CSJ. Decizia nr. 1332/2001. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1332Dosar nr.2521/2001
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M.D.împotrivadeciziei nr.15 A din 20 martie 2001 a Curţii de ApelTârgu Mureş.
La apelul nominal s-a prezentat: recurenta reclamantă M.D., reprezentată de mandatarul M.M., conformprocurii de la dosar, lipsind intimatul pârât Statul Român prin Primăria Comunei Sângeorgiu de Pădure, judeţul Mureş.
Procedura completă.
Intimatul-pârât a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă (fila 9).
Instanţa constată că pricina este în stare de judecată.
Mandatarul M.M., pentru recurenta reclamantă M.D., solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat în scris.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2657/6.09.1999, reclamanta M.D.a chemat înjudecată Statul Român, reprezentat prin Consiliul Local al Comunei Sângeorgiu de Pădure şi a solicitat ca pe baza probelorce se vor administra şi a prevederilor legale arătate să fie obligat pârâtul să îi restituie în natură cu titlu de proprietate imobilul compus din teren şi casă situat în localitatea Sângeorgiu de Pădure, str.Lenin nr.2.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că în anul 1950, soţul ei, M.M.,în prezentdecedatacărei unicămoştenitoareeste, a cumpărat prin două contracte de vânzare-cumpărare încheiate la 01.03.1950 şi 20.09.1950, imobilul revendicat prin prezenta acţiune, de la moştenitorii proprietarilor iniţiali, T.Z.şi soţia acestuia R.E.
Că de la data încheierii contractelor a intrat în fapt şi în drept în posesia imobilului, intabulându-şi dreptul în cartea funciară şi plătind impozitele şi taxele aferente pentru imobil, către stat.
Că ulterior, sub presiunea organelor Partidului Muncitoresc Român, ajuns la putere a fost nevoit că încheie cu acesta un contract de închiriere pentru imobilul revendicat şi să părăsească casa mutându-se în comuna Căpâlna de Sus, la părinţii săi.
Că iniţial contractul de închiriere a fost încheiat pentru un an pe perioada 15.I.1952 – 31 dec.1952 după care, Partidul Muncitoresc Român a continuat să folosească imobilul până în 1955 fără a avea contract de închiriere, obligându-l apoi, la 15.07.1955 să încheie un nou contract de închiriere, în mod abuziv pentru o perioadă de 20 de ani.
După expirarea perioadei de 20 ani pentru care s-a încheiat contractul de închiriere, s-arefuzat eliberarea imobilului de către chiriaşi, pentru motive contradictorii privind dreptul de proprietate al soţului reclamantei şi în mod inexplicabil a dispărut şi întreaga carte funciară a imobilului, care a fost folosit în continuare de diferite instituţii locale, deşi dreptul de proprietate nu a fost dobândit de stat prin vreuna din modalităţile juridice folosite în perioada respectivă.
În drept reclamanta îşi motivează acţiunea pe prevederile art.480 C.civ.şi art.1 alin.4,5 şi 6 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţie de locuinţe trecute în proprietatea statului, aşa cum au fost modificate şi completate prin HG nr.11/29.01.1997şi republicate în M.O. nr.27/18 februarie 1997.
Într-o primă fază procesuală, acţiunea reclamantei M.D.este admisă prin sentinţa civilă nr.3214/19.12.1999 pronunţată de Judecătoria Sighişoara prin care este obligat pârâtul Consiliul Local al Comunei Sângeorgiu de Pădure să restituie în natură reclamantei imobilul compus din casa de locuit cu 5 camere şi dependinţe şi terenul aferent de 720 mp. situat în comuna Sângeorgiu de Pădure str.Livezilor nr.4 (fost str.Lenin).
În considerentele sentinţei se menţionează, în lipsa cărţii funciare iniţiale, care a dispărut, că singura reclamaaantă a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului cu contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu proprietarii tabulari, şi defunctul ei soţ, M.M., vânzătoriimenţionând în contracte că îşi dau consimţământul pentruintabularea dreptului de proprietate de către cumpărător.
Că din actele depuse la dosar rezultă preluarea abuzivă şi fără titlu în posesie a imobilului de către stat şi că acţiunea în revendicare urmează a fi admisă în temeiul art.480 C.civ.
Prin Decizia civilă nr.535/19.04.2000 pronunţată de Tribunalul Mureş – secţia civilă se admite apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Comunei Sângerorgiu de Pădure împotriva sentinţei civile nr.3214/19.12.1999 pronunţată de Judecătoria Sighişoara, pe care odesfiinţează şi trimite cauza în vederea rejudecării în fond la Tribunalul Mureş, care are competenţa materialăcainstanţădefondfaţă devaloarea de peste245.938.620leia imobilului revendicat, potrivitfişei tehnice aflată în dosarul nr. 2176/1999 al Judecătoriei Sighişoara.
Judecând cauza în fond Tribunalul Mureş – secţia civilă, pronunţă sentinţa civilă nr.430/6 octombrie 2000 prin care respinge acţiunea în revendicare formulată de reclamanta M.D..
În considerentele sentinţei instanţa reţine că fiind dovedit faptul că soţul reclamantei, M.M.a dobândit prin cumpărare în anul 1950 imobilul revendicat de M.D., soţie supravieţuitoare şi unică moştenitoare, dar în prezenzt imobilul face parte din patrimoniul statului, aparţinând domeniului public al comunei Sângeorgiu de Pădure şi are destinaţia de maternitate a comunei.
Că reclamanta nu a putut face dovada că dreptul de proprietate a defunctului ei soţ a fost evidenţiat în registrul de publicitate imobiliară, adică în cartea funciară, potrivt legislaţiei aplicabile în Ardeal.
Că proprietar al imobilului este Statul Român, fără a se indica însă titlul prin care acesta a dobândit dreptul de proprietate, impunându-se respingerea acţiunii în revendicare.
Împotriva sentinţei civile nr.430/2000 pronunţată de Tribunalul Mureş a declarat apel, reclamanta M.D.care a fost respins prin Decizia civilă nr.15/A/20 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia civilă, ca nefondat pentru următoarele considerente:
- deşi în anul 1950, soţul reclamantei M.M. a dobândit în proprietate imobilul revendicat,acesta are în prezent destinaţia instituţie sanitară, aflându-se în folosinţa Policlinicii din Comuna Sângeorgiu de Pădure şi face parte, prin afectaţiune din domeniul public al comunei.
- imobilul nu a fostintabulat în cartea funciară pe numele soţului reclamantei, în prezent figurând în C.F. nr.507 Sângeorgiu de Pădure ca proprietate a Statului Român, potrivit Legii nr.163/1946,care constituie titlu legal de dobândire a dreptului de proprietate.
Instanţa de apel a considerat şi motivat că potrivit at.47 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevederile acestei legi se aplică şi acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi,renunţând la judecarea cauzei s-au solicitând suspendarea ei.
Că apelanta-reclamantă (persoana îndreptăţită) a declarat că nu înţelege să solicite suspendarea judecării cauzei,optând pentru soluţionarea litigiului pe calea dreptului comun.
Aşa fiind, întrucât imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, respectiv în baza Legii nr.163/1946 şi fiind în prezent ocupat de o unitate bugetară din sănătate, potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001 reclamanta M.D.este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, nicidecum prin restituirea în natură a imobilului, motiv pentru care apelul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a declarat recurs reclamanta recurentă M.D.întemeiat pe motivele d.
casare prevăzute de art.304 pct.9 şi 1 C.proc.civ. în dezvoltarea cărora arată în esenţă următoarele:
După ce în mod constant instanţele care au soluţionat pricina în diferite faze procesuale au considerat că M.M.a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, se afirmă fără temei că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr.163/1946, act normativ al cărui obiect de reglementare se referă la refacerea cărţilor funciaredistruse – dispărute sau sustrase anterior;
- instanţa de fond şi de apel au avut în vedere înscrisurile din C.F. nr.507, dar au omis să constate că această carte funciară a fost întocmită la 13.06.1964, în baza Legii nr.163/1946, cu scopul de a înlocui în mod provizoriu cu cărţi de evidenţă funciară a cărţilor distruse, sustrase sau pierdute şi în nici un caz aceste cărţi funciare nu constituie temeiul legal al preluării imobilului de către stat;
- nu are nici o relevanţă destinaţia actuală a imobilului, câtă vreme preluarea acestuia de către stat s-a făcut fără titlu, în mod abuziv.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta încontinuare:
Aşa cum se poate constata dinpetitul acţiunii introductive la instanţa de fond, reclamanta M.D.a formulat o acţiune în revendicare imobiliară, împotriva pârâtului Consiliul Local al Comunei Sângeorgiu de Pădure, întemeiată pe prevederile art.480 C.civ., solicitând ca pârâta să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă un imobil, casă şi teren, pe care îl ocupă fără nici un titlu juridic, prin abuz şi refuză să-l elibereze.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, au constatat pe baza probelor administrateşi pârâtul a recunoscut, că într-adevăr soţul reclamantei M.M., a cărui unică moştenitoare este M.D., a dobândit imobilul moştenit şi revendicat de aceasta, dar au respins acţiunea în revendicare cu motivarea că Statul Român a dobândit proprietatea imobilului şi în prezent acesta face parte din domeniul public, apareţinând comunei Sângeorgiu de Pădure.
Deşi reclamanta a contestat existenţa vreunui titlu în baza căruia Statul Român ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, iar pârâtul, Consiliul Local al Comunei Sângeorgiu de Pădure, nu a putut opune reclamantei un titlu valabil în baza căruia deţine imobilul, instanţele au considerat că pârâtul a făcut dovada dreptului de proprietate pe baza unei simple menţiuni, făcută fără a se indica temeiul juridic, în CF nr.507 Sângeorgiu de Pădure, carte funciară provizorie, întocmită în baza Legii nr.163/1946 prin care s-a reglementat modul de întocmire a cărţilor funciareprovizorii care să înlocuiască cărţile dispărute, distruse sau sustrase.
Potrivit art.130 C.proc.civ.în redactarea avută anterior modificării Codului prin OUG nr.138/2000, în vigoare la data judecării cauzei în fond şi în apel „judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru .
descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală încunoaşterea faptelor; ei vor da părţilor ajutor activ în acordarea drepturilor şi intereselor lor".
Deşi au respins acţiunea reclamantei şi apelul declarat de aceasta, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au ordonat pârâtului, Consiliul Local al Comunei Sângeorgiu de Pădure să administreze dovezile necesare pentru stabilirea titlului cu care imobilul a trecut în proprietatea statului şi în baza căruia face parte din domeniul public al comunei şi eventual titlul care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român cu CF nr.507 Sângeorgiu de Pădure,reconstituită potrivit prevederilor procedurii stabilită de Legea nr.162/1946.
Lămurirea acestor împrejurări, cu efecte juridice importante, se impunea cu atât mai mult cu cât pârâtul Consiliul Local al Comunei Sângeorgiu de Pădure a răspuns diferit şi echivoc la cereri repetate ale reclamantei în legătură cu retrocedarea imobilului dar şi faţă de împrejurarea că pârâtul nu a contestat că M.M., soţul defunct al reclamantei a dobândit în proprietate imobilul în litigiu;aceiaşi situaţie a fost reţinută şi în considerentele hotărârilor pronunţate în fond şi în apel.
Soluţionând cauza cu omisiunile arătate instanţele au pronunţat hotărâri greşite care nu au la bază probe indubitabile cu privire la drepturile de proprietate reţinute în favoarea pârâtului.
Instanţa de apel a săvârşit de asemeni o greşeală gravă, atunci când, reţinând că reclamanta a înţeles să se judece în cauza de faţă după procedura de drept comun privind acţiunea în revendicare promovată în calitate de proprietară neposesoare împotriva posesorului neproprietar, acţiunea fiind înregistrată la instanţa de fond la 06.09.1999, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, a soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.430/6.X.2000 pronunţată de Tribunalul Mureş – aplicând prevederile art.16 din Legea nr.10/2001, încălcând dreptul de dispoziţie al reclamantei recunoscut de art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Pentruconsiderentele arătate urmează să se constate că hotărârea recurată cade sub incidenţa motivelor de casare prevăzute de art.304 pct.7,8 şi 9 C. proc.civ.
În consecinţă se admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr.15/A/20.03.2001 pronunţate de Curtea de Apel Mureş – secţiacivilă pe care o casează şi trimite cauza la aceiaşi instanţă pentru soluţionarea apelului, cu observarea considerentelor din prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M.D.împotriva deciziei nr.15/A din 20 martie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru soluţionarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1333/2001. Civil | CSJ. Decizia nr. 817/2001. Civil → |
|---|
