Sentința civilă nr. 1/45. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR .1 45 4/ F/2 01 3Ședința publică din data de 29 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE :G. C. F., președinte secție GREFIER: L. D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -N. reprezentat prin Sângeorzan Angela - prim-procuror adjunct
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul B. Z. împotriva pârâtului S. R. - prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri - Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Tribunalul se declară competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 221/2009.
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus în trei exemplare, la data de_, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de D. G. a F. P. în numele pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care se solicită, în principal, respingerea acțiunii, iar în subsidiar se solicită modificarea cuantumului solicitat cu titlu de despăgubire în sensul diminuării acestuia.
Un exemplar de pe întâmpinare s-a comunicat reprezentantei parchetului. Reprezentanta parchetului arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Nefiind cereri de formulat în cauză, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată, declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea acțiunii reclamantului și a pretențiilor materiale ca fiind neîntemeiate.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Mureș sub nr._ la data de 27 aprilie 2012 reclamantul B. Z. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice constatarea calității tatălui său B. Toma de persoană condamnată politic și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum total de 150.000 lei, cu motivarea că a fost prizonier de război în URSS, reclamantul fiind beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.
4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
Prin sentința civilă nr. 677/_ pronunțată de Tribunalul Mureș cauza a fost trimisă spre competentă soluționare acestei instanțe, unde s-a înregistrat la data de 18 aprilie 2013, sub nr. de mai sus.
Pârâtul, legal citat, prin întâmpinarea depusă în dosarul inițial (f. 14), precum și în prezentul dosar (f. 6) s-a opus admiterii acțiunii, subliniind netemeinicia pretențiilor motivat de faptul că prin dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. a) și urm. din Legea nr. 221/2009 s-a statuat faptul că, reprezintă de drept condamnări politice, condamnările dispuse în temeiul dispozițiilor de lege în mod exhaustiv și limitativ enumerate la acest articol de lege, precum și, conform alin. 3) din același articol, orice altă condamnare sau măsură administrativă, care nu a fost pronunțată în aplicarea acestor dispoziții normative, în măsura în care se face dovada că scopul activității infracționale a fost unul dintre cele prevăzute în art. 2 din O.U.G nr. 214/2009.
Măsura luată nu se regăsește printre cele expres prevăzute de art. 1 alin. 2 și nici printre măsurile prevăzute de art. 3 alin. 1.
În vederea stabilirii caracterului unei astfel de măsuri, legiuitorul trimite la dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, or în conformitate cu acestea "constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și
1
abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; militarea pentru democrație și pluralism politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Din probele anexate nu reiese că autorul ar fi avut activitate de natură a conduce la concluzia că aceasta a avut unul dintre scopurile mai sus-menționate și că măsura dispusă este în directă legătură cu această activitate or, față de această situație se impune atât respingerea petitului privind constatarea caracterului politic al măsurii, cât și implicit cel prin care se solicită acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale și/sau materiale.
Acordarea de despăgubiri în temeiul prevederilor art. 5 alin. 4) din Legea nr. 221/2009 este posibilă numai în situația în care autorul reclamantului se încadrează în prevederile art. 1, 3 și 4 din același act normativ, cu alte cuvinte atunci când acesta se află în una dintre cele două situații prevăzute de textul legal, respectiv fie în cea în care caracterul politic al măsurii administrative sau al condamnării reprezintă de drept o condamnare politică, fie în situația în care instanța investită să constate un astfel de caracter o apreciază ca întemeiată și dispune în consecință.
Pentru a beneficia de acordarea de despăgubiri materiale este impetuos necesar să se facă dovada măsurii de confiscare, care să rezulte fie direct din sentința de condamnare, fie ca efect al măsurii administrative. De asemenea trebuie dovedită existența legăturii de cauzalitate directe dintre sentința de condamnare, respectiv dintre măsura administrativă și măsura confiscării; faptul că bunurile nu au făcut obiectul unei proceduri de restituire prevăzute de alte acte normative, respectiv Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține faptul că reclamantul a sesizat instanța de judecată cu o acțiune prin care solicită recunoașterea perioadei prizonieratului în URSS ca fiind o măsură cu caracter politic, precum și acordarea de daune morale și materiale pentru perioada în care tatăl său a fost prizonier de război în fosta URSS.
Reclamantul, născut la data de 4 noiembrie 1952 a fost fiul defunctului B. Toma, decedat la data de 11 septembrie 2009 (f. 2, 7 dosar inițial).
În perioada 15 aprilie 1945 - 12 octombrie 1948 defunctul B. Toma a fost prizonier de război, aflându-se în lagărul din URSS (f. 9 dosar inițial).
Conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative menționate expres și limitativ la lit. a) - f).
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, la care trimite textul de lege mai sus evocat, constituie condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din
O.U.G. nr. 214/1999, toate circumscrise exprimării protestului împotriva regimului comunist și abuzului de putere politică.
Din analiza normelor menționate rezultă, așadar, că se conferă ex lege caracter politic anumitor măsuri administrative, luate de organele fostei miliții sau securități și întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative menționate în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Totodată, instanțele de judecată pot să constate caracterul politic al altor măsuri administrative decât cele menționate în cuprinsul art. 3, respectiv: dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, cu condiția ca aceste măsuri să fi fost luate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și să fi avut unul dintre scopurile prevăzute în cuprinsul art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999 și anume: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru
2
răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; c^1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Statutul defunctului de prizonier de război în fosta URSS nu constituie o măsură administrativă care se încadrează în prevederile art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Măsura prizonieratului a fost luată față de defunct de statul sovietic și nu de organele statului comunist instaurat la 6 martie 1945, pe considerente de ordin militar, fiind determinată de cel de al doilea război mondial și nu de acțiunile sau convingerile politice anticomuniste ale defunctului.
Drepturile persoanelor luate prizonieri de partea sovietică au fost recunoscute prin art. 1 alin. 2 lit. b din Decretul-lege nr. 118/1990.
Lipsa caracterului de măsură administrativă de natură politică a prizonieratului a fost reținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 15/2012 pronunțată în interesul legii.
Acordarea de despăgubiri morale și materiale este condiționată în principal de reținerea caracterului politic al măsurii administrative, astfel că în condițiile în care prizonieratul nu constituie măsură cu caracter politic nici problema despăgubirilor nu poate fi pusă.
Oricum, prin deciziile nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010 pronunțate de Curtea Constituțională la data de 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R. iei la data de
15 noiembrie 2010, prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, care recunoșteau dreptul persoanelor îndreptățite la plata de despăgubiri pentru prejudiciu moral suferit au fost declarate neconstituționale.
Ca atare, începând cu data de 1 ianuarie 2011, data expirării celor 45 de zile de la publicarea deciziilor de neconstituționalitate în Monitorul Oficial al R. iei, nu mai există în cuprinsul Legii nr. 221/2009, act normativ pe care se întemeiază pretențiile reclamanților, vreo dispoziție legală care să recunoască dreptul acestora la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral pretins.
În ceea ce privește despăgubirile materiale acestea sunt condiționate de dovada confiscării de bunuri care au aparținut defunctului, ceea ce nu s-a afirmat în cauză și nici nu s-a dovedit.
Ca atare, reclamantului nu i se pot recunoaște drepturi în baza Legii nr. 221/2009.
În baza considerentelor exprimate și făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, a deciziei nr. 15/2012 în interesul legii, tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul B. Z. , domiciliat în B., b-dul D. nr. 11 scara A, apartament 5, județul B. -N. împotriva pârâtului S.
R. , prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. G. a F. P. B. -N.
, cu sediul procesual ales în B., strada 1 D. nr. 6, județul B. -N. la sediul reprezentantului.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. F. L. D.
red. F.G.C./dact. F.G.C./4 exemplare 31 mai 2013
3
| ← Decizia civilă nr. 3822/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 44/75. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
