Cadru didactic. Primă de vacanţă. Neîndreptăţire
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 658 din 2 septembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr.617 din 08.04.2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr.. , a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu cu pârâtul, Colegiul Tehnic T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul invocă Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar al judeţului Maramureş pe anul 2008-2009 pentru acordarea primei de vacantă pe anul 2010.
Potrivit art.132 al.1 din Legea 62/2011 republicată” Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.”
Prin Legea 330/2009 au fost abrogate dispoziţiile art. 50 alin. 12 din Legea 128/97 şi prin urmare nu mai subzistă baza legală pe care să se întemeieze acordarea de drepturi salariale suplimentare faţă de cele legale , prin contractele colective de muncă.
Nu se poate admite ca printr-un contract colectiv de muncă( expresie a convenţiei părţilor) să se eludeze norme legale de salarizare, chiar dacă această convenţie este anterioară modificării legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul G.A., solicitând modificarea sentinţei civile atacate şi admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-au invocat prevederile art. 50 alin.12, art. 146 din Legea nr. 128/1997, şi art. 150 din Legea nr. 53/2003 din Codul muncii pe care le citează, arătându-se că prima de vacanţă este prevăzută în contractele de muncă unice la nivel naţional, la nivel de
ramură învăţământ şi în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Maramureş.
S-a arătat că în conformitate cu art. 29 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ 2007-2008, „indemnizaţia de concediu se acordă salariatului cu cel puţin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă”, iar în art. 37 lit. g se prevede faptul că se acordă „o primă de vacanţă din venituri proprii, în condiţiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizaţia de concediu”. Aceste prevederi se regăsesc şi în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ 2003-2004.
Mai mult, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Maramureş pe anii 2008-2009 prevede în art. 36 lit. g că „toţi salariaţii din învăţământ primesc o primă de vacanţă, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizaţia de concediu”.
S-a mai arătat că prima de vacanţă de este drept, şi nu o vocaţie, atât timp cât este prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Maramureş pe anul 2008-2009 şi în raport de prevederile art. 11 alin.1 lit. a, c şi d din Legea nr. 130/1996, precum şi art. 8 alin.2 din acelaşi act normativ.
În acelaşi Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Maramureş pe anul 2008-2009 se prevede că art. 4 alin.1 că: „Părţile se obligă ca, în perioada de aplicare a contractului colectiv de muncă, să nu iniţieze şi să nu susţină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziţii care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislaţia specifică învăţământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract precum şi din prezentul contract colectiv de muncă”.
În raport de dispoziţiile art.9 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Maramureş pe anul 2008-2009, valabilitatea acestuia s-a prelungit până la data de 11.11.2010.
Constituţia României la art. 41 alin.5 prevede că: „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de apel, Curtea de Apel reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii (în forma în vigoare pentru perioada în litigiu) au instituit principiul potrivit căruia sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative.
Una dintre excepţiile de la acest principiu era prevăzută de dispoziţiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora personalul didactic beneficiază de premii şi de alte drepturi băneşti prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă.
Astfel, prin art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Şcolar al judeţului Maramureş pentru anii 2008-2009 înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a Judeţului Maramureş la data de 11.11.2008 s-a stipulat că „toţi salariaţii din învăţământ primesc o primă de vacanţă, în cuantumul unui salariu de bază avut în luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizaţia de concediu”.
Însă, dispoziţiile cuprinsă în alin. 12 al art. 50 din Legea nr. 128/1997, care au prevăzut posibilitatea negocierii prin contracte colective de muncă a unor prime în favoarea cadrelor didactice, au fost abrogate în mod expres începând cu data de 1 ianuarie 2010 prin dispoziţiile pct. 40 al alin. 1 al art. 48 din Legea-Cadru nr. 330/2009.
Ca o consecinţă a acestui fapt, Curtea constată că modul de salarizare al cadrelor didactice poate fi stabilit doar prin lege, fiind exclusă posibilitatea negocierii pentru drepturi de natura celor pretinse în prezentul litigiu, motiv pentru care se apreciază că este lipsită de
temei cererea având ca obiect obligarea unităţii de învăţământ la plata primei de vacanţă pentru anul 2010, prevederile art. 36 lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Şcolar al jud. Maramureş pe anul 2008-2009, nefiind aplicabile în cauză.
Deşi apelantul a invocat în susţinerea pretenţiilor sale şi Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ 2007 - 2008 înregistrat la data de 12.11.2007, care prevedea acordarea unei prime de vacanţă din venituri proprii, în condiţiile legii, se reţine că acest contract colectiv nu mai era în vigoare la momentul la care se pretinde că s-ar fi născut dreptul la acţiune, deoarece fiind încheiat pe o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii potrivit art. 9 cu încă un an, a încetat la data de 12.11.2009.
De asemenea, Contractul colectiv unic la nivel naţional pe anii 2007 - 2010 invocat în memoriul de apel, nu a prevăzut posibilitatea acordării primei de vacanţă, motiv pentru care şi din acest punct de vedere se constată a fi nefondate pretenţiile deduse judecăţii.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală şi temeinică, astfel ca o va menţine ca atare, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat apelul.
| Cadre didactice. Ajutor financiar pentru achiziţionarea de... → |
|---|
