele de mai sus întrucât prin această lege nu a fost despăgubită.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B., legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței în principal, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea cuantumului solicitat în sensul diminuării acestuia.
În motivare s-a arătat, raportat la caracterul politic al măsurilor dispuse împotriva autorului reclamantei așa cum reies acestea din susținerile acesteia, că prin dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. a și urm. s-a statuat faptul că, reprezintă de drept condamnări politice, condamnările dispuse în temeiul dispozițiilor de lege în mod exhaustiv și limitativ enumerate la acest articol de lege, precum și de asemenea în conformitate cu alin. 3 din același articol, orice altă condamnare sau măsură administrativă, care nu a fost pronunțată în aplicarea acestor dispoziții normative, în măsura în care se face dovada că scopul activității infracționale a fost unul dintre cele prevăzute în art. 2 din O.U.G nr. 214/2009.
Față de măsura "prizonierat în URSS", s-a solicitat constatarea faptului că măsura în baza căreia ar fi avut faptul generator de prejudicii nu se regăsește printre cele expres prevăzute de art. 1 alin. 2 și nici printre măsurile prevăzute de asemenea expres în art. 3 alin. 1, motiv pentru care s-a apreciat că se impune analiza acestei situații de fapt în măsura în care aceasta se confirmă și din probele administrate, prin prisma dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
Având în vedere stabilirea caracterului unei astfel de măsuri, legiuitorul a făcut trimitere la dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, or în conformitate cu acestea " constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica; militarea pentru democrație și pluralism politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială.
Față de aceste statuări legale, s-a solicitat observarea faptului că, din probele anexate de reclamantă precum și din susținerile acesteia nu a reieșit că autorul lor, ar fi avut activitate de natură de a conduce la concluzia că aceasta a avut unul dintre scopurile mai sus-menționate și că măsura dispusă a fost în directă legătură cu această activitate or, față de această situație s-a impus atât respingerea petitului privind constatarea caracterului politic al măsurii exproprierii cât și implicit cel prin care se solicită acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale și/sau materiale.
În ce privește încadrarea, situația de fapt descrisă de reclamantă prin acțiunea introductivă, în prevederile art. 5 alin. 4 prin care se arată că dispozițiile Legii nr. 221/2009, se aplică și persoanelor care au beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1999 precum și celor care au fost beneficiare ale Ordonanței de urgentă a
Guvernului nr. 214/1999, s-a solicitat constatarea că, acordarea de despăgubiri într-o atare situație, a fost posibilă numai în situația în care, autorul reclamantei se încadrează în prevederile art. 1, 3 și 4 din același act normativ, cu alte cuvinte atunci când aceasta s-a aflat în una dintre cele două situații prevăzute de textul legal, respectiv în cea în care caracterul politic al măsurii administrative sau al condamnării a reprezentat de drept o condamnare politică fie în situația în care instanța investită să constate un astfel de caracter, o apreciază ca întemeiată și a dispus în consecință. Astfel, față de cele de mai sus, s-a solicitat constatarea că reclamanta chiar dacă ar fi beneficiara Decretului-lege nr. 118/1999, așa cum a susținut însă fără să depună elemente probatorii în acest sens, nu se încadrează în una din situațiile prevăzute de art. 1, 3 și 4 din Lege nr. 221/2009, de unde rezultă în opinia pârâtului că cererea reclamantei nu poate fi apreciată decât ca neîntemeiată.
Față de acordarea de daune morale, în vederea adoptării soluției de respingere a cererii, s-a arătat că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 teza întâi din Legea nr. 221/2009, a fost admisă excepția ridicată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și pe cale de consecință au fost declarate neconstituționale aceste prevederi, decizie publicată în M.O 761/_ .
De asemenea în același M.O, a fost publicată și decizia C.C.R nr. 1354/2010, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. I pct. I și art. II din
O.U.G nr. 62/2010, act normativ prin care a fost completată și modificată Legea nr. 221/2009.
În respectarea aceleiași dispoziții constituționale mai sus-menționate, s-a apreciat că instanța de fond, investită cu soluționarea unui litigiu ce se fundamentează și pe prevederile legale declarate neconstituționale, urmează să i-a act de abrogarea acestor dispoziții, urmând să soluționeze litigiul în funcție de faza procesuală la care acesta se află și de normele legale incidente în cauză.
De altfel, prin considerentele Deciziei nr. 1358/2010 CCR s-a pronunțat în mod clar că nu poate exista decât o obligație morală de despăgubiri a Statului, or despăgubirile prevăzute de Legea nr. 221/2009, nu pot fi apreciate ca drepte, echitabile și rezonabile, cu atât mai mult cât ele se pot acorda și moștenitorilor ceea ce a determinat ca actul normativ ca manifestare de voință a legiuitorului să se îndepărteze de la principiile ce guvernează aceste drepturi.
Având în vedere practica neunitară în materie, precum și în vederea respectării celerității de care trebuie să se bucure actul de justiție, s-a apreciat că în cauză se impune a fi analizată și existența sau inexistența "speranței legitime" în sarcina petiționarilor, raportat la modificarea actului normativ ce a constituit temeiul de drept al reclamantei.
Astfel, față de acest aspect s-a solicitat constatarea că în sarcina reclamantei nu poate fi reținută existența unei "speranțe legitime" , în fapt, dreptul acesteia la despăgubiri nu decurge direct din lege, el fiind condiționat de formularea unei cereri în fața instanței competente și respectiv, în mod evident, de admiterea definitivă și irevocabilă a acțiunii, de unde rezultă că reclamanta nu se putea aștepta să-și vadă materializat dreptul la despăgubiri înainte de finalizarea procesului .
În acest sens s-a învederat instanței de judecată, motivarea hotărârii CEDO în cauza Slavov și alții împotriva Bulgariei, cererea nr. 42563/02, decizie asupra
admisibilității din 2 decembrie 2008 așa cum a fost aceasta reiterată prin punctul de vedere exprimat de Agentul Guvernamental din cadrul M. ui Afacerilor Externe.
Prin hotărârea amintită s-a statuat de către Curte, cu referire la situația concretă, ivită în legislația bulgară, unde după ce a fost sesizată de către un număr de 52 de membrii ai Parlamentului, cu o excepție de nelegalitate, Curtea Constituțională din statul membru, a admis excepția, și prin urmare a concluzionat că modificarea normativă prin care a fost acordat dreptul la despăgubiri prin echivalent pentru bunurile confiscate în baza "Actului de confiscare al proprietăților obținute din speculă și mijloace nelegale din 1946", a fost neconstituțională, că această situație nu a fost de natură a da naștere unei speranțe legitime, atâta timp cât reclamanții au fost conștienți de existența unei proceduri în fața Curții Constituționale, și care limita așteptările lor.
Având în vedere aceste argumente precum și altele de aceeași natură, Curtea a considerat că reclamanții nu aveau o "speranță legitimă" să obțină despăgubiri, cererea lor fiind incompatibilă rationae materiae cu dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
S-a apreciat că, cererea introductivă ce formează obiectul prezentului dosar, a fost cu atât mai lipsită de temei legal cu cât, în fapt a fost formulată și depusă la instanță mult după ce temeiul de drept invocat a fost abrogat implicit, astfel că reclamanta cunoștea că o acțiune în despăgubiri morale întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 221/2009, nu mai poate prezenta temei legal.
În ce privește acordarea de daune materiale prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. b s-a arătat că, din economia textului de lege a rezultat în mod clar că, pentru a beneficia de acordare de despăgubiri în înțelesul acestui articol de lege a fost impetuos necesar să se facă dovada măsurii de confiscare care să rezulte fie direct din sentința de condamnare, fie ca efect al măsurii administrative după caz, de asemenea în mod obligatoriu trebui dovedită existența legăturii de cauzalitate directe între sentința de condamnare, respectiv a măsurii administrative și măsura confiscării.
De asemenea este impetuos necesar în vederea evitării unei îmbogățiri fără justă cauză, să se facă dovada faptului că bunurile nu au făcut obiectul unei proceduri de restituire prevăzute de alte acte normative respectiv de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.
Față de aceste dispoziții s-a solicitat constatarea că deși, din modul în care a fost formulat petitul privind acordarea de despăgubiri, reclamanta a arătat că, cuantumul solicitat, reprezintă reparație atât pentru prejudiciul moral cât și pentru prejudiciul material, în fapt în considerentele acțiunii aceasta nu a făcut vorbire de nici o măsură de confiscare, așa cum în mod impetuos se stipulează în art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S. Z. E., instanța reține următoarele:
Din actele de stare civilă depuse la dosarele conexate rezultă că reclamanta este fiica lui Balla Valentin, acesta din urmă fiind încă în viață, așa cum a precizat chiar reclamanta.
Conform art. 5 alin.1 din Legea nr. 221/2009 are calitatea de a se adresa instanței victima directă a condamnării politice, iar moștenitorii acestuia, soțul sau descendenții până la gradul II, inclusiv, doar după decesul persoanei care a suferit
condamnarea, calitatea procesuală a acestor din urmă categorii de persoane fiind recunoscută de legiuitor doar cu caracter de subsidiaritate.
În cauza de față a solicitat despăgubiri (materiale și morale) reclamanta S. Z.
E., descendenta lui Balla Valentin, or având în vedere faptul că antecesorul Balla Valentin este în viață, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active și va respinge în consecință acțiunea formulată de reclamantă.
Instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S. Z. E., excepție invocată din oficiu de instanță.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta S. Z. E., cu domiciliul în fântânele, nr. 265, județul Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în sector 5, str. A., nr. 17, B., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. S. M. D.
Red/Dact BISz/MD_ / 4 ex.
| ← Sentința civilă nr. 2321/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 138/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
